Idolul neolitic de la Reșca

Idolul neolitic de la Reșca reprezentând pe Marea Mamă (Marea Zeiță) se află în present în colecțiile Muzeului Militar din București. Numele de „Reșca” („Re – ca – Ș” (Zeul Re ca Șarpe)) în bustrofedon poate deveni „Acs – e – R”, adică „Zeul cu două fețe: Ra și Re”; sau „Șa – Cer”, ca „Șaua cerurilor” ce poate schimba sensul lucrurilor (zeița Ana – Hâța), ca elemente fundamentale ale Vechii Biserici Valaho – Egiptene a Geților de Aur primordiali. Locul descoperirii întâmplătoare a idolului, localitatea Reșca, este un sat în comuna Dobrosloveni din județul Olt. Aici sunt situri arheologice din epocile Neolitic târziu, Epoca romană, Epoca romană timpurie, Epoca migraţiilor.

În satul Reșca se găsesc relicve antice, presupuse ale orașului roman Romula, care s-a dezvoltat pe locul așezării dacice Malva. Aici, la nord de Caracal, pe malul drept al Oltului, se presupune a se afla rămăşiţele coloniei romane Romula, care a fost înfiinţată în secolele II – III pe locul unei mai vechi aşezări dacice. Se presupune că aici a avut reşedinţa guvernatorul provinciei romane Dacia Inferior, apoi Dacia Malvensis, fiind cel mai mare oraş roman de la sud de Carpaţi din secolele III-IV şi unul dintre principalele centre economice romane de la Dunărea de Jos, Romula a fost vizitată, de-a lungul timpului, de împăraţi romani precum Hadrian, Severus Alexander şi Filip Arabul. „Cetatea Romula Malva s-a întins pe o suprafaţă de 65 de hectare. Din păcate, acum nu mai există absolut nimic din ce a fost odată. Noi am numit acum acest loc «oraşul de sub sat». Totul este îngropat în pământ. În 2006, când s-au făcut din nou săpături arheologice, au fost găsite obiecte din aur valoroase, dar şi vase foarte vechi. Toată lumea din Reşca visează să găsească o comoară. Ei trebuie să înţeleagă că acest loc face parte din istoria noastră şi trebuie să îl preţuim“, a spus Gheorghe Tudoraşcu, primarul comunei Dobrosloveni, de care aparţine satul Reşca.

Locul unde a fost ridicată, acum mai bine de 1.800 de ani, colonia romană este lăsat în voia sorţii. Conducerea Primăriei Dobrosloveni vrea să atragă la Reşca turişti atât din ţară, cât şi din străinătate. „În momentul de faţă, am început să lucrăm la un proiect important şi vrem să construim o replică în miniatură a cetăţii. O să încercăm să accesăm fonduri europene, iar în maximum patru ani să ducem la bun sfârşit investiţia. Nu am făcut un studiu încă, să ştim cât o să coste totul. Eu zic că efortul nostru o să merite. Vă daţi seama, la intrarea în Reşca să dai peste o colonie romană!“, a declarat  primarul localităţii Dobrosloveni. Cetatea a avut perioada ei de glorie în secolul al VI-lea. Romula Malva a fost ridicată la rang de municipiu în timpul Împăratului Hadrian şi la cel de colonie în timpul lui Septimiu Sever. „Aici au fost descoperite şi mai multe necropole. În urma săpăturilor arheologice, a fost pus în evidenţă un zid de incintă, care a adăpostit zona centrală a oraşului“, a explicat directorul Muzeului Romanaţiului din Caracal, Mihai Gheorghe.

Romula, ca diminutiv de la Roma „cea mare”, însemnând „Mica Romă”, a fost un oraș roman situate în Dacia (secolele II-III), identificat pe teritoriul satului Reșca (comuna Dobrosloveni, județul Olt), dezvoltat pe locul unei mai vechi așezări dacice, Malva, situată de pe valea Tesluiului, în apropiere de malul drept al Oltului. În secolul al XVI-lea, o parte din cărămizile castrului roman au fost utilizate de localnici pentru construirea unei mânăstiri și a unui turn în apropierea comunei Reșca, la Hotărani (ca „hotar” între cele lumești și cele cerești, dar și ca loc al unei hotărâri luate; Turnul este simbolul Tatălui „Erect-e-Ion”, iar mănăstirea este simbolul Mamei („M – Ana – Știrea”, sau „Locul unde se poate afla – prin post și rugăciune – știrea despre Ana ce sare în șaua lumii, șaua literei „M” (Mama; Ana-Hâța) și va schimba sensul timpului; de aceea la noi pe lângă biserică (nava; Bis – e Riga, de două ori va lovi cataclismul schimbării, de Crăciun și de Paște) apare turnul clopotniței), cu hramul „Soborul Îngerilor”, ctitorie a jupânului Mitrea (de la Mitră, vas al Născătoarei) Vornic și jupânesei Neaga (nume perpetuat de la Naga – vechea știință a șerpilor).

Se observă în numele acestor ctitori perpetuarea încă a vechilor percepte ale Bisericii valaho – Egiptene, creată de Geții de Aur primordiali, ca și în interesul lor de a lăsa semne clare ale simbolisticii adevărului asupra vieții în materie.  După ridicare sa, în anul 1588, mânăstirea a fost ocupată de călugări greci ce aparțineau de Mănăstirea Dionisiu de la Sf. Munte (nume perpetuat de la zeul get Dionyssos, ca timp al amețelii – timpul încurcat al trecerii nodului). Istoricul Dionisie Fotino scria că încă din primele decenii ale secolului XIX pe piața Caracalului se vindeau cărămizi de Antina (Romula) cu trei parale bucata. Cezar Bolliac afirma de asemenea că mai toate bisericile și casele din Caracal s-au făcut din materiale aduse din Romula. Tot la Caracal, Nicolae Iorga a constatat că foarte multe clădiri din oraș au folosit în construcția lor cărămizi romane luate din castru. Romula, poarta un nume roman ce amintește de Roma, cetatea eternă. Umele orașului antic se află pe teritoriul satului Reșca, de pe valea Tesluiului (de la „teslă”, sau „Setului” – al zeului Set (zeul Șarpe) din vechea biserică getică), în apropiere de Olt. Cele mai vechi urme de locuire descoperite în zona Romula aparțin neoliticului timpuriu, și au fost găsite în partea de sud a satului Dobrosloveni, pe terasa joasă a Tesluiului. Printre acestea se poate menționa și idolul neolitic de acum 6.500 de ani ce reprezintă pe Marea Mamă și se află în present la Muzeul Militar din București.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*