„Sufletul meu e în acest teatru. Aici sunt acasă!”

Cel mai frumos sfârșit de săptămână e la teatru!” Asta ne spune Alexandra Ioana Vicol, actriţă la Teatrul Mihai Eminescu din Botoșani. Încă de când era studentă la Facultatea de Teatru a Universității Spiru Haret din București, clasa profesorilor Mircea Constantinescu, George Grigore, Ioana Visalon, îmi spunea că își dorește tare mult să își ia licența și să se întoarcă la Botoșani, la scena de acolo care a făcut-o să se descopere ca actriță. Poate părea ciudat pentru cineva care a cunoscut viața culturală efervescentă a capitalei să își dorească o reîntorcere spre provincie, spre o zonă care poate părea mult mai liniștită și totuși… Dacă în București ne putem gândi la un număr al spectatorilor posibili de peste 1milion, într-un teatru de provincie se montează mult mai multe piese într-o stagiune, „rulându-se” un număr de spectatori mult mai mic. Astfel actorii au șansa să joace mai multe caractere, mai multe roluri.

Actorii „de provincie” sunt mai „antrenați” și datorită lipsei unei reale concurențe, pentru că majoritatea absolvenților de teatru își doresc capitala. Acasă la ei, actorii „de provincie” sunt vedetele orașului. Toată lumea îi cunoaște și îi recunoaște; toată lumea îi apreciază. Poate acesta este și farmecul reîntorcerii. Poate există și o iubire, un dor care cheamă… Alexandra Ioana Vicol s-a născut pe 27 ianuarie 1990 în Botoșani și a învăţat în perioada 2005 – 2009 la Colegiu Național „Mihai Eminescu” (profil Științe Sociale) din Botoșani, timp în care joacă teatru la „Atelier”-ul creat pe lângă Teatrul Mihai Eminescu din Botoșani. În anul 2009 a venit la București pentru a-și împlini visul de a deveni actriță. Participă la workshopuri în cadrul festivalurilor de teatru, susținute de actori și studenți la actorie, precum: Workshop de Socio-Drama oferit de Flux Training and Consultancy (susținut de Irina Ștefănescu), Masterclass Arta de Actorului (susținut de Adrian Titieni), sau un alt Masterclass de Arta Actorului, de data aceasta susținut de actorii Marius Manole și Vlad Logigan. Rolurile create în facultate o ajută să se descopere și să pună în valoare talentul nativ ce aștepta să se manifeste.

