Mihai Rait Dragomir este un actor din tânăra generaţie, îndrăgit de telespectatorii ce l-au recunoscut în îndrăgitul personaj Dorel din serialul Pro TV „Las Fierbinţi”. Născut într-o localitate cu şapte milenii de istorie, la Hârşova, în judeţul Constanţa, pe malul drept al fluviului Dunărea, Mihai Rait Dragomir a luat din poezia meleagurilor natale farmecul, dar şi misterul, şi a călătorit către capitala noastră dâmboviţeană. A urmat imboldul pasiunii şi s-a înscris la Facultatea de Teatru a Universităţii Spiru Haret. Aici l-a cunoscut pe Mihai Bobonete, cel cu care avea să facă o echipă de succes pe mai departe, atât în spectacolele de improvizaţie, cât şi în filmele de pe micul şi marele ecran. În patru ani şi-a însuşit tainele artei interpretative, iar apoi şi-a susţinut examenul de licenţă pe care l-a luat cu brio. A jucat şi joacă în spectacole interactive de improvizaţie, în cadrul trupei „ImproVizaţi” sau „Trupa Impro”, unde în show-urile lor nu există scenariu sau personaje stabilite dinainte. „Totul se întâmplă pe loc, în funcţie de imaginaţia şi de inspiraţia fiecărui actor”, povesteşte el. De asemenea îl puteți vedea în spectacole de Stand Up Comedy cu care colindă întreaga țară alături de colegii dragi, deveniți între timp și prieteni. Având și certe calități vocale, Mihai a reușit să „urce” până în semifinalele emisiunii concurs „Vocea României” în sezonul 5 din anul 2015, aflat în echipa „antrenoarei” Loredana. Despre serialul de comedie „Las Fierbinţi” ştim cu toţii că are o distribuţie aleasă pe sprânceană, din care fac parte Adrian Văncică, Mihai Bobonete, Costi Diţă, Gheorghe Ifrim, dar şi invitaţi pe măsură, ca Horaţiu Mălăele, Pavel Bartoş, Gabriela Popescu, Virginia Mirea, Valentin Uritescu, Gelu Niţu şi alţii. Aici, Dorel, o inimă neînfricată și un actor desăvârșit, este fratele autist al lui Bobiță. Întâlnindu-ne într-o zi de filmare în pădurea Băneasa, la scurt metrajul „Toporul şi pădurea”, i-am adresat câteva întrebări pentru cititorii noştri.
*
– Mihai, după cum prea bine ştim, de ceva vreme joci rolul fratelui lui Bobiţă din serialul de comedie „Las Fierbinţi”. Cum te împaci cu acest „Dorel”?
– Cu Dorel? Păi suntem prieteni buni. Îl înţeleg şi pentru asta, îmi dă voie să-l interpretez. Adică nu e un rol strict, cu limite impuse din start. Aici am cu ce să mă joc, atunci când îl joc pe „Dorel”. Chiar îmi place mult de el, mă lasă să fiu liber şi să-l redau aşa cum îl văd. Cred că relaţiile dintre noi ar fi mult mai relaxate dacă ar exista permisivitatea astea în viaţa de zi cu zi şi între oameni.
– De ce crezi tu că acest serial are succes?
– Simplu. Pentru că e foarte bun. Este real şi se vede asta de-acasă. Scenariul este excelent, regia la fel, de costume şi locaţii şi scenografie… mai e nevoie să menţionez?
– Ai jucat şi în filmul artistic „Naşa”, dar şi în serialul „Vine poliţia”. Totuşi, care a fost cea mai tare experienţă ca actor de până acum?
– Cea mai tare? Vezi, fiecare este într-un fel „cea mai tare”. Ştiu cum sună asta, dar chiar aşa e. Şi nici nu le pot compară prea mult, pentru că nu au mare lucru în comun: unul e serial, iar altul e film artistic. Eu am fost poliţist în amândouă! Oricum, serialul de acţiune „Vine Poliţia” a fost, pentru mine, un adevărat „botez”. Am cunoscut foarte mulţi oameni pe care azi îi numesc prieteni, cu care mă văd aproape zilnic şi cu care am împărtăşit momente extraordinare. Despre „Naşa” ce pot să spun decât că este un moment de apogeu al filmului comercial românesc din ultimul timp, nu? Am jucat în acest film cu o mulţime de oameni demni de toate laudele şi cred ca a însemnat ceva! Am învăţat mult din acestea şi cred că o să învăţ şi în continuare.
