Chiar de ar fi fost vorba de simple „petarde”, înghesuite într-un dispozitiv nereușit, chiar dacă „detonarea” ar fi produs doar un nor de fum, dând cu fundul de pământ câteva babe rătăcite pe drum, cei doi tot ar fi trebuit condamnați exemplar! Pentru că nu era vorba doar de o joacă prostească, accidentală, ci de un plan pregătit meticulos. Și pentru care încadrarea juridică ar fi trebuit să fie, nu doar „tentativă”, ci „apartenență la un grup infracțional organizat”. Și nu trebuiau șterși la nas, chiar dacă erau dovediți a fi niște mucoși mustind umoare verzuie, și mai ales de către o instanță care prin deciziile ei a asigurat, pe lângă pedepsirea ridicolă a celor doi dobitoci cu mințile înfierbântate, și o portiță de ieșire pentru cei ce vor întreprinde pe viitor acțiuni similare, ca indivizi și/sau organizații.
Citind reîncadrările decise de Justiția Română în cazul celor doi, este halucinantă acțiunea de liniștire a apelor, practic, până și vânzătorii de petarde fiind mai vinovați decât cei doi! (Și nu doar pentru ceea ce comercializează pe sub tarabe, ci pentru consecințele pe care le-ar putea avea manipularea materialelor pirotehnice în mâinile altora).
Or, de ce să mai fie săltați cei ce vând și folosesc pocnitori, dacă Justiția Română a decis că lucrurile nu sunt, de fapt, atât de grave, pedepsindu-i pe cei doi la închisoarea „exemplară” de „10 luni şi 8 zile” (!), respectiv „11 luni şi 6 zile” (!). Așadar, cât pentru o bancă ruptă în parc, chiar dacă faptele petrecute la Târgu Secuiesc, intențiile, faptele și contextul, ar fi pus pe jar justiția din orice țară europeană!
De aceea, și dacă le-ar fi scăpat accidental „petardele” într-un tomberon, și dacă le-ar fi aruncat ca doi tembeli la picioarele trecătorilor, doar pentru distracție, Justiția ar fi trebuit să fie neiertătoare. Pentru că era o „distracție” la adresa românilor menită să timoreze. Dar în condițiile în care toată acțiunea a fost clar premeditată, dispozitivele „preparate” (iar faptul că au reprezentat doar „niște” fire legate amatoristic nu constituie o scuză), nu ar fi trebuit să existe nici o îngăduință. Mai urmează ca o altă instanță să decidă să ne cerem și scuze pentru că i-am hărțuit pe ei, nevinovații teroriști, să ne publicăm scuzele în publicațiile lor maghiare, eventual sub articolele secuiului care ne vrea capetele, luptând pentru asta „Cu arma în mână”, ba, să le și plătim despăgubiri, eventual deschizându-le noi un magazin unde să-și pregătească, din petarde și artificii, banalele lor „jucării”.
Și totuși, nu pedepsirea ridicolă a celor doi indivizi reprezintă cea mai mare gafă a instanței! Deși este tot mai îndoielnic a fi fost o „gafă”. Pentru că nu ne interesa de fel unde ar fi folosit cei doi săpunurile în următoarea lor etapă de viață!
Grav este faptul că, deși în rechizitoriu instanța recunoaște natura extremistă, violentă, îndreptată împotriva Statului Român, a mișcării din care aceștia fac parte, „Mișcarea de Tineret 64 de Comitate – HVIM”, organizată „în vederea inițierii de acțiuni violente care să conducă la materializarea obiectivelor autonomiste și revizioniste promovate prin mesaj public de membrii respectivei organizații iredentiste (refacerea Ungariei Mari)”, Justiția nu a mers mai departe, decisiv!
Pentru scoaterea definitivă, cu punct și virgulă, în afara legii a acestei organizații.
Și este ceva cu adevărat ilar, căci, deși recunoaște caracterul fascist, xenofob și rasist al mișcării (nu și terorist, deși lucrurile erau evidente), Justiția nu a decis tocmai scoaterea în afara legii, fie și ca măsură complementară hotărârii de a-i lăsa de capul lor pe cei doi făptași, a acestei grupări extremist-revizioniste. Adică, aparent, o treabă neterminată, lăsată, „românește”, în coadă de pește, neasumată până la capăt cu bărbăție.
Doar aparent, însă… Căci, decizia instanței se constituie doar într-un alt nod pe lațul pe care revizioniștii vor să ni-l pună de gât într-un moment simbolic: „Centenarul Marii Uniri”.
Un An Jubiliar care pare a prinde conturile date nu numai de indiferența și delăsarea autoritățile în pregătirea unui moment istoric, tratându-l strict din perspectiva unor sarcini de serviciu, și nici măcar așa, în cazul multor funcționari publici…
Deja am consemnat mulți țăruși anti-românești împunși de maghiarimea politică. În Monitorul Oficial, act al Statului Român, a fost publicată inițiativa privind autonomia ținutului secuiesc, dar nimeni nu a răspuns pentru această blasfemie, nimic nu a fost retractat, acest număr anti-românesc al unui act oficial al Statului Român rămânând în arhive, probabil în principiul de acțiune al iredentiștilor, ca o altă sămânță sădită ce doar așteaptă a încolți (Telkes Simon).
Și atunci să ne mire că, mai nou, primarii din Ardeal pactizează cu maghiarimea politică, dând frâu liber afișării denumirilor maghiare chiar la intrarea în urbele lor?! (Iar Emil Boc se transformă într-un stindard grotesc al maghiarismului, dacă nu prin acțiuni voie, cel puțin prin lașitate). Și acțiunile continuă! Parlamentarii adoptă în serie acte legislative prin care vor să încetățenească, iar ritmul a trecut de simpla cadență a celor 27 de ani trecuți în „pas cu pas”, maghiara ca limbă obligatorie în sănătate, apoi, prin extensii și raportări politic-agresive la stări deja create, vor cere, având ca fundamentare ceea ce se întâmplă acum, recunoașterea maghiarei ca a doua limbă oficială în România.
Probabil, în anul Centenarului ne vom trezi nu doar că guvernanții au uitat să organizeze licitații pentru achiziționarea de drapele, dar vom constata brusca explozie a producției de eșarfe negre pe care va fi scris poate chiar „centenar” pe ungurește, banderole ce vor împodobi brațele maghiarimii și pe cele ale cozilor noastre de topor…
Să nu transformăm dară, prin indiferența noastră față de acțiunile guvernanților, ceea ce a mai rămas din anul de dinaintea „Centenarului” într-o lunga noapte a minții noastre de dinaintea unui Jubileu ce nu va mai fi poate nici măcar al nostru, ci, afișat public de ei, pe post de centenar al doliului nostru.
P.S.:
În același dosar, judecătorii au constatat că și Asociația „Szent Laszlo Serege” are un caracter fascist, xenofob și rasist! Avem dară două asociații extremiste ce s-au constituit într-un grup organizat. Și totuși, doar constatări…
Lasă un răspuns