Astfel interpretează pe Martha, în „Deșteptarea primăverii”, de F. Wedekind, pe Agafia Tihonovna în piesa „Căsătoria”, de N.V. Gogol, pe Julieta, în „Romeo și Julieta”, de W.Shakespeare, pe Rosalinda, în „Cum vă place”, de W. Shakespeare, pe Catarina, în „Îmblânzirea scorpiei” de W. Shakespeare, pe Mița Baston, în „D’ale carnavalului” de I.L.Caragiale. Licența o ia cu rolul Reggie, din spectacolul „Niște fete” de Neil Labute, în regia Ioanei Visalon și scenografia Mariei Duda. Spectacolul în care joacă alături de colegii Sebastian Vâlcea, Raluca Grumăzescu, Lavinia Alexandru și Ioana Picoș va fi premiat cu Diploma de Excelență în cadrul Festivalului „Zile și Nopți de Teatru la Brăila”, ediția 2012. Participă la numeroase festivaluri, precum: Festivalul de Teatru Lyceum din Botoșani (cu spectacolul „De veghe in lanul de secară”, după J.D.Salinger), Festivalul de Teatru  în limba engleză  „ID FEST”, de la Bacău (cu spectacolul „Barenaked”, după John Cage), Festivalul de Teatru „Ideo Ideis” , de la Alexandria (cu spectacolul „De veghe în lanul de secară”, după J.D.Salinger), Festivalul „LicArt”, din București (cu spectacolul „De veghe în lanul de secară”, după J.D.Salinger), Festivalul de Teatru „Catharsis”,din București (cu spectacolul „De veghe în lanul de secară”, după J.D.Salinger), Festivalul de Teatru în limba engleză „T4T”, de la Timișoara (cu spectacolul „The Human Trashcan”, după Matei Vișniec), Festivalul de Teatru „Jos Pălăria”, din București (cu spectacolul „Omul-Lada-de-Gunoi”, după Matei Vișniec), Festivalul internațional de Teatru „George Constantin”, din București (cu spectacolul „De veghe în lanul de secară”, după J.D.Salinger), Festivalul de Teatru Ideo Ideis, din Alexandria (cu spectacolul „Școala lui Gufi”, după Matei Vișniec), participare la „Concursul național de interpretare și creație a piesei de teatru într-un act „Mihail Sorbul” de la Botoşani (cu spectacolul „Omul-Lada-de-Gunoi”, după Matei Vișniec), Festivalul de Teatru  Lyceum, de la Botoșani (cu spectacolul „Omul-Lada-de-Gunoi”, după Matei Vișniec), Festivalul de Teatru în limba engleză „Magic Fest”, de la Suceava (cu spectacolul „The Human Trashcan”, după Matei Vișniec), Festivalul de Teatru Catharsis, de la București (cu spectacolul „Școala lui Gufi”, după Matei Vișniec), Fstivalul de Teatru „Jos Pălăria” din București (cu spectacolul „Școala lui Gufi”, după Matei Vișniec), Festivalul de Teatru în limba engleză T4T, de la Timișoara (cu spectacolul „With a little help from my friends”, după Maria Manolescu), Festivalul de Teatru Amfiteatru, de la Botoșani (cu spectacolul „Ventrilocul”, după J.Tremblay), Festivalul de Teatru Lyceum, de la Botoșani (cu spectacolul „With a little help from my friends”, după Maria Manolescu), Festivalul internațional de Teatru „George Constantin”, de la București (cu spectacolul „Școala lui Gufi”, după Matei Vișniec), Festivalul de Teatru Ideo Ideis, de la Alexandria (cu spectacolul „Ventrilocul”, după L.Tremblay), Festivalul LicArt, de la București (cu spectacolul „Ventrilocul”, după L.Tremblay), Festivalul Național de Comedie „FestCo” (cu spectacolul „Școala lui Gufi”, după Matei Vișniec, etc. La aceste participări a primit și diferite premii, cum ar fi nominalizare la titlul de „Cea mai bună actriță în rol secundar”, la Festivalul de Teatru în limba engleza Magic Fest, de la Suceava, pentru rolul Filosoful din spectacolul „Omul-Lada-de-Gunoi”, după Matei Vișniec.