– Dacă ar fi să alegi, cu ce actor ţi-ar plăcea să joci? Şi care ar fi rolul pe care îl doreşti cel mai tare?
– Am avut onoarea şi plăcerea să joc alături de Horaţiu Mălăele, Răzvan Vasilescu, Virginia Mirea, Dragoş Bucur, Gheorghe Ifrim, Radu Gabriel… I-am văzut la lucru şi i-am văzut şi în pauze. Îşi iau munca foarte în serios. Aşa că nu ştiu dacă „aspir” la un anumit rol. În schimb mi-ar plăcea ca, peste ani, să spun ce spun şi acum, că mi-au plăcut toate şi că mai vreau!
– Mai ai şi alte pasiuni în afară de actorie?
– Pasiunea cea mai mare o am din copilărie şi se datorează apropierii de fluviul Dunărea. Îmi place mult să pescuiesc. Aşa, doar ca sportiv. Sunt căpitanul echipei noastre de pescuit, din care facem parte doi: eu şi Bobo. Şi actorul Mihai Bobonete, amicul meu, este un pescar înrăit şi recunoaşte că ori de câte ori timpul îi permite alege să se relaxeze împreună cu prietenii şi familia lângă undiţă. După ce se încheie filmările pentru serialului „Las Fierbinţi“, Bobo îşi ia luat undiţa la spinare şi pornește spre Deltă, bineînţeles împreună cu mine. Şi îmi mai place mult şi gastronomia, deşi nu prea am loc în bucătărie decât când e totul gata şi e vremea să gust. Îmi spun părerea şi sunt trimis înapoi în afara bucătăriei. Dar îmi place.
– Poţi să ne spui care este cel mai mare vis al tău?
– Vreau să nu-mi pierd niciodată pofta de a juca. Şi mai vreau o familie mare şi fericită! Acum chiar sunt pe drumul cel bun!
– Ce scenă poţi spune că a fost cea mai tare la filmările pentru „Las Fierbinţi”?
– Cea mai tare ?!! Păi la câte au fost, îmi este tare greu să îmi amintesc vreuna mai clar, pentru că se întâmplă o grămadă de lucruri nostime. Mi-a plăcut foarte tare când ne alergau albinele pe mine, Bobo şi Diţă, şi trebuia să sărim în apă…
– Întâmplările din serial îţi aduc aminte de copilărie?
– Da, vacanţele din copilărie au fost extraordinare. Le-am petrecut la Giurgeni, la bunicii mei, în fiecare an, de când mă ştiu şi până în prezent. Nu cred că a trecut o vară în care să nu stau acolo cel puţin dou săptămâni. Girgeniul şi Firbinţii se aseamănă în privinţa decorului foarte mult, iar uneori m-am simţit pe străzile din Fierbinţi exact ca în vacanţă la bunici.
– Dacă îţi place aşa mult acest tip de viaţă te-ai gândit vreodată să renunţi la viaţa de oraş pentru sat?
– Îmi place foarte mult la ţară şi da, mă gândesc des la lucrul ăsta. Şi cred că o să se întâmple la un moment dat, dar mai e mult până acolo.
Actorul Mihai Rait s-a întors la filmare și ascultă docil indicaţiile regizorului, pregătindu-se pentru o nouă scenă. Privesc în tăcere acest act de creaţie, această trecere de la om la personaj. Mihai acum nu mai este Mihai; este cel pe care l-a solicitat regizorul. Machiajul făcut cu grijă şi costumul completează acestă metamorfoză a actorului, a acelui om ce trăiește mai multe vieți – caractere într-una singură. „A fi sau a nu fi…” parcă șoptește vântul ce trece printre ramurile înmugurite ale pădurii Băneasa ce anunță primăvara…
Lasă un răspuns