Viața mea este un „One woman show”

Clara Flores Aguillera s-a născut pe 25.04.1965 la Santiago de Chile, fiind de naţionalitate chiliană. A absolvit Liceul de Artă „George Enescu” din București (profil coregrafie), iar apoi Facultatea de Teatru din cadrul Universităţii Ecologice, clasa profesorilor Adriana Marina Popovici şi Miriam Răducanu (promoţia 1999). De-a lungul carierei a dovedit certe calităţi de actriţă, dramaturg, dar şi regizoare. Premiile obţinute vorbesc de la sine de talentul său autentic: Marele Premiu la Gala tânarului actor HOP – Costineşti, 1999; nominalizare la Premiul pentru debut din cadrul Galei Premiilor UNITER pentru rolul Ina Terre din spectacolul „La Dallas” de Oliver Bukovski, regia Vlad Massaci (2000); Premiul pentru cea mai bună interpretare feminină la Gala tânarului actor HOP – Mangalia, cu monologul „Silicon Valley” de Saviana Stănescu (2001); Premiul pentru cea mai bună interpretare feminină la Gala tânarului actor HOP – Mangalia (2007), interpretare Saviana Vişan, text „Femeia puternică” de Ecaterina Oproiu, regia Clara Flores;  Premiul publicului la Gala tânarului actor HOP 2007– Mangalia, interpretare Irina Ivan, textul „Bărbaţii şi vibratoarele” de Clara Flores şi Antoaneta Zaharia, regia Clara Flores. Ea este de altfel şi autoarea textului, dar şi a regiei spectacolului „Ne place fără efort”, realizat scenic la Centrul Cultural Nicolae Bălcescu din Bucureşti.

*

– Cum ai ajuns în România din îndepărtatul Chile?

Da, sunt născută în Santiago de Chile, din părinţi chilieni cu strămoşi Araucani şi Mapuches. Am venit în România în anul 1974, după lovitura de stat din 11septembrie 1973. Părinţii mei au fost profesori universitari şi făceau parte din Partidul Socialist Chilian. Tata era, în acea perioadă, decanul Facultăţi de Litere din Santiago şi a fost închis şi torturat, iar când a fost eliberat condiţionat, am fugit în Argentina, iar mai târziu, în România, care a fost una din primele ţări europene care a primit emigranţi politici chilieni. Multă vreme nu am înţeles nimic din acea perioadă. Aveam zece ani, îmi era greu să înteleg trecerea dintr-un continent în altul, diferenţa de climă, gusturile mâncărurilor, obiceiurile sau limba. Dar acum, de fapt chiar din 1995, sunt româncă. Am făcut şcoala, liceul, facultatea şi un masterat iar, acum, urmează să fac şi un doctorat în ţara mea de împrumut, care îmi este dragă. De asemenea, îmi place să mănânc sarmale, colivă sau ceapă verde şi îmi place să dansez horă. Acum, am un apartament, care îmi este casă şi un teatru al meu, teatrul „Toma Caragiu” din Ploieşti, unde sunt angajată ca actriţă.

– Totuşi, de ce ai ales teatru?

– Nu am ales eu teatrul. Nu am fost un copil care dacă îl întrebai: „Ce vrei să te faci când vei fi mare?”, răspundea: „actriţă”. Eu nu răspundeam nimic, pentru că multă vreme am fost debusolată, inadaptată, mă simţeam pierdută între două ţări, obiceiuri şi culturi. Tatăl meu a vrut să fie actor şi înainte „să plece de pe planeta aceasta” mi-a spus că aceasta este meseria pe care ar trebui să o fac. Atunci am dat la teatru. Nu prea ştiam ce înseamnă să fii actor dar am întâlnit oameni minunaţi care m-au ghidat şi m-au învăţat ce trebuie să fac pentru aceasta. Sunt profesori mei, de la Facultatea de Teatru a Universităţii Ecologice, doamna Miriam Răducanu, Adriana Popovici, Margareta Pogonat şi cei care nu mai sunt printre noi, doamna Lucia Mureşan, Irina Coroiu, Ileana Berlogea.

– Care a fost cea mai mare realizare a ta, ca actriţă? 

Doamne, realizări?! Habar n-am. Îmi iubesc toate personajele. Pentru mine sunt realizări în micul meu univers… „Ina Terre” în regia lui Vlad Masaci, pentru care am fost nominalizată la premile UNITER pentru debut şi „Mercedez von menan” de Saviana Stănescu, pentru care am luat premiul „Cea mai bună interpretare feminină” la Gala Tânărului Actor – Hop, de la Mangalia, sau „Paula Guacolda Gonzales” din spectacolul „Poveste din Ţara de Foc” în regia doamnei Miriam Răducanu, după texte latinoamericane, sau mai recent „Marta” din „Miriam W.” de Savyon Liebrecht, în regia lui Radu Afrim. Toate acestea sunt micile mele realizări.

– Ce crezi că se va întîmpla cu teatrul în viitor?