De ce și-a dorit atât de mult tânăra actriță Alexandra Ioana Vicol să joace pe scena Teatrului Mihai Eminescu din Botoșani?  Istoria locului ne va răspunde astfel: la Botoşani prima reprezentaţie în limba strămoşească a avut loc în 1838, când directorul Şcolii Domneşti, Nicolini, asociat cu Costachi Caragiali a început o serie de reprezentaţii. La 27 noiembrie 1838 se juca în al patrulea abonament „Uniforma lui Velincton” comedie într-un act de Otto von Kotzetbue. Afişul a fost scris de mână şi în el se anunţă că „priveliştea” se va sfârşi într-o pantomimă în două acte „Troa Diup” şi începutul va fi punct la  16 jumătate ciasuri evropeneşti. În aceeaşi iarnă trupa lui Nicolini a mai jucat piesa „Ştefan cel Mare” de Gh. Asachi şi „Plumper” sau „Amestecătorul în toate” de I.F. Junger. Sala de spectacole era la Şcoala Domnească, unde încăpeau 40 de scaune. După zece ani, în iarna 1848-1849 mai mulţi boieri şi cucoane din Botoşani au jucat teatru pentru scopuri filantropice, adunându-se suma de 1045 lei în folosul săracilor. În stagiunea 1857-1858, s-a înfiinţat o trupă teatrală moldovenească în Botoşani, sub direcţia lui Costachi Bălăceanu şi a pitarului Costachi Vasiliu. La 10 mai 1858, 70 de boieri şi negustori adresează Ministerului de Interne o petiţie prin care cereau „înfiinţarea şi statornicirea unui teatru la Botoşani”. Prin anul 1860 se construieşte prima sală de teatru cunoscută sub denumirea „Teatrul Petrache Cristea”, Botoşanii fiind astfel printre primele oraşe din ţară care aveau o sală de reprezentaţii teatrale după modelul celor din Occident, cu scenă, doua rânduri de loji, parter, orchestră şi celelalte accesorii. Sala văruită în alb, era jumătate de elipsă, cu despărţiturile de la loji din scândură vopsite cu alb, fără capitonaj şi fără scaune, pe care publicul şi le aducea de acasă în seara reprezentaţiei. În mijlocul plafonului atârna un candelabru uriaş, în care erau înfipte vreo două sute de lumânări de parafină, ce trebuia coborât până jos pentru a putea fi aprinse lumânările. Stalurile – un fel de laviţe cu spătar erau rezervate numai bărbaţilor. Pentru orice femeie ar fi fost o lipsă de respect să apară la teatru în stal. Trei lovituri de butuc în duşumeaua scenei anunţau publicul că reprezentaţia va avea să înceapă. Într-o astfel de sală, trupele de teatru străine care treceau prin punctul de frontieră Burdujeni spre Bucureşti şi de acolo spre Constantinopol, se abăteau de cele mai multe ori pentru una sau mai multe reprezentaţii şi la Botoşani, oraş cu un public iubitor de teatru şi mai presus de toate cu o generaţie tânără entuziastă. În fiecare toamnă Botoşanii vedea sosind câte o trupă de actori pentru stagiunea de iarnă! Trupele Pascaly, Alexandrescu, Poenaru, Popescu, etc. În 1864, angajat ca sufleur al trupei Vlădicescu-Tardini, era marele nostru botoşănean poetul Mihai Eminescu. El era angajat şi ca scriitor de roluri. Pe scena acestui teatru au apărut şi actori străini: Adelina Patti -, spre exemplu,  celebra stea de la Opera din Paris în 1865. Alături de traducerile unor piese din germană sau franceză, erau pe atunci în mare „favoare” primele lucrări dramatice din literatura română. Iată ce scrie Veronica Micle despre piesa „Fântâna Blanduziei” de Vasile Alecsandri, prezentată de Naţionalul bucureştean în 1885 cu Aristizza Romanescu şi Constantin Nottara: „… în Botoşani entuziasmul şi ovaţiile n-au lipsit”. Cu așa istorie, acest loc fermecat unde actorii „țes” iluzii și învățăminte, nu putea decât să devină un magnet pentru oamenii devotați actului artistic.

Așa s-a întâmplat și cu Alexandra. Actrița Alexandra Ioana Vicol are frumuseţe aparte, un profil aristocratic, chiar dacă vârsta ar situa-o, mai degrabă, într-o piesă cu prinţi și prinţese. Ea întâmpină publicul cu un chip de o claritate care absoarbe, cu o strălucire a privirii care împrăştie bucurie şi încredere. Alexandra Vicol a împlinit, pe 27 ianuarie, 27 de ani. A simţit scândura scenei încă din adolescenţă, ca membră a Atelierului de Teatru coordonat de către Lenuş Teodora Moraru şi Gelu Rîşca. Recunoaşte astăzi că Atelierul a fost „fereastra” pe care a zărit prima dată culisele scenei, că apoi uşa s-a deschis larg şi, astfel, teatrul a devenit spaţiu de trăire, de găsire şi de împlinire. Teatrul, ca artă, n-are a face nici cu vreo clădire anume, nici cu un text, nici cu actorii, nici cu forme sau stiluri. Esenţa teatrului se află într-o formă de mister numit „clipa de faţă”, așa cum spunea Peter Brook. Povestea Alexandrei Vicol începe la vârsta de 16 ani, când fiind elevă a Colegiului Naţional „Mihai Eminescu”, a devenit parte a colectivului de tineri entuziaști ce au format acest cunoscut și valoros „Atelier de Teatru”.

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*