Pe 16 martie se împlinesc 60 de ani de la trecerea în brațele Domnului a genialului sculptor român Constantin Brâncuși. De memoria și pomenirea sufletului acestei mari personalități a artei și culturii românești și mondiale, nu se ocupă MAE, Ministerul Culturii, ICR, cu bugete exorbitante, sau generalii SRI și politicienii, care benchetuiesc la vilele de protocol T14 sau K2, cum, poate, să subordoneze România intereselor amabasadelor străine, ci un scriitor sufletist și patriot creștin Laurian Stănchescu. Acesta a inițiat demersurile de a organiza un parastas chiar la mormântul din cimitirul parizian Montparnasse al sculptorului din Hobița, autorul operei Pasărea Măiastră și a Coloanei Infinitului. Laurian Stănchescu a înțeles cu o intuiție de poet și teolog că sufletul lui Constantin Brâncuși trebuie pomenit la 60 de ani de la marea trecere. Până la moarte Constantin Brâncuși a fost un creștin ortodox practicant, care și-a tras sevele creației din surprinderea esențialului credinței românești și din unicitatea Sfinților Părinți. Reîntoarcerea la izvoare, origini și la esențele dumnezeiești este paradigma operei brâncușiene. Iar ca un bun creștin Laurian Stănchescu vrea să-l pomenească la mormântul geniului din Paris, deși sculptorul ceruse să fie îngropat în țară, dar autoritățile comuniste l-au refuzat, cum Academia RPR îi refuzase donația operelor și atelierului pentru că era autor „burghez” și „reacționar”. Și atunci, ca și acum, comuniștii sau cultural marxiștii nu l-au iubit pe Brâncuși pentru că opera sa „vorbea” despre esențele creației, originilor și divinității. Așa că nu mă miră faptul că nici astăzi instituțiile statului român infestate de comunism și neo-marxism refuză un demers de pomenire creștinească a lui Brâncuși și se împiedică la aducerea trupului geniului în țară.
De bună credință scriitorul Laurian Stănchescu a bătut la multe uși pentru a fi sprijinit în demersul său comemorativ. A fost refuzat de instituții și chiar, destul de brutal, de marele patron de fotbal Gigi Becali, care se reculege la TV și la Muntele Athos. „M-am întâlnit cu domnul George Becali la palatul domniei sale, ideea era să participe și să sprijine comemorarea lui Brâncuși din cimitirul Montparnasee. I-am spus că se împlinesc șase decenii de la moartea „Patriarhului Sculpturii Moderne”, iar noi trebuie să împlinim un ritual creștinesc la mormântul său. „Cine e ăsta, Brâncuși? E vreun sfânt? Nu mă interesează Brâncuși”! Gesturile care i-au însoțit vorbele erau pline de dispreț și aroganță. „Numai un titan spiritual poate să vadă aura altui titan spiritual, domnule Becali! Vă urez mult noroc la bani, domnule Becali!” a scris Stănchescu pe Facebook.Cum îl cunosc eu personal pe Gigi Becali, acesta știe clar cine este Brâncuși, doar că așa îi place patronului de fotbal să epateze cu declarații șocante spre deliciul presei. Ceea ce n-a înțeles Becali este tocmai demersul creștin al lui Stănchescu de celebrare a lui Brâncuși. Becali poate nu știe că Constantin Brâncuși a fost un creștin ortodox practicant și a dus o viață apropiată de biserică ca un sfânt laic.
În 1905, Constantin Brancuşi a fost admis la Şcoala Naţională Superioară de Arte Frumoase, din Paris. Aici a slujit religios, angajându-se ca paraclisier şi cântăreţ, în Biserica Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil. Până în ultimele clipe de viaţă, Brâncuşi a fost un om cu frică și dragoste de Dumnezeu și cantor la biserica românească. În primăvara anului 1957, Constantin Brancuşi și-a simțit moartea și l-a chemat pe arhiepiscopul Teofil Ionescu, slujitor la biserica ortodoxă din Paris. După ce se spovedeşte şi se împărtăşeşte, sculptorul oltean îi mărturiseşte: „Mor cu inima întristată pentru că nu mă pot întoarce în ţara mea”. Deşi bolnav, Brâncuşi a hotărât ca patul său să fie mutat din camera lui obişnuită în atelierul în care a sculptat peste 40 de ani, unde L-a întâlnit pe Dumnezeu. Cu ultimele puteri, bătrânul sculptor a spus: „Nu mai sunt demult al acestei lumi. Sunt departe de mine însumi, desprins de propriul meu trup… mă aflu printre lucrurile esenţiale. Eu mă aflu acum foarte aproape de bunul Dumnezeu şi nu îmi mai trebuie decât să întind o mână înspre El, ca să Îl pipăi. Îl voi aştepta pe bunul Dumnezeu în Atelierul meu.”
George Becali a greșit că nu a sprijinit inițiativa lui Laurian Stănchescu, dar e problema lui ceea ce face cu banii săi. Totuși s-au găsit oameni inimoși din Diaspora și presa românească din străinătate să sprijine organizarea parastasului de la Paris în memoria acestui român creștin Constantin Brâncuși, a cărui operă e o teandrie, în care a surprins legătura dintre poporul nostru, neamul creștinesc și Dumnezeu. Constantin Brâncuși a fost ca un sfânt laic, iar memoria sa religioasă trebuie pomenită pentru sufletul său mare de român și creștin ce la iubit pe Hristos.
Lasă un răspuns