Spada de bronz a fost descoperită în localitatea Zăvideni, pe malul drept al Oltului, în urma unei inundații, de la domnul Marinoiu Gheorghe din municipiul Drăgășani. Acesta a donat-o Muzeul Judeţean din Vâlcea, în anul 1994. Având ca număr de inventar 363, spada are o parte din mâner, dar și din vârf rupte din vechime (posibil ritualic, pentru scoaterea din uz). Pe suprafață sa, spada prezintă patină de bronz, având o culoare gălbui-închisă, fapt ce sugerează o mare cantitate de cositor în compoziție.
Rama mânerului se păstrează pe o porțiune de 1,50 cm, porțiune ce prezintă o parte din prima gaură de nit (pentru prinderea mânerului). Datorită acestui element nu putem să specificăm dacă mânerul era în formă de clepsidră. Umerii mânerului (placa) prezintă patru găuri de nit cu diametrul de 0,50 cm, şi sunt ușor înclinați, lungimea lor fiind de 2,5 cm. Lama este dreaptă, bine ascuțită, cu tăișurile paralele și ușor îngroşată către centru (lungimea este de 49,50 cm). Ea pornește de sub mâner, unde este mai lată, și se îngustează treptat spre vârf. Nervura mediană are o lățime de doi centimetri, delimitată de două șanțuri dispuse alăturat acesteia, care se închid spre vârful spadei. Datorită nervurii, secțiunea spadei este romboidală.
După întrebuințare, spadele din bronz se împart în trei categorii: 1) spade de împuns; 2) spade de tăiat; 3) spade combinate (mixte). Ca evoluție, spada își face apariția în perioada bronzului mijlociu, dezvoltându-se din pumnalul de bronz, întâietatea având-o spadele de împuns ca, spre sfârșitul acestei perioade, să fie utilizate doar ultimele două categorii. După dimensiuni și tehnica de prelucrare, spada aparține ultimului tip (spade mixte, utilizate la împuns și tăiat). Tipologic, aparține categoriei cu limbă la mâner de tipul Reutlingen, denumit și Sprockhoff II sau Neunzingen.
Pe teritoriul României, majoritatea acestor tipuri de arme apar în spațiul intracarpatic, în special din depozitele de bronzuri. Pentru spațiul extracarpatic, piese similare sunt rare, provenind din descoperiri izolate. Referitor la cele din spațiul extracarpatic, unii cercetători le cataloghează ca importuri venite prin trecătorile Carpaților, care nu se pot lega strâns de anumite culturi de bronz din aceste spații. Spadele de acest tip (Reutlingen) sunt încadrate în perioada bronzului târziu-debutul primei epoci a fierului, respectiv Br D-Ha A. (cca. 1600/1500-1100 î.Hr.). Analogii cu piesa noastră veche de peste 3000 de ani avem la Gușterița, , Grui, Buciumi, Ilieși, Mateești etc. Localitatea Zăvideni își ia numele de la „Za – Videnia” (ca și „Da-vid”, ca loc de închidere a Ramei A – D a timpului) este derivat din mesajul „Zaua ce ne leagă de vