„Vreau să surprind publicul de teatru, să-i dăruiesc tot ce am mai bun”

Născută la 24 iunie 1988 în Bucureşti, actriţa Ştefania Dumitru a învăţat la Liceul de Muzică „Dinu Lipatti” din capitală taina artelor interpretative, urmând apoi cursurile  Universităţii Spiru Haret, la Facultatea de Teatru, specializarea Arta Actorului, clasa profesorilor Adriana Piteşteanu, Vlad Rădescu, Iulia Boroş şi Sorin Dinculescu. Colaborează încă din timpul facultăţii cu teatrele profesioniste din capitală şi îşi „încununează” activitatea la sfârșitul ultimului an de studenție cu Premiu pentru cea mai bună actriță la Gala Tânărului Actor HOP, ediția 2011, unde se prezintă cu monologul „Paricidul” de Ion Sava, pe care îl interpretează impecabil. Devenind un membru activ al trupei de actori profesionişti de la Teatrul Excelsior din Bucureşti, actriţa Ştefania Dumitru poate fi văzută de publicul larg în următoarele spectacole din această stagiune: „Cea mai frumoasă floare din lume” (de Chris Simion-Mercurian, după o idee de Leon Magdan; personaj Zian); „Casa pisicii” de S. Marsak, adaptare de Robert Robert Emanuel (regia Lenuş-Teodora Moraru, 2016); „#Teenspirit” (regia Peter Kerek), „MoMo sau Strania poveste despre hoţii de timp şi copilul care le-a înapoiat oamenilor timpul furat” (regia Lenuş-Teodora Moraru), „Kiki şi Bozo” (regia Peter Kerek), „Magia copilăriei” (regia Stelian Milu), „Bambi”(regia Attila Visauer) şi „Vrăjitorul din Oz” (regia Petre Bokor). În afară de aceste spectacole, Ştefani Dumitru a mai apărut şi în producţia teatrală „Snoave cu măști” (regia Ion Lucian) a instituției mai sus menționate. Ea mai participă și la crearea altor spectacole, în afara Teatrului Excelsior. Astfel, la Teatrul Masca apare în spectacolele „Actorii”, „Parada”, „Statui vivante” și „Ghetto Blaster”. La Teatrul Metropolis, apare în  spectacolul „Nevestele vesele din Windsor” (regia  Alexandru Tocilescu), La Teatrul „Ion Creangă” copii o pot vedea în spectacolul „Lumea lui Paparin” (regia Vasile Manta), La Opera comică pentru copii este prezentă în „Flautul fermecat” (regia Cristian Mihăilescu). Joacă în spectacole independente, precum: „Visul unei nopți de vară” (regia Cristi Toma), „Turtița fermecată” (regia Magda Condurache), „Insecta” (regia Cristina Marina Malaia), „Martorii” (regia Cristina Marina Malaia), „Magistratul Gangster”, etc.  La Radio vocea sa se aude la secțiunea Teatru radiofonic, prin piesele de teatru „Cosițe de aur” (regia Vasile Manta) și „Micul prinț” (regia Mihai Lungeanu).  În film actrița Ștefania Dumitru apare în scurtmetrajul „Legături de sânge” (regia Alexandru Ispas) și în scurtmetrajul „Inorog” (regia Mara Rotarus). Pentru a-și desăvârși modalitățile de abordare a pesonajelor interpretate, Ștefania Dumitru participă la workshopuri de specializare, precum „Teatrul de umbre”, susținut de doi actori ai Teatrului Okno din Polonia, „Atelier de Commedia dell’Arte”, susținut de italianul Michele Modesto Casarin la Teatrul Masca și „Pantomimă, jonglerie, clovnerie”, susținut de Nola Rae (Sydney – Australia). Activitatea bogată și plină de realizări a tinerei actrițe Ștefania Dumitru avea să fie încununată și cu diverse premii. După „Gala Tânărului Actor HOP”, ediția 2011, unde primește „Premiu pentru cea mai bună actriță” (cu monologul „Paricidul” de Ion Sava), urmează Premiul „Școala democrației” – pentru interpretarea rolului Spiridon din piesa „O noapte furtunoasă” de I.L. Caragiale. La Festivalul „Jos pălăria” primește „Premiul pentru cea mai bună interpretare feminină în rol principal”, cu monologul din piesa „Opinia publică” de Aurel Baranga.

 –Ștefania, ai jucat vreodată un rol de dramă? 

-Dramă nu am avut ocazia să joc. Mi-ar plăcea foarte mult şi cred că aş face faţă unei astfel de provocări. Şi m-am gândit foarte serios să fac ceva în acest sens pentru că e momentul să lucrez şi altceva în afară de comedie. Pe lângă asta, văd că am stârnit curiozitatea multora. Vor să mă vadă şi într-un rol dramatic. Simt un fel de disperare a lor şi o presiune asupra mea. Parcă îi aud spunând „mai lasă-ne cu comedia„. Ca sa faci comedie trebuie să fii foarte serios iar eu nu mă bazez pe comicul fizionomiei mele. Totul e gândit. La reţeta asta se recomandă o cantitate nelimitată de suflet. Nu le pot face pe toate deodată. Şi chiar dacă aş putea, nu vreau să sar peste etape. Aşa că, ai puţintică răbdare stimabile, tragedia e pe drum!

-Cum se face de eşti atât de apropiată de comedie? 

-Dacă tot avem proverbul cu „hazul de necaz”, de ce nu comedie? Nu ştiu exact de unde moştenesc un oarecare simţ al umorului, dar oricum e pură întâmplare că s-a oprit la mine. Tot ce pot să spun este că de când am descoperit că am slabe şanse să par serioasă şi că oamenii se amuză când sunt nervoasă şi mă agit, am început să mă gândesc mai mult la perfecţionarea umorului meu şi a calităţii lui, lucru care pentru mine este foarte important.

-Despre tine ce ne poți spune?  Ai anumite temeri? Sau de ce anume îţi este cel mai frică?

-Frică… Poate să nu cumva să uit ceva de emoţie. Nu aş fi cea mai fericită dacă partenerul ar uita să intre, aş pierde recuzita sau componente ale costumului, s-ar lua curentul, aş rămâne fără voce etc. Până acum nu am păţit nimic grav la capitolul accidente. Şi dacă nu te bagă în spital, sunt rezolvabile.

-Ce ți-a plăcut cel mai mult să auzi de la admiratorii tăi? 

-Un coleg şi un spectator au spus despre mine, după ce m-au văzut în două spectacole diferite, ceva minunat: faptul că păream mai înaltă. Ţin să menţionez că în ambele cazuri scena era mai jos de nivelul scaunelor.

-Ce îți dorești cel mai mult de la teatru, de la munca ta de zi cu zi?

-Vreau să surprind publicul de teatru, să-i dăruiesc tot ce am mai bun.