Dacă animalul ar putea vorbi, ar spune multe adevăruri…

De când mă ştiu am iubit animalele indiferent de rasă, mediu de provenienţă, aşa cum iubesc omul cu calităţile şi metehnele sale. Înduioşat de situaţia necuvântătoarelor din adăposturi, m-am decis să iau spre adopţie un câine căruia să îi ofer dragostea mea necondiţionată şi un cămin călduros. Însă, intenţiile bune nu sunt întotdeauna apreciate din partea responsabililor acestor adăposturi.

Pe scurt, iată ce mi s-a întâmplat! În urmă cu ceva timp, am adoptat cu toată dragostea un metis de border collie cu contract de adopţie de la Asociaţia pentru protecţia animalelor Hope, în speranţa că îl vom putea păstra până la adânci bătrâneţi, doar că l-am avut fix două zile şi jumătate. Atât ne-a fost îngăduit de către Asociaţie să ne bucurăm de prietenia lui. Motivul? Câinele era privat de micţiunile fiziologice – reacţie normală în procesul de adaptare, conform discuţiilor purtate cu medicii veterinari.

Drept urmare, câinele mi-a fost luat fără consimţământul meu şi nu a mai fost adus ulterior, pe motiv că „Lisa” – căţelușa despre care este vorba –  nu este pregătită pentru adopţie şi astfel va rămâne în padocul respectivei asociaţii. Orice discuţie cu vicepreşedintele Asociaţiei pentru returnarea câinelui a fost sortită eşecului, susţinând că acest câine va fi retras de la adopţie, neputându-se adapta, iar, dacă dorim, ni se oferă o altă opţiune de adopţie.

Acum vine întrebarea: dacă acest câine într-adevăr nu a fost pregătit pentru o eventuală adopţie, de ce a fost promovat timp de doi ani în mediul online al site-ului wwww.adoptiicaini.ro şi de diverse persoane pentru găsirea unui stăpân?

De ce nu ni s-a mai dat o şansă?

Oare se doreşte cu adevărat ca acest cățel să îşi găsească stăpâni iubitori sau este o monedă de schimb pentru alte interese? Chiar orice persoană care se autointitulează legal preşedinte sau vicepreşedinte de „asociaţie de protecţie a animalelor” are calitatea medicală de a emite un diagnostic, mai ales cu rang de decizie unilaterală, sau acesta este stabilit de către un specialist avizat pentru asemenea cazuri?

Din păcate tot românul este psihoterapeut fără studii superioare de specialitate… (Mihai)

P.S.:

Ne alăturăm acestui demers. De altfel, după o discuție cu vicepreședinta Asociției, e drept civilizată, nu putem nega, nu am ajuns la o concluzie, rămânând ca asociația să ne răspundă ulterior nedumerilor noastre. Sperând că nu suntem în fața unui circuit oneros cu animale de companie, vrem un răspuns oficial la următoarele probleme:

1. De ce Cip -ul de identificare al Lisei (642090001650452) a rămas pe numele vicepreședintei Asociației (nici măcar pe numele organizației) și nu a fost schimbat după adopția din data de 19.04.2017?
2. De ce această cățelusă nu a fost sterilizată în cadrul Asociației în anii în care a fost în posesia lor? A fost și este folosită cumva, având în vedere că este un metis de border collie, pentru a asigura pui în cadrul unei canise ilegale? Din informațiile noastre, Lisa este deja la al doilea rând de pui, cel puțin, în cadrul adăpostului…
   
3. De ce la preluarea animalului de la cel căruia i-a fost dat spre adopție, Asociația nu a anunțat familia adoptatoare despre decizia luată și nu a propus anularea, de comun acord, a Contractului de adopție, practic animalul fiind încă în responsabilitatea adoptatorului conform Contractului nr. 10/19.04.2017?
4. Pentru suma donată de adoptator (100 lei) s-a emis chitanță și a fost înregistrată în contabilitate?
5. De ce Asociația refuză opinia independentă a unui medic veterinar având competențe în psihologia comportamentală a animalelor pentru a se stabili dacă într-adevăr acest câine „nu se va mai adapta niciodată” într-un cămin în afara padocului asociației?
6. Dacă animalul va rămâne în padocul Asociației de la Glina, sub motivația că are pui (și revenim, de ce a fost dat în adopție?!), Asociația se angajează să asigure accesul periodic a unei persone stabilite de comun acord pentru a verifica dacă acest animal mai este acolo și în ce stare? Notă: Redacția s-a oferit să preia în adopție acest animal, plecând de la premiza că, într-adevăr, Lisa nu s-a putut adapta, deși timpul a fost scurt, mai puțin de 48 de ore, în căminul familiei adoptatorului, dar am fost refuzați categoric: „acest câine nu va mai fi niciodată dat spre adopție”.
7. Vrem un răspuns la toate acestea din dorința de a elimina orice suspiciuni legate de activitatea Asociației, de a cărei bună credință sperăm să nu ajungem a ne îndoi, mai ales în contextul în care România a devenit o țară exportatoare de câini pentru „adopții”, care nu ajung niciodată în familiile adoptatoare, existând bănuiala îndreptării lor spre fel și fel de centre de cercetare farmaceutică (subiect care va fi dezvoltat într-o viitoare anchetă). (Redacția)