Apărarea?… Urgențe, nu amânări!

Evenimentele internaționale care se cer analizate cu multă prevedere, actele de terorism care se succed imprevizibil, amenințările mai vechi sau mai noi care persistă să vizeze România ar trebui să fie o serioasă atenționare a Guvernului, dar și a Parlamentului, ale căror priorități au rămas ancorate în chestiuni de ordin secundar, politicianiste și clientelare.

Cu o alocație bugetară proiectată pe o scontată creștere economică de 5,2 la sută și pe un deficit bugetar de 2,96 procente, Apărarea a primit în 2017 mai puțini bani de la buget decât în 2016, însă i s-au promis credite din angajamente cu care să depășească doi la sută (se vorbea la un moment dat de un total de 18,6 miliarde de lei, adică 2,18 la sută), ceea ce oricum este insuficient pentru nevoile prioritare ale armatei, în condițiile în care Donald Trump promitea SUA o creștere istorică a bugetului pentru armată, iar China îi urmează cu o alocație bugetară de șapte procente din PIB. Noi însă ne hazardăm în onorarea unor promisiuni electorale inflaționiste (creșteri salariale vertiginoase, greu de onorat în condițiile în care investițiile nu sunt priorități economice imediate), ne irosim într-un război imatur cu Justiția, facem calcule politice și jubilăm dacă îl reducem pe președinte la tăcere, eventual până la scoaterea lui din Constituție.

În aceste condiții aflăm că se amână (din nou!) modernizarea fregatelor T22R Regele Ferdinand și Regina Maria; firma din Turcia care urma să demareze lucrările nu a primit încă undă verde. Suma necesară pentru procurarea a 36 de torpile antisubmarin, adică 161 de milioane de lei, nu se mai regăsește în buget și, ca atare, achiziția a fost anulată. Tot așa stau lucrurile și la achiziția de transportoare blindate (probabil vor intra în orizontul bugetar al lui 2018), care se vor produce probabil la Moreni, printr-o intelegere cu firma Rheinmetal din Germania.

Cât despre achiziția unor corvete multifuncționale ce ar urma să intre în dotarea forțelor navale și care trebuia să fie executate la Galați aflăm că a fost și ea amânată pentru că hotărârea dată de guvernul Ciolos nu a mai primit avizul fostului parlament, iar actualul guvern tergiversează executarea acestora pe șantierul firmei olandeze Damen, de la Galați. Achizițiile la preț avantajos (armata se doteaza si cu tehnică second-hand) nu garantează și calitatea, lucru semnalat și de generalul Nicolae Ciucă, Șeful Statului Major General, în toamna trecută: „Păi sub plapuma prețului celui mai mic se ascunde în fapt proasta calitate si corupția (rareori prețul cel mai mic aduce cu el și calitatea cerută în caietul de sarcini), pentru că se semnează cu ofertantul celui mai mic preț, iar mai apoi „se închid” ochii vis-à-vis de calitate, sau te omoară mai târziu  costurile conexe: întreținere, piese de schimb, fiabilitate etc”. Și dacă nu e vorba neapărat de corupție, atunci e vorba despre prostie, cum acuză șeful Statului Major General: „În primul rând, la fiecare achiziție (în lipsa unui contract cadru multianual) te pricopsești cu un alt tip de tehnică de luptă, alt producător, alt lanț logistic, alte protocoale de întreținere și exploatare, adică o nebunie din punctul de vedere al exploatării și întreținerii viitoare. Militar, o tâmpenie vecină cu înalta trădare. Același principiu a fost folosit și în anii 30 și ne-am trezit cu un mozaic în dotare. Știm acum că aveam atunci și o dotare mozaicată și de calitate proastă…Iar astăzi mergem exact în aceeași direcție de te și crucești cum ar putea Armata Română să meargă și ea la război cu 4-5 tipuri de vehicule 4×4, mai multe tipuri de camioane, etc, etc. De exemplu care ar fi logica achiziției a numai 17 4×4 Panhard?! Ce sa faci cu 17 vehicule ? Dar dacă aveau nevoie de fix 17 – pentru nus’ ce unitate de comandament logistic – de ce nu au cumpărat Uro Vamtac, că tot îl avem în dotare?”…

Tot în toamna trecută, mai precis în septembrie, rușii făceau o demonstrație de forță în apropierea Moscovei, la poligoanele Kubinka și Alabino, printr-o expoziție de tehnică militară, categoric nu cea ținută la secret, unde se expuneau, la Forumul Armata 2016, produsele a peste o mie de întreprinderi autohtone de armament: sisteme de apărare antiaeriană S.400 sau Pantsir, proiectile cu ghidaj laser, simulatoare, drone etc. „La ora actuală, armamentul nostru de înaltă  precizie este foarte căutat în lume ‒ spunea cu acel prilej șeful unei astfel de firme.  În special producem pentru armata rusă,  ca principal beneficiar, dar mai şi exportăm” (Vladimir Morozov).

Și Rusia furnizează armament performant în Orientul Mijlociu, în Iran și Irak, în Afganistan, unde arabii i-au simțit performanțele și pe care mai apoi l-au achiziționat în dotarea lor. Noi, însă, în tot acest timp, când Rusia avansează spre granițele Uniunii Europene amenințător, când terorismul islamic face numeorase victime în Occident, ne pierdem vremea cu manevre politicianiste, cu jocuri de putere pe la Curtea Constituțională, cu praguri salvatoare, cu „legitimitatea” parlamentară de a emite legi într-o altă prioritate și reprezentanții la vârf ai politicii dâmbovițele au oficializat un post comercial de televiziune prin care își susțin disputele și se contabilizează electoratul viitoarelor alegeri, iar interesul național al apărării se amână până la culpa înaltei trădări.

One Response to Apărarea?… Urgențe, nu amânări!

    Faci un comentariu sau dai un răspuns?

    Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

    *