Au trântit pe masă trei variante de amendă, după care „justițiarii” s-au țigănit pe care să o aplice! Păi’, nu avem aici dovada clară a abuzului de funcție dublat de un abuz de putere?! Sau viceversa… Abuzul de a dispune după bunul plac de puterea discreționară dată de forța sancțiunii prin lege, fără explicații, și abuzul de a trasa cote de amendă după nivelul de înfierare, răutate și frustrare specifice fiecăruia dintre corifei. Și da, s-au țigănit, aproape ca într-o licitație strigată (nepublic) a maneliștilor. Și nu într-un cort al staborului pus pe împărțit dreptatea, că ar fi ieșit mai dreaptă de acolo!, ci în forul CNA-ului.
Să ai într-o ședință a CNA-ului, a priori de sancționare, adică un abuz de putere fățiș, trei variante de amendă, chiar dacă este în conformitate cu regulamentul propriu de funcționare, arăta o gravă problemă. Pentru că reprezintă posibilitatea de a strecura într-o ecuație ce ar trebui să dea, în cazuri similare, același rezultat, factorul necunoscut de la care abuzul inițial se poate dezvolta exponențial. Și care nu se traduce doar prin polițele personale ale celor ce decid, într-un subiectiv reflectat în antipatii ori partizanat mascat, ci printr-un periculos „arbitraj” în favoarea unor interese cu mult dincolo de limitele unui simplu lobby. Și nu este vorba doar despre felul în care membrii CNA aleg cum să sancționeze, ci, în primul rând, ce să lovească sub paloșul puterii lor. Iar lipsa motivării clare, stricto senso, este prima și cea mai gravă forța de a abuza de puterea dată prin lege în luarea deciziilor de către forul audio-vizual.
Într-o recentă ședință a Consiliului s-a decupat poate cel mai evident, grosolan de clar chiar, direcția de impunere, și imputare!, trasată din afara forului, pentru sancționarea cu orice preț, dar nu sub un anumit preț, a românismului. Prea desănțat, prea „la liber” ca promovare (chiar și în momentele de sărbătoare națională) pentru gusturile unui for care nu este deranjat de jegul suburban adus pe sticla unor emisiuni „de divertisment”, dar care suferă la vederea „patriotismului exacerbat”.
Într-o emisiune de televiziune dedicată românismului, în care implicarea și sinceritatea moderatorului și invitațiilor nu pot fi cuantificate, fiind mult prea personale, prea agitatul jurnalist Rareș Bogdan a vorbit despre țară.
A făcut-o, dimpreună cu invitații săi, corect, fără acele croșee de satiră la adresa veneticilor pe care presa scrisă și le poate permite. Și totuși, postul de televiziune a fost amendat pentru acest exces de zel. Un „exces” care ar trebui căutat, de fapt, în modul de funcționare al forului, care a venit cu trei variante de amendă pentru aceeași faptă, dând astfel liber la negocieri interne!, dar și cu o analiză a „evenimentului” la două luni distanță (6 decembrie 2016).
Or, poate chiar aici trebuie căutat rostul acestei sancțiuni. Faptul că era vorba despre românism, nu într-o zi oarecare, ci în preajma zilei naționale.
Restul sunt doar vorbe. Inclusiv motivarea venită dinspre CNA de a sancționa o emisiune în care „s-a discutat despre situația minorității maghiare din România” (și chiar dacă ar fi fost așa, nu mai avem voie să stăm de veghe?). Dar în emisiunea de atunci nu s-a vorbit despre etnicii maghiari. S-a vorbit despre români, despre unguri, despre manipularea și presiunile făcute de anumiți venetici pentru a-i determina pe români să vorbească tot mai în șoaptă despre tricolorul lor, despre însemnătatea tuturor reperelor-valoare care conferă acestui neam forța sa lăuntrică.
Deloc surprinzător, însă, felul de impunere a sancțiunii a fost devoalat chiar de unul dintre membrii „staborului CNA”, care în argumentația abordării subiectului, vizat a priori de sancțiune, solicita moderatorului „să își tempereze puțin acest tip de patriotism exacerbat care este contraproductiv”. Ca să vezi! Dar de când patriotismul are „forme”, iar un for, oricum lipsit de coloană vertebrală, își poate permite să (ni) le definească, să (ni) le dicteze pe cele „potrivite” ori să sancționeze ceea ce este „contraproductiv”?!
Și poate că și CNA are ceva dreptate! Aici nu este însă vorba de a discuta despre comportamentul minorității maghiare, ci de atitudinea unor români. Care nu doar că nu au coloană, dar se dovedesc (și nu doar „propagandistic”!) atât de minoritari în puterea lor înțelegere a unor valori esențiale pentru o țară.
Oricum, forul s-a autodiscreditat de atâtea ori! Dar, prin decizia de sancționa patriotismul, iese definitiv din organigrama rostului său public. Și ar trebui, nu revizuit în a-și potrivi „variantele” de amendă, pentru a nu mai furniza acel subiectivism atât de apropiat de anumite interese, sfere de influență, polițe și retribuții ce exced cadrului său de funcționare, ci pentru reconstruirea acestei instituții pentru a servi interesul național.
Lasă un răspuns