Se află în plină desfășurare evenimentul Asia Week. Dar săptămâna („week”) artei asiatice s-a mai prelungit cu câteva zile, iar manifestările au cuprins tot New York-ul artistic, mai toate galeriile. Acum câțiva ani, Asia Week abia prindea viață, iar ediția din acest an ne dovedește că a devenit un fenomen. Toate marile muzee și sute de galerii, inclusiv centre culturale, cluburi sau instituții specializate țin conferințe, dezbateri sau vernisează în aceste zile artă neasemuită din China, India, Japonia, Himalaya și sud-estul Asiei. Mai mult, ca niciodată, celebrele case de licitații Christie’s și Sotheby’s au dedicat zile speciale în care licitează numai artă asiatică.
M-a atras Christie’s, care a avut sesiuni de licitații non-stop, timp de 5 zile. La trei dintre licitații am fost prezenți și noi. Dar, ciudat, în holul principal tronau nu piese asiatice, ci faimosul triptic al lui Francis Bacon, Three Studies for a Portrait of George Dyer (1963), care automat mi-a adus aminte de Adrian Ghenie, fiindcă el este cel mai mare imitator al pictorului eneglez. Și, urcând scările către sala mare de licitații, mă întrebam, cum poate un om de talent să-și facă gloria imitând atât de izbitor un meastru?! Văzându-i ucenicului tablourile, mereu te gândești la model. Oare arta chineză poate fi imitată?
Am asistat la licitații de artă chineză, apoi artă din India, Himalaya și sud-estul Asiei. Dar surpriza a fost colecția de artă asiatică a celebrei colecționare Marie Theresa Virata (n. 1923, Manila), un membru proeminent al unei familii foarte bogate din Filipine. Soțul ei a terminat Havard, a ajuns mare economist, investitor, banker. A avut relații constante cu oameni de seamă ai Americii, precum președinții Harry Truman și Richard Nixon. Iar legătura cu arta s-a dovedit pentru Marie-Therese adevărata sa vocație, având, prin relațiile soțului ei, un câmp larg de manifestare. Impresionantul catalog al licitației, pe lângă prezentarea pieselor licitate, loturile 601 – 686, conține biografia ilustrată a acestei familii. Contactul cu marile muzee americane a fost permanent. Și iată că acum, tot printr-o casă americană de licitații, cea mai mare din lume, face acest act de despărțire de unele dintre cele mai frumoase piese de artă asiatică pe care le-a putut concepe mintea umană. Colecția e dominată de vase, mobilier și tapiserii, toate vechi și foarte vechi, licitate la sume astronomice, de sute de mii de dolari. De pildă, un fotoliu provenind din Hong Kong, sec. 17, a fost achizilionat cu 1 200 000 dolari! Multe piese proveneau din dinastia Qing. Un dulap de cabinet s-a dat cu 600 000 de dolari. Multe vase imperiale, de o frumusețe rară, monocolore, s-au licitat de la sume de 50 000 dolari în sus. La fel și un vas sub formă de sticlă ornată, din marmură albă, tot din sec. 17. O lume de vis apărea și dispărea sub ochii cumpărătorilor, în marea lor majoritate asiatici. Cu aceste obiecte de preț, o mare familie își prezenta cartea de vizită, dar în același timp și dispărea cu fiecare obiect din colecție înstrăinat. Aceasta este soarta colecțiilor. Prin licitația lor suntem martori la felul cum se face și se desface istoria.
Așa s-a întâmplat și cu lictitația colecției Harris, care a cuprins loturile 801 – 888. Erwin Harris s-a născut în 1921 la New York. A fost un mare aventurier. Ca ofițer de contrainformații, a colindat toată planeta și a avut un rol de mare importanță în relațiile SUA – Cuba. A fost o figură enigmatică, ajungând să aibă strânse relații cu chinezii și să colecționeze artă asiatică. La reședința sa din Miami și-a făcut o adevărată împărăție din valori asiatice. La Christie’s s-a licitat doar ceea ce s-a numit Traders and Raiders on China’s Northern Frontier/Comercianți și Jefuitori de la Frontiera Chinei de Nord.
