Acolo de unde nu s-au lăsat niciodată duși…

Năpârcile s-au regrupat! Cu o iuțeală demnă de un adevărat „infringement”! Că erau să rămână fără unul dintre cele mai puternice bastioane ale luptei lor împotriva noastră, CNCD, acest organism de combatere a românismului.

Și oricât s-ar fi lamentat unii și alții, nu ar fi fost nici un bai (european) dacă rămâneam fără așa-zisul consiliu de combatere a discriminării. Că sunt destule instituții și avem o legislație suficient de puternică  pentru a ține în frâu feluritele forme de discriminare. Nu mai avea însă maghiarimea politică instrumentul de combatere a singurului lucru care o  interesa cu adevărat: înfierarea, amendarea, „combaterea” cu orice preț a naționalismului, românismului patriotismului.

Așa că politicienii maghiari au sărit ca iepurii de prin brazde când s-a aflat vestea desființării CNCD. Și nu oriunde, ci în Parlament. Acolo unde, la prima vedere, părea că parlamentarii maghiari dorm la fel ca ai noștri. Pentru că trecerea de o primă cameră (Camera Deputaților), prin adoptare tacită, asta ar fi însemnat: nici unul dintre ei nu și-a făcut treaba și au dormit în bănci laolaltă cu restul parlamentarilor, părtași ai aceluiași filon: indiferența.

La așa ceva ne-am fi gândit dacă  nu ar fi fost vorba de parlamentarii UDMR! Care sunt mai vigilenți decât ne-am putea închipui și care, de fapt, au lăsat lucrurile să curgă spre o primă adoptare tacită pentru propriul interes. Și nu au riscat nimic! Pentru că, și dacă ar fi fost adoptată de a doua cameră (Senatul), legea de desființare a CNCD-ului nu ar fi fost promulgată de către președintele sas.

Ba, este probabil ca tocmai politicienii maghiari să fi fost cei ce au numărat, tacit!, zilele până la adoptarea grație indiferenței și somnului rațiunii deputaților. Și este puțin probabil să maghiarii să nu fi avut habar de mersul acestei inițiative câtă vreme ea a fost depusă de fostul deputat Bogdan Diaconu, căruia maghiarimea politică îi număra și pașii până la tribună, darămite inițiativele legislative! UDMR a tăcut însă pentru a-și putea asigura, la momentul dorit, accesul, asumat și nu doar tacit!, la bucate. Desigur, din veșnica postură de victimă, de dovedire a faptului că, în absența politicienilor maghiari de la jocurile puterii, interesele etniei sunt afectate. Și chiar dacă, în mod real, nu au lipsit nici o clipă din structura aparatului guvernamental, prin pioni „uitați” în eșaloanele doi ale ministerelor, și prin agențiile pe care nimeni nu le mai știe ca număr, acum doar au profitat pentru a se impune.

Aparent, la fel de „tacit”, premierul Grindeanu a semnat numirea lui Laszlo Borbely în funcția de consilier de stat în cadrul aparatului prim-ministrului. Și este doar prima dintre multele numiri ce vor urma în acest guvern care a fost pesedisto-udemerist înainte de a se fi stabilit ponderea unor alde trădiceni de acolo! De fapt, însăși ALDE se putea traduce, pentru cine îi știa locul și rostul lui Călin Popescu Tăriceanu în istoria țării, ca interpus al intereselor și sferelor de influență maghiaro-ungurești.

Din păcate, privind în urmă la jocurile pe care le-a făcut PSD, nu este deloc puțin probabil ca însăși acțiunea inițiată de fostul deputat Bogdan Diaconu, să fi fost urmarea unei manipulări gândite tocmai de acela căruia îi garanta funcția de prim-ministru pe fluturași electorali ai PRU, pentru, în fapt, revenirea UDMR-ului la bucate…

Un UDMR care nu a lipsit nici un moment din joc! Dovadă inițiativa secesionistă pe care nu doar că a dus-o la ușa Monitorului Oficial, dar a și publicat-o într-un buletin în care nici muștele nu apar pe manșetă fără voie de la controlorii politici guvernamentali! Asta pentru a nu mai vorbi de comunicările în limba maghiară de la nivelul unor prefecturi de sub guvernul neudemerist, dar maghiar, al lui bacsi Sorin.

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*