Când BINEle, ca promisiune, ar putea fi dușmanul „mai binelui”…

Ca inițiativă, gruparea naționaliștilor este lăudabilă! Necesară și punitivă ca mesaj către toți detractorii naționalismului, în forma lui pură, a țării și a binelui nostru. Ca denumire, însă, lucrurile sunt cam sucite… Păi’, înainte de a ne fi BINE în Europa, nu trebuie să ne asigurăm că ne este așa cum trebuie, aici, acasă?

Sigur, poate că nu se încadra în acronim și abrevierea țării… Că nu ar mai fi sunat „binele” din titulatură prea… BINE. Dar ce treabă avem noi, ca naționaliști, cu identitatea în Europa? Crucială este identitatea noastră acasă! Iar denumirea ar fi trebuit să trimită de îndată cu gândul la alierea naționaliștilor pentru a apăra valorile Națiunii Române, românismul!

Așa, Blocul Identității Naționale în Europa pare doar o zice, pe scurt!, de BINE. Că sună… bine, e adevărat, dar nu transmite nimic exact acelora care sunt vizați de acest bine: naționaliștii, patrioții, promotorii românismului… Și care nu găsesc în denumirea aleasă de aceia care vor să-i reprezinte exact reperele de identitate! Și atunci, unde este „binele”?! Cum îi poți convinge pe cei deja pierduți printre „glosele” identitare ale formațiunilor naționaliste că, iată, a apărut aceea structură care, în sfârșit, o să-i reprezinte și pe ei?

În acest BINE, mult prea general, se diluează exact denumirile pentru care luptă naționaliștii… Pentru că, oamenii simpli nu sunt politicieni, nu sunt lideri care să deseneze cu pixul acronime care să dea bine ca strigare. Pe care poate că ei le simt și le știu la nivel de „conținut”, dar ceilalți?… Oamenii au nevoie de reperele pe care le-au în filonul lor de suflet: „România Mare”, „Noua Dreaptă”, România Unită…

De aceea, liderii celor trei formațiuni vor avea o misiune în plus. De fapt, vor trebui să treacă de pragul unei promovări, să atingă o minimă și credibilă notorietate, pentru a avea o misiune în sine!

Vor trebuie să lucreze la ceva ce exista deja: reperul de identitate. BINEle pentru Identitatea Națiunii Române în Europa ar fi fost mult mai bine reprezentat dacă ar fi fost promovat din capul locului cu denumiri clare, credibile. Dacă ar fi purtat în oricare formulă identitatea. Și nu ar fi fost un BINE care va „agăța”alegătorul, ca perspectivă electorală, pe un buletin de vot, în modul similar altor denumiri electorale de acest fel, dar care nu au avut succes.

Desigur, putem trece peste problema denumirii. Importantă este strângerea naționaliștilor la vatră.

Din păcate, primul pas „politic” pe care l-a făcut acest BINE ne arată că este destul de fragil pentru însăși miezul lui. Iar până la propagarea ca mesaj către țară va avea multe bariere de trecut. „Greșeala” vine din veșnica povară a felului în care ne promovăm, singulari și egocentrist, în numele binelui celorlalți. Și chiar dacă este întreprinsă doar de unul dintre „fondatori”, de capul lui, acțiunea se înscrie ca un prim gest politic.

Naționalistul, pentru că de aia este naționalist, nu trebuie să-și raporteze intențiile, pașii la alte porți politice. Și, mai ales, nu trebuie să înceapă să dea asigurări, fie și pe la foștii „parteneri”, că nu va deranja.

Or, unul dintre liderii BINE tocmai asta a făcut! Că era obișnuit să dea raportul de unul singur, e una, dar acum se găsește într-un bloc al unității. Sau cel puțin așa ar trebui să acționeze de acum înainte.

Și totuși, într-un traseu „accidental”, care s-a nimerit a trece pe lângă „poarta” șefului celui mai mare partid, Bogdan Diaconu a făcut o escală, pentru a-i da asigurări lui Liviu Dragnea că BINE nu colaborează și nu va colabora cu personajele neagreate de acesta! Cu „paria” momentului: Victor Ponta („ideologul” lui de mai ieri, dar nu se mai pune!) și Daniel Constantin. Că trebuia stearsă de praf și eticheta ALDE, nu?! (dar apropo, pentru BINEle propriu al alianței, s-o fi jurat Bogdan Diaconu că nu va colabora, nici măcar pe linie de melos, cu Sebastian Ghiță?).

Iar întrebarea nu este cine sunt Dragnea și Tăriceanu pentru ca Bogdan Diaconu să le dea astfel de asigurări, pentru că ar fi putut fi vorba de oricare alt lider politic, ci motivul pentru care acesta a făcut exact ceea ce nu ar trebui să facă un lider naționalist? Să dea explicații, să dea asigurări că nu va colabora cu toate acele personaje ce nu mai sunt agreate pe lângă balamalele PSD-ALDE…

Așadar, un BINE care a pornit cum nu se putea mai rău: frământând căciula smereniei în fața unei uși…

În mod evident, vom fi alături și de „România Mare”, și de „Noua Dreaptă”, și de „România Unită”. Ca entități, așa cum am fost până acum, dar și împreună dacă vor reuși să dea țării acel BINE promis. Dar, frați naționaliști!, stați drepți în felul de impunere a valorilor BINElui! Altfel, să nu ajungem ca tocmai BINEele să fie dușmanul acelui mai bine pe care îl doriți… Ori, mai rău, să nu ajungă simplii oameni să-și pună repetabila întrebare din istoria naționalismului post-decembrist: dacă această platformă nu a apărut cumva tocmai pentru a ocupa un loc care nu trebuia lăsat liber pentru cineva care ar fi convins…

One Response to Când BINEle, ca promisiune, ar putea fi dușmanul „mai binelui”…

    Faci un comentariu sau dai un răspuns?

    Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

    *