Majoritatrea pieselor licitate au fost sculpturi din bronz datând din secolele 12 – 10 î.H. De pildă, o pereche de capete de dragoni, estimată de Christie’s la 2 – 3000 de dolari, s-a licitat intens și s-a ajuns la 30 mii dolari. Obiecte casnice de mii de ani, cuțite, vase, linguri, fel de fel de suporturi și ornamnte, cu forme animaliere, au avut aceeași soartă. Iar cea mai importantă piesă a licitației a fost o mască din bronz repezentând un fel de bour, sec. 6 î. H., perioada Zhou. Piesa se afla într-o vitrină în mijlocul sălii de licitație. Casa a estimat licitarea la sume variind între 150 și 200 000 de dolari, dar nu a fost achiziționată decât cu 90 de mii de dolari. Nici cumpărătorii asiatici nu au bani? Fenomenalele forme animaliere constituie ceea ce am putea numi preistoria artei naive. Un lup din sec. 4 BC mi-a adus aminte de Lupa Capitolina, lupoaica dacică. Multe obiecte reprezentau arme sau figuri de animale fantastice, potrivite pentru filmele SF, precum un urs care iese dintr-un trunchi, de fapt, face una cu el, având gura deschisă amenințător. Și alte ornamente reprezentau urși. Iată că și în preistoria omenirii, urșii nu i-au lăsat indiferenți pe oameni. Ultimele piese licitate au fost adevărate bijuterii din pietre prețioase de jad, reprezentând bufnițe sau cuci. Însă ornamente imperiale, de o mare delicatețe, rarfinat cioplite, pe care nu le pot compara cu bufnițele românului Constantin Antonovici, numit de americani “sculptor of Owls”. Este de-a dreptul uluitor cum Edwin Harris a putut să colecționeze cu atâta osârdie numai piese preistorice, având o unitate desăvârșită. Iată o adevărată vocație de… raider!
Chinezii au spus că dacă Trump deschide războiul comercial cu China, americanii au pierdut. Și înclin să le dau dreptate dacă e să mă iau după a treia licitație la care am particiapt, Fine Chinese Cearmics and Works Art. E adevărat, s-au licitat piese de ceramică, desigur, ceramică artistică, capitol la care chinezii sunt imbatabili, iar spectacolul licitărilor ne-a înmărmurit pur și simplu. Fiecare piesă licitată era aprins disputată, se ajunge la peste 20 de pași, iar sumele din urmă nu se micșorau, ci creșteau la fiecare nouă strigare cu circa 20 de mii de dolari. De pildă, la un simplu vas de spălat pe mâini, din dinastia Song (960 – 1234), licitația a pornit de la 12 mii de dolari și „insignifiantul vas” a fost achiziționat cu 750 000 de dolari! Mai toate obiectele de ceramică din loturile 1131 – 1289 au necesitat astfel de dispute strânse. Desigur, valoarea lucrărilor este inestimabilă. Ceea ce am văzut, întrece cu mult imaginația europeană sau americană, fiindcă numai o cultură multimilenară, precum cea chineză, poate ajunge la rafinamente desăvârșite, cum sunt vasele colorate, pictate cu motive florale sau cu scene de vânătoare. Așa este magnigficul vas „Hundred Deer”, din perioada Qianlong, care a avut prețul de pornire 500 de mii de dolari. Foarte disputate au fost statuile lui Buddha, sculpturi animaliere, un cap și un bust al lui Bodhisattva din dinastia Tang, numeroase vase de ritual, o statuie a lui Bodhidharma, un fenomenal ciclu de vase pictate numite „Phoenix”, statuiete și vase de cult din Dinastia Ming, copleșitoare dantelării spirituale, dintr-o materie făcută să străbată veacurile, o adevărată trezorerie artistică, prin care reînvia istoria abisală a poporului chinez.
La această licitație, organizată cu aportul substanțial al partenerilor chinezi, s-a văzut puterea de cumpărare a Chinei. Prețurile tot creșteau, parcă nu mai aveau limite. Cele 289 de piese licitate, dacă le adăugăm și pe cele din sesiunea I (loturile 1001 – 1120), au atins sume de peste 100 milioane de dolari! La prima sesiune nu am putut ajunge datorită marelui event anual al străzii, Irish Parade, irlandezii fiind considerați printre întemeietorii principali ai Americii, iar sărbătoarea lor cuprinde toată suflarea marelui oraș, cu parada neobișnuită de pe Fifth Avenue. În această zi toți americanii sunt “verzi”, culoarea Sfântuluiu Patrick, iar ca să ajungi la Rockefeller Plaza, unde se află Casa de licitații Christie’s, trebuie să traversezi drumul pe care are loc defilarea, plus să treci de toate blocajele și de valurile de oameni, sute de mii, ieșiți să privească parada și să fac sărbătoarea de neuitat. Dacă nu ai ceva verde pe tine, un fular, mănuși sau ochelari, primești o bulină verde, să ți-o prinzi în piept, simbolic. În această zi se spune “I am Irish”! Iar catedrala Saint Patrick era centrul manifestației. Totul e o sărăbotare neasemuită, despre care am scris nu o dată, și cum noutăți radicale nu sunt, ceea ce am scris anii trecuți, e suficient pentru cei interesați.
Dar acum, Irish Parade s-a suprapus cu Asia Week și pot spune că am trăit în aceeași zi un dublu eveniment. A fost ceva copleșitor. Ca să-mi revin, am mers la Fitness, la o locație de vis, care e vizavi de Saint Patrick, și am înotat până târziu.
