Platoul de loess Hagieni (de la „hăga” = ponor, izvor; „hagialâc”=pelerinaj la locuri declarate sfinte; ca și loc primordial al unui fenomen spiritual), cu o înălţime de 76 m, se află cuprins între râul Ialomiţa şi Braţul Borcea al Dunării, dominând spaţiul vestic al judeţului Ialomiţa, fiind presărat cu o mulţime de movile (posibili tumuli funerari) în zona Platoneşti-Vlădeni. Harta judeţului Ialomiţa, redactată în anul 1906, menţionează mai multe movile, iar la cele mai înalte apar şi toponimele lor, cum sunt în N-V comunei Vlădeni, unde sunt cartate movilele: „Înşirate Mari şi Mici” şi „Movila lui Mihai”, iar în zona Platoneşti-Hagieni, doar două movile din cele mai mari: „Movila Hagieni” şi „Calea”, care erau punct de reper pentru localnicii din Hagieni, pentru drumul de pământ, ce leagă această comună cu Halta Hagieni (Movila) a căii ferate Feteşti-Ţăndărei-Buzău.
Movilele din sectorul Platoneşti-Hagieni-Vlădeni, după înălţimea lor, pot fi catalogate în trei grupe: 1) Prima grupă sunt movilele cu o înălţime medie de 0,70-0,90 m şi diametrul de 20-30 m.; 2) A doua grupă are înălţimea de 1,50-2 m şi diametrul de 30-40 m.; 3) A treia grupă sunt movilele cu o înaltime de PATRU-ȘASE METRI şi diametrul de 40-60 m, având şi toponime. Pe marginea terasei aflate în discuție, la circa 150-200 m NE de „Movila Hagieni” şi la circa trei kilometri SE de satul Platoneşti, o movilă a fost erodată de ploi și vânt în partea sa de nord, apărând astfel o statuie de piatră (menhir; Marea Mamă; Vechea Biserică Valaho – Egipteană a Geților de Aur primordiali).
Statuia are o înălţime de 0,86 m, lăţimea în zona umerilor de 0,62 m, iar grosimea de 0,43 m. Capul este rotunjit cu o privire laterală spre dreapta (partea bună a sensului în care se mișcă lumea și timpul), ochii şi nasul sunt realizate prin adâncire în piatră. Bărbia este bine marcată printr-o slabă şănţuire. Sub aceasta s-a realizat colierul (semn al feminității sale; „Col – ie – R”, cu sens de „col” (loc al nașterii din nou – mitră, matrice; col uterin) este „R”, ca Renaștere în ziua „Z”; prin colier „iese” capul la vedere). Bine pronunţată este pieptănătura în jurul capului şi părul ce cade liber pe spate (ca semn al „cometei”, al „stelei cu coadă” ce va apare pe cer la ceas de schimbare a sensului timpului (sfârșit și un nou început); de aici obiceiul de „venire cu steaua”; de aceea „barbarii” purtau plete și bărbi („barba – R”). În ce priveşte poziţia mâinilor, din cauza slabei conservări și a eroziunii în timp, ele se văd până în regiunea articulaţiei cotului. Corpul are umerii înalţi şi se îngustează spre bazin unde este şi baza statuii.
Din cauza corodării nu putem preciza poziţia mâinilor pe bazin şi a altor elemente reprezentative la celelalte statui scitice găsite în fosta U.R.S.S. şi Dobrogea cum sunt: centura, pumnalul de tip akinakes, rhyton, etc. („echipament” al Marii Preotese – Zeițe, războinică și bețivă (timpul dublu – amețit din zona Nodului lui Isis, la momentul schimbării de sens, al „întoarcerii la izvoare”, timp al judecății – sacrificiilor și spargerii formelor)). Elementele de datare a statuii de la Hagieni sunt: colierul care se întâlneşte într-o frecvenţă de 50 la sută la statuile de tip scitic, găsite până acum, pieptănătura care este bine redată, întâlnită în arta traco-scitică şi înălţimea statuii fiind asemănătoare cu cele descoperite la Stupina (jud. Constanța), Ternovka (Ucraina) şi spaţiul traco-scitic. Din cauza erodării în timp a pietrei (calcar dobrogean) din care a fost executată statuia şi a lipsei de contur a braţelor în zona bazinului, ne este greu să o încadrăm într-una din grupele care clasifică statuile găsite până în prezent de factură scitică.
Statuia de la Platoneşti poate fi interpretată ca un „semn de mormânt” sau „păzitor de mormânt”, datarea sa în funcţie de alte descoperiri într-o perioadă de timp este greu de precizat, ea aparţinând însă ariei civilizaţiei traco-scitice din sec. VII-VI î.Hr. (acum 2700 de ani), care s-a dezvoltat în zona de stepă nord-pontică şi Dobrogea. Conform tabelului publicat de A.D. Alexandrescu, statuia descoperită este a treia piesă din această categorie de piese arheologice descoperită pe teritoriul ţării noastre (statui de tip „menhire” (ca și „men – here” – sau „Locul unde va veni zeul”), ca și „balize” lăsare de strămoși (Geții de Aur primordiali) spre a ne feri de aceste zone la zi de cataclysm cosmic (Potop Universal)). „Sfatul babelor” se află tocmai în Bucegi. Acolo este unul din locurile de salvare. În timp acest symbol al statuilor menhir (babe; momâi) a fost înlocuit cu cruci mari de piatră. Zona Platoneşti oferă arheologilor prilejul de a cerceta şi descoperi şi alte urme ale locuirii umane în aceste părţi ale acestui judeţ, constituind aşadar, un izvor de informaţii despre ritualuri, obiceiuri, obiecte, tehnici străvechi ce nu este încă pe deplin exploatat.
Lasă un răspuns