Bucuria mare este că în ultimii zece ani, românii s-au întors la teatru, iar spectacolele de la „Teatrul Naţional”, „Odeon”, „Comedia” sau „Bulandra” se joacă cu casa închisă. Astfel, au apărut spectacole de improvizaţie teatrală, spectacole de stand-up comedy şi, mai nou, spectacole de monoloage comice care se ţin în cafenele, baruri sau terase în aer liber. Aceste genuri de teatru-spectacol s-au dezvoltat datorită faptului că spectatorul român vine la teatru, vrea varietate şi cere lucruri mai multe, vrea să vadă mai multe genuri de spectacole.” Clara Flores Aguilera este o femeie şi o actriţă puternică şi a ştiut să facă faţă noilor provocări. A jucat teatru, a scris piese, a pus în scenă spectacole ca regizoare. Una dintre realizările ei este punerea în scenă a unei piese de succes, conform noilor cerinţe ale vremii: „Totul despre ei”. „Totul despre ei” este un women-comedy-show inedit, îndrăznet, dar nu feminist, premieră în România, în care tabuurile cu privire la bărbaţi şi relaţiile dintre sexe sunt dezbătute de patru femei.

– Cum ţi-a apărut ideea piesei „Totul despre ei”?

Păi, eram studentă la masterat si trebuia să propunem o temă de studiu şi eu am ales „Necesitatea unui one man show în cariera unui actor”. De aici a început totul, iar profesorul meu, domnul Gelu Colceag, m-a încurajat să mă apuc de scris. Aşa a început îndrăzneala mea de a scrie texte comice, dar şi colaborarea şi prietenia mea cu actriţa Antoaneta Zaharia. Am scris şi am lucrat la acest proiect nouă luni după care s-a născut, la „Teatrul Luni” de la Green Hours, într- o zi de august, acest copil al meu.

– Cum a primit publicul această piesă?

– Am observat că publicul are nevoie de comedie. Într-o Românie plină de probleme oameni vor să râdă, vor să uite un pic de necazuri, aşa că am avut o primire bună, iar bărbaţii ne apreciază curajul de a spune sincer problemele despre eternul conflict dintre bărbaţi şi femei. Primesc şi acum mesaje că ar trebui să scriu şi varianta masculină, dar ca să fac lucrul acesta mi-ar trebui o perioadă mai lungă de documentare însă, nu am exclus această idee.

– Ai făcut vreun compromis până acum?

– În meseria noastră nu ai cum să faci compromisuri. Rolurile vin pentru că ţi se potrivesc, dacă eşti angajată la un teatru, iar dacă nu, ţi le cauţi singură.

– Ce planuri de viitor ai?

– Vreau să fac doctoratul în arta actorului, adică să mă fac doctoriţă. Lăsând gluma la o parte, vreau să fiu sănătoasă, să pot juca cât mai mult, vreau să am inspiraţie să scriu şi alte piese şi texte şi, nu în ultimul rând, vreau să am energie şi optimism să pot continua în profesia aceasta frumoasă.

– Care este diferenţa dintre un comedy show şi un spectacol clasic de teatru?

Diferenţa este că, la un comedy show, pe lângă spectacol, poţi să bei şi o cafea sau o bere. Dacă eşti într-o perioadă „sensibilă, tristă, puţin depre”, te duci la un spectacol clasic, dacă eşti într-o perioadă „cu prea multă energie, nebună, euforică, puţin dusă cu capul”, vi la noi şi îţi trece un pic.” La Teatrul Toma Caragiu din Ploieşti ea joacă în spectacole precum: „Adulter cu… suspans” (personaj Harriet), „And Bjork, of Course…” (personaj Asta); „Când ploaia se va opri” (personaj Elizabeth Perry), „D-ale carnavalului” (personaj Mița Baston), „Miriam W.” (personaj Marta), „Poveste din Țara de Foc” (Gracias a la Vida), „Punctul Orb” (personaj Femeia), „Sinucigașul” (personaj Serafima Ilinicina, soacra), „Suflete moarte” (personaje Pavel Ivanovici Cicikov, Sonicika, Pliușkin), „Visul unei nopți de vară” (personaj Fluturaș), dar și apare în cadrul proiectului „Teatru la cinema” („Aventurile lui Hermann”; spectacol de teatru interactiv pentru copii; regia Antoaneta Zaharia; 2014), sau „Teatru de Sufragerie” (cu piesa „Ciao bella”), etc. Și în lumea filmelor artistice actrița Clara Flores Aguillera apare în lung-metrajul „Diaz – Don’t Clean Up This Blood” (2012; rol: Signora Spagnola; regia Danielle Vicari). Clara Flores Aguillera este o chiliancă pe care călătoria prin viaţă a transformat-o în româncă. Odată cu această transformare, a apărut şi pasiunea pentru arta teatrală. A absolvit facultatea de arte, specializarea Artele Spectacolului (Actorie), iar apoi a pornit pe drumul propriu, presărat cu premii şi realizări. Este actriţă într-un teatru cu renume – Teatrul Toma Caragiu din Ploieşti – dar poate fi întâlnită oriunde se joacă teatru, oriunde se scrie teatru, oriunde se discută despre teatru. Acum este prezentă pe piaţa media cu tot ce are mai bun din creaţia sa: piese, roluri şi spectacole. La mai multe creaţii unicat, chilianca noastră Clara Flores Aguillera!

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*