Contextul internațional tot mai tulbure în spațiul geopolitic din proximitate, aproape la fel de confuz pe mai tot mapamondul, împinge România, în consecință și ca atare, într-un unghi îngust, fără deschideri către prea multe alternative și către tot mai puține răspunsuri lejere. Uniunea Europeană, un punct de reazem pentru statele membre din Est, se clatină sau este ajutată să se dezbine spre liniștea și totodată satisfacția Rusiei. NATO a pierdut startul în conflictul din zona Orientului Mijlociu în vremea președintelui Obama și Donald Trump nu poate recupera totul numai prin spontaneitate fără luciditate.
Așadar, la nivel global, Rusia lui Putin, printr-un tur de forță în spațiul fost sovietic cu reașezări de granițe, prin strategii diplomatice subtile, inclusiv cu sprijinul hackerilor ei, după Brexit, ar avea motive să jubileze dacă Franța și-ar exprima opțiunea electorală către Marine Le Pen și nu către Emmanuel Macron, ceea ce ar însemna aproape fără îndoială o nouă și poate fatală lovitură dată Uniunii. Momentul Brexit a condus și așa la exprimarea mai mult sau mai puțin fățișă a unor ezitări din partea altor state membre UE, unele dintre ele fiind deja angajate într-o diplomație duplicitară, precum Ungaria lui Viktor Orban, aspru criticat recent de Guy Verhofstadt, liderul ALDE din Parlamentul European, și comparat cu Stalin și cu Brejnev pentru radicalizările sale centrifuge.
La Budapesta, iredentismul renaște nestingherit și amenință să prolifereze nu numai la nivel diplomatic odată cu înființarea Departamentului Trianon 100 prin al cărui program, explicit, se urmărește, cu orice preț și sub diverse modalități, boicotarea centenarului Marii Uniri de la 1 Decembrie 1918. Aceste acțiuni din afară vor fi dublate, potrivit unor așteptări, dacă nu și unor semnale, de stimularea unor grupuri naționaliste maghiare din Ardeal, dispuse să reediteze până și evenimente aidoma celor din ani 90. În acest timp, la București, PSD, după ce a câștigat alegerile din decembrie 2016, pare să nu fie interesat de aceste chestiuni, de care cu siguranță are cunoștință, ci mai mult de reglări de conturi, de satisfacții vanitoase și de ajustarea Codului Penal după nevoile justițiabililor din Parlament. Mai bine de cinci luni de strategii și manevre, care la un moment dat au scos marile orașe în stradă să protesteze, s-au pierdut în tensiuni și promisiuni, în amenințări și scenarii, în dezvăluiri și stupoare care cheltuie în derizoriu energii demne de o cauză mai bună.
Proiectul unui departament consacrat Centenarului Unirii a rămas mai mult un proiect și singura voce care încearcă să atragă atenția spre provocările de la Budapesta este cea a Academiei, mai concret a rectorului clujean Ioan-Aurel Pop care denunță „războiul informațional și de comunicare cu Ungaria”, pregătită să prezinte cu un efort diplomatic concertat o altă versiune a adevărurilor de acum 100 de ani și a celor de azi din Ardeal, umbrind cel mai important eveniment istoric al poporului român. Deserviciile ostile aduse românilor de Trianon 100 ar putea avea efecte pe termen lung, apreciază analiștii politici, și ele se vor putea măsura în principal în alungarea investitorilor străini, în incertitudine și animozități interetnice. Premierul Grindeanu nu are nicio replică dacă nici șeful lui de partid nu are, cum observa recent un analist politic (Cozmin Gușă): Președintele, lipsit de conlucrarea unui guvern neînregimentat politic, după ce a fost supus unui tir prelungit ALDE – PSD, este acum cel de la care se așteaptă luarea unei poziții ferme, credibile inclusiv din direcția apartenenței sale la o altă etnie decât cea majoritară. El ar putea avea atitudinea unui român autentic în timp ce omul numărul doi în stat, Călin Popescu Tăriceanu (aprecia Cozmin Gușă), este un om suspectat că are o relaţie foarte bună cu serviciile secrete maghiare şi un om care în portofoliul de relaţii personale are operaţiuni ştiute de către oamenii din statul român, care sunt chestionabile din punct de vedere a dedicaţiei pentru interesele maghiarilor în România, pe care le-ar fi favorizat din moment în moment. În ce-l privește pe Liviu Dragnea, aprecia același analist politic, el nu este aplecat căptre acest gen de subiecte, el când vorbeşte de România vorbeşte pentru că aşa se cade, aşa îi spun consultanţii. Dânsul nu are posibiltatea accesului la idei care ţin de naţiunea română, care ţin de statalitate. Dacă îl întrebaţi repede ce e cu Trianonul, o să vedeţi că face confuzii grave.
Președinții de partide, parlamentarii se situează într-o neutralitate inocentă, de politruci mărunți și nu de bărbați de stat autentici, puternici prin prestația lor precum Brătienii, Maniu, Titulescu, Iorga și alții. S-ar părea că a venit momentul în care Klaus Iohannis să se arate mai util decât și-au imaginat toți cei care i-au minimalizat importanța și calitățile, care i-au limitat și i-au nesocotit prerogativele constituționale, iar CSAT, Guvernul și Parlamentul să se pronunțe ferm și demn, altfel decât în discursul de campanie electorală, demagogic, anost, vetust, sforăitor; țara e totuși ceva mai mult decât o urnă de voturi și i se cuvin în frunte bărbați de stat, nu politruci de haită.
Lasă un răspuns