*
Un alt eveniment rarisim la care am participat a fost expoziția Ceramics a celebrului artist sud-coreean Lee Ufan, organizată de Pace Gallery. Este prima expoziție de ceramică a lui Ufan în Statele Unite și a cincea în total. În 1911 a avut la Guggneheim Muzeum o retrospectivă memorabilă a acestui artist, despre care am scris în volumul FINE ARTS IN AMERICA. Cunoșteam mâna lui Ufan, cum se spune, și concepția sa despre artă, el fiind unul din fondatorii școlii de avangardă Mono-ha. Simplitatea esențială constă în câteva principii, care vizează absurdul, precum „să creezi ceva din nimic”. Aceasta este și una din dogmele lui Lars von Trier, dar nu credem că cineastul danez a cunoscut lecțiile școlii Mono-ha, deși baza a fost pusă în anii ’60. La Guggenheim am văzut cum Ufan sugerează infinitul printr-o piatră așezată lângă o linie sau o sfoară. Expoziția s-a numit Marking Infinity. De altfel, demonstrația sa a avut următoarele teme: From Point, From Line, From Wind, reducând arta sculpturii la aceste trei elemente, punctul, linia și vântul.
De data aceasta, am văzut cele mai simple încercări de a face din ceramică o formă. O placă de ceramică de 44 x 60 cm, care are în centrul ei o ridicătură, ce sugererează un nas, este cea mai simplă imagine a portretului uman. Chipul uman este perfect sugerat prin urma lăsată de degetul mare al artistului. Simple alăturări de plăci de ceramică sugerează monumente, temple, spații moderne, locuri de agrement sau de joacă. Doar din câteva cioburi, Ufan sugerează un întreg univers. Sunt și plăci pe care aplică bidineaua cu vopsea și trasează urme sugerând o colivie, un animal sau un drapel. În același stil cu lucrările din teracoră, modelează forme și din gresie roșie. Totul pare un spectacol ludic. Dar dincolo de acest aspect, dominat de culoarea roșie, într-o altă sală a expoziției, Ufan atacă porțelanul și ne prezintă un evantai de piese nerealizate sau neterminate din porțelan. Totul este alb. Contrastul este perfect imprimat pe vase mari, ca niște platouri albe din povești. Lucrările nu au titlu și sunt forme organizate din cioburi de porțelan. Unele sunt marcate de pete de culoare, urme pictate pe acest suport cu totul prețios și delicat. Dar suprema lucrare a artistului, o adevărată ars poetica, este un monument din cioburi de porțelan, având în vârful său un vas întreg, perfect. Și în jurul monumentului din cioburi sunt mii de alte cioburi. Este semnul muncii, al eforturilor artistului de a crea, de a ajunge în vârf, de a escalada fruntarii, așadar, imaginea încercărilor lui repetate și izbânda din pisc. Este ideea că la împlinire, la arta adevărată ajungi pe un drum de cioburi, fapt care exprimă și ideea de sacrificiu. Am putea numi această lucrare, în spirit brâncușian, Coloana lui Ufan.
Ideea amintește de lucrarea artistului simbolist francez Gustav Adolf Mossa, Elle/Ea (1905), de la Muzeul din Nisa, reprezentând un munte de cadavre umane în vârful căruia se află Ea, femeia, o femeie nud, volptuoasă, rubensiană, cu inele și alte podoabe, având pe cap o coroană de cranii ținută de doi corbi. Femeia ne privește victorioasă, căci stă cocoțată pe mormanul victimelor sale. Muntele de cadavre amintește și de grămezile de cadavre de la Auschwitz. Numai că pe vârful lor nu stă Hitler, ci Femeia, căreia Mossa i-a mai dat un sens, prin bufnița aflată între brațele ei, în dreptul sexului. Este aceeași femeie din lucrările Satiated Siren (1905) și Sphinxes (1906). Dar, categoric, ea reprezintă ideea istoriei ca un tăvălug de cadavre și prevestește masacrele viitoare. Dimpotrivă, Coloana lui Ufan te duce numai cu gândul la munca omului, la drumul plin de sacrificii pentru ca rodul creației să fie întreg.
Asia Week și-a imprimat deja persoanlitatea în viața tumultoasă, plină de evenimente, a New York-ului. Oriunde mergeai, zâmbetul asiatic te întâmplina altfel decât în zilele obișnuite. Regretăm că una din marile culturi ale lumii, arta persană, nu a fost prezentă întrucât Iranul se află pe Lista de embargo a lui Trump. Politica nu ascultă de emoțiile estetice. Și ar trebui s-o facă, fiindcă arta, prin natura ei, are puterea să depășească granițele politice, scopul ei major fiind tocmai acela de a uni oamenii și de a sluji viața.
Lasă un răspuns