Balada dorului de ducă

Motto:
Dorul de ducă la români
s-a transformat în maladie –
puţini dintre plecaţi se-ntorc,
iar asta-i pentru neam o tragedie…

Întreaga noastră existenţă,

statornic multimilenară

din vremea tracilor încoace,

pe-acest meleag se desfăşoară.

.

Este meleagul despre care,

al dragostei papă Ioan

va spune că-i ţinut divin

şi-al Maicii Domnului liman!

.

Pe-atunci, tracul regat nord-dunărean

până departe se-ntindea:

în Europa până-n centru,

în Est pe inzi vecini i-avea.

.

Dar oricât le venea de greu

în depărtări pe căi hâite,

acasă tracii reveneau

la pieptul gliei îndrăgite.

.

Aicea doar simţeau că lutul

e una cu fiinţa lor,

mental fiind de el nutriţi

pentru prezent şi viitor.

.

Dovadă culmile culturii

la Tărtăria sau Boian,

încât acest ţinut e axa

întregului spirit uman…

.

Orice cultură-nvederează

etape-n vieţuire clare:

Matură-i după tinereţe şi pruncie,

apoi decade şi la urmă moare!

.

De ce-au păţit alte popoare

nici traco-dacii n-au scăpat –

cultura lor s-a stins încet,

după-apogeu-nregistrat.

.

(Urmaşii lor, postdecembriştii,

nu doar că n-o pun în valoare,

dar fură fără pic de jenă

din splendidele ei odoare…)

.

O mie de ani şi mai bine,

cât vremi ostile ne-au cercat

cu migratorii-n căutare

de aşezări pentru prădat,

.

spre munţi sătenii s-au retras

în obşti durate cu socoată,

astfel că nu s-a întâmplat

să fie spaţiul vid vreodată,

.

cum Roesler şi adepţii lui

încearcă lumea s-aburească

cu Transilvania golită

de viţa daco-românească.

.

E drept că-n noile condiţii,

ei ca străbunii nu durau

biserici şi cetăţi de piatră,

ci oile şi le creşteau,

.

creând cu ele o cultură

a transhumanţei colosale,

pe suprafeţe foarte-ntinse

şi-având ca ghid hărţile-astrale:

.

Vara departe în Balcani

şi-n inima stepei ruseşti,

iar la iernat, din nou acasă

cu dor de obştile săteşti.

.

Din transhumaţă-au rezultat

sălaşe-ale păstorilor români,

oriunde soarta i-a mânat

cu oile printre străini.

.

Aşa se face că româna

nu-i numai în Balcani vorbită,

ci până colo-n Caucaz

a fost de-ai noştri răspândită.

.

Un mod aparte-am putea spune

de inedită răzbunare:

Învingi neprietenii la ei acasă

prin forţe extramilitare!…

.

Azi România se confruntă

cu un exod cum n-a mai fost –

românii pleacă valuri-valuri

şi traiu-n ţară-i tot mai prost.

.

(Nici nu-i posibil altminteri

cu guvernanţi ticăloşiţi,

ce pus-au ţara pe butuci

prin dedesubturi de hainiţi.)

.

De fapt, în lumea poleielii

nu-s vinovaţi cei care pleacă,

ci toţi acei nelegiuiţi

care i-au obligat s-o facă.

.

Când ţara-i mult prea vlăguită

ca fiii toţi să şi-i hrănească,

este normal ca unii rostul

printre străini să şi-l găsească.

.

Vina unor migranţi se cheamă,

că-n noua ţară adoptaţi,

de românism de-abia-şi mai amintesc,

ba chiar niţel sunt agasaţi:

.

Trăind în stil occidental

pentru afaceri, bani şi pragmatism,

ei vreme n-au de-nduioşări

şi de-al trecutului lirism,

.

convingătoare probă-n plus

privind al omului profil,

cum că oriunde şi oricând

el este-un animal socio-abil!…

.

Reamintesc acestor inşi

străvechiul adevăr, ce spune

că omul-trup e tot sărac,

oricâte bunuri o s-adune;

.

de-abia când înăuntrul său

averi nepieritoare strânge,

el are şansa împlinirii

prin harul ce păcatu-nvinge.

.

De altminteri, Mântuitorul

ne-ndeamnă-n Noile Scripturi,

acele-averi să le-adunăm

cari nu-s tentante pentru furi.

.

Iar cugetarea taoistă

ne-nvaţă că prin modestie,

smerenie şi cumpătare,

omu-nţelept poate să fie.

.

Desăvârşitul întru Tao,

apreciat ca Omul Sfânt,

este văzut singurul vrednic

să guverneze pe Pământ.

.

Concluzia ce se impune,

în general este ştiută:

O naţie-n istorii intră

doar prin cultura plămădită!

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*