„Să te afirmi ca actor este dificil în orice ţară în care te-ai afla!”

Asemenea multor tinere actriţe din România, Xenia Alina Grigore este implicată într-o multitudine de  proiecte de teatru, film şi  televiziune. Fizionomia ei are o frumuseţe cameleonică, iar acest lucru o ajută în interpretarea unor roluri diverse, plecând de la dramă şi thriller şi mergând până la comedia romantică. În realitate este fină şi sensibilă, dar poate fi atunci când o cere rolul şi dură, sălbatică. Gama de personaje pe care le poate interpreta este destul de diversă.

– Când a simțit bucuria primelor producţii cinematografice în care a jucat?

– S-a întâmplat chiar în primul an de facultate, fiind studentă la clasa doamnei Prof. Univ. Dr. Lucia Mureşan, Conf. Univ. Dr. George Grigore, la Facultatea de Teatru a Universităţii Spiru Haret din Bucureşti acum zece ani, eu terminând facultatea în anul 2006. Era vorba despre producţia unui film american în regia lui Rick Botta şi care a apărut pe ecrane sub numele „Hellraiser”. Pentru mine a fost o experienţă minunată, întrucât primul casting la care am participat a coincis cu primii mei paşi pe un platou de filmare. Ajunsă acolo am fost  fascinată de dimensiunea platourilor, de echipa imensă care lucra la această producţie, de rapiditatea cu care fiecare cerinţă a regizorului era pusă în practică. Fascinaţia a atins apogeul în momentul în care l-am cunoscut pe Lance Henriksen, actor pe care îl admiram din serialul „Millenium”. Eram în primele luni de facultate la teatru, iar faptul că eu aveam de filmat o secvenţă alături de el mi se părea ceva  ireal, desprins din imaginea unui film sau dintr-un vis.

– Ai simţit că tot ce s-a întâmplat acolo, pe platourile de filmare, a fost ca un adevărat curs universitar, ca o şcoală pentru tine?

– De-a lungul celor patru ani de facultate am avut şansa de a juca în mai multe producţii străine, iar acest lucru m-a ajutat să-mi însuşesc o anumită rigoare atunci când lucrez. La ei, în cadrul producţiilor străine sau a coproducţiilor,  totul este pregătit din timp. Ei sunt foarte profesionişti, nu sunt deloc haotici, chiar dacă sunt artişti şi ştiu întotdeauna foarte bine ce au de făcut. Faptul că cineva se ocupa tot timpul de mine, din momentul în care păşeam pe platoul de filmare şi până plecam, acum mi se pare ceva normal, şi nicidecum rezultanta faptului că aveam parte de un regim special.

– Pentru că ai lucrat la început cu regizori străini şi după aceea cu cei romani, ai simţit vreo diferenţă între modalităţile lor de lucru?

– Fiecare regizor are propriul sau stil de lucru. Eu am colaborat la fel de bine atât cu regizorii români, cât şi cu cei străini.” Ai început cariera de actriță de film cu genul de film „thriller”.

– Cum ai reacţionat la acest gen de film, la efectele speciale, la make-up-ul special pe care l-ai avut, la vederea sângelui, a tăieturilor etc.?

– Toate astea mi s-au întâmplat la cel de-al treilea film la care am luat castingul.  Este vorba de producţia americană „Seed of Chucky” în care rolul meu era unul mai special, respectiv „Fangoria Girl”. Pentru acest proiect a trebuit să suport transformările fizice destul de importante ale personajului meu. Rezultatul final obţinut cu ajutorul machiajului m-a speriat şi pe mine, întrucât o parte a feţei îmi era normală, iar cealaltă era total desfigurată, aşa cum o cerea rolul. În urma acestei experienţe am apărut şi pe coperta  revistei „Fangoria” din Statele Unite, revistă specializată în genul acesta de filme.

– Crezi că ai fost mai pregătită pentru rolurile din teatru, decât pentru film?

– În momentul de faţă joc şi în piese de teatru, dar şi într-un serial de televiziune. Nu simt nici o înclinaţie mai puternica spre una din cele două părţi, adică teatru sau film. Mă simt împlinită cu oricare din cele două modalităţi de abordare a unui rol, întrucât satisfacţia muncii pe care o depun este aceeaşi. Şi să nu uitam că actoria este totuşi una singură.

– În filmografia ta vedem că ai colaborat la mai multe producţii românești, dar și străine, precum „Blessed” (rol: Clinical receptionist; 2004), „The half life of Timofey Berezin” (sau „PU-239”; personaj: Lap Girl; 2006), „Trash” (rol: Amiga Natasha; 2009), „Life on Top” după o nuvelă de Clara Darling (TV Series; rol: Alexis; 2009), „Efect 30” (TV Series; rol: Actress; 2010; Prima TV). Deasemenea te-am putem întâlni în distribuţia filmelor „Happy-end”, „Om bogat, om sărac” (Pro TV; 2006), „Îngeraşii” (Acasă TV; 2008), „Aurora” (coproducţie româno-elveţiano-franceză; 2010), „Din dragoste cu cele mai bune intenţii” (coproducţie ungaro-română; 2011). Spune-mi, de exemplu, câte ceva despre rolul „Averea” pe care l-ai interpretat în „Clanul Sprânceană”, serialul de comedie produs şi difuzat de postul Antena 1, în regia lui Andy Lupu.

– În ziua respectivă, când am fost anunţată de castigul pentru acest rol, trebuia să particip la încă două castinguri programate la un interval de timp destul de scurt. Iniţial am vrut să renunţ la cel organizat de Andy Lupu, întrucât mi se părea că nu corespund cu ceea ce căutau ei, dar producătoarea Ana Maria Telega m-a convins să rămân. Am susţinut proba, iar la final Andy Lupu mi-a spus: „Noi trebuie să facem ceva cu tine!” Şi asta în ciuda faptului că eu credeam că nu aveam datele rolului pentru care am dat proba. Peste două săptămâni, când uitasem deja de castingul dat, au sunat şi mi-au spus că o să fac parte din distribuţia serialului. Asta a fost; o surpriză totală.

– Şi cum a fost personajul pe care l-ai interpretat?

– Personajul „Averea” este o combinaţie inedită  de romantism şi pragmatism. Este o femeie seducătoare, care-şi foloseşte charisma şi intuiţia astfel încât să-şi atingă ţelurile prin intermediul bărbatului de lângă ea, fără a-l distruge pe acesta, ci din contră, forţându-l să-şi depăşească condiţia şi să evolueze. E un personaj care te face în anumite momente să i te adresezi cu cele mai dure apelative, iar în unele să te înduioşezi de fragilitatea ei. E un personaj complex, dezvoltat într-un mediu aparte, care nu are cum să nu te captiveze, pe măsură ce îl descoperi.

– Cum a fost colaborarea cu ceilalţi interpreţi din film, respectiv cu Marius Bodochi, Maria Teslaru, Cătălina Murgea şi Aurelian Temişan?

– Foarte bună. La acestă filmare s-a  sudat o echipă specială formată din actori  profesionişti şi în care m-am integrat imediat.

– Ca absolventă a unei facultăţi de specialitate, respectiv Facultatea de Teatru a Universităţii Spiru Haret din Bucureşti, te întreb cum vezi tu situaţia actorului din România, în momentul actual?

– Să te afirmi ca actor este dificil în orice ţară în care te-ai afla. Competiţia este foarte dură peste tot în această meserie, iar ceea ce rămâne de făcut este să lupţi pentru a ajunge unde îţi propui. Dacă eşti profesionist în ceea ce faci şi dovedeşti cu prisosinţă acest lucru, cu siguranţă vor veni la un moment dat şi rezultatele.