Impozit „pe gospodărie” sau „kibbutz” progresist… impus?!

Vorba e: cum să inventezi o asemenea noțiune și să mai și încerci să prostești o țară întreagă?! Că, și dacă am vorbi de „gospodării”, tot nu ar fi toate la fel! Și tot în cote diferite ar fi impozitate! Și de ce să-i zică „pe gospodărie”? Mai bine, pentru mare parte din țară, ar trebui să-i spună „pe bătătură”! Sau chiar „pe ogradă” ori, și mai precis, „din fundul curții”. Realitatea e că asta sună a născocire evreiască. Și poate ar fi mai bine să-i spună chiar așa: „impozit pe kibbutz”. E adevărat, eticheta vinde, și, pesemne, consultanții (evrei!) ai PSD-ului s-au gândit că o să prindă la întreaga națiune. Păi’, cine să se supere că plătește impozit pe gospodărie? Că sună a gospodar chiar dacă îi cade șura sau împletitura de paie peste el! Se cheamă gospodar?! Atunci să plătească!

De fapt, născocirea reprezintă un amestec (fiscal!) care cuprinde în el pe toți aceia care scăpau printre paginile fiscalizării. Și pe cei fără venituri, și pe cei veșnic celibatari, și pe care multe guverne au încercat să-i impoziteze pentru libertatea lor de a fi… liberi (!), că doar e un lux să nu dai socoteală și să nu ai responsabilități de familist, nu?! Și îi mai prinde și pe cei rămași de la fundul curcubeului. Că o gospodărie nu o să mai fie formată neapărat din „soți”, așa cum voiesc cele  trei milioane de români „extremiști”, ca una parte femeiască și una parte bărbătească, ci din doi „gospodari”. Unii gospodari de curte, în sensul firesc, alții gospodari de la fundul curții…

Și chiar dacă sfătuitorii PSD ne organizează și „regionalizează” (!) în colectivități pe model de kibbutz, în realitate nu ne adună la un loc pentru binele nostru, ci pentru venitul lor.

Impozitul pe gospodărie este, de altfel, o impunere fiscală progresivă prost mascată. Cu o cotă minimă, care pleacă de la o idee promovată de actualul ministru al Dezvoltării, care vrea un așa-zis impozit „pentru funcţionarea unităţilor administrativ-teritoriale”, adică un preț al luxului de a trăi într-o metropolă sau a nefericirii de a viețui într-o ogradă cu anexe în fundul curții, cu un prag de plecare de 750 de lei pe locuitor, și un maxim care va penaliza practic avuția (licită!) și munca suplimentară. Și care va adăuga și contribuția la sănătate, că doar nu o să plătescă doar locuințele și dividentele… C.A.S., nu?!

Or, acum chiar putem întrezări formele de „descentralizare” care i-au fost indicate lui Liviu Dragnea când i se prindea de piept „Compasul Ierusalimului”. O organizare de „kibbutzi” în care codul fiscal să devină un fel de talmud. În folosul acelora de „dânșii inventate”!

În aplicarea impozitului pe gospodărie, guvernul va asigura și „rabini” de gospodărie: 35 000 de consultanți cu dublă funcție, prima de consiliere despre cum să nu-ți prinzi urechile în formularele ce vor însoți impozitul gospodăresc, iar a doua, mult mai importantă, o divizie electorală utilizabilă la sorocul alegerilor. Că doar de aia se cheamă treabă evreiască, nu?!

Iar întrebarea nu este dacă se urmărește regionalizarea țării prin noile „gospodării” ale Partidului Sionist Dragnanizat, „livobbutz”-urile, ci dacă vor reuși aplicarea acestei extensii a sionismului, în variantă social-democrată, coloniei în care ne-au împins veneticii și cozile noastre de topor?

6 Responses to Impozit „pe gospodărie” sau „kibbutz” progresist… impus?!

    Lasă un răspuns

    Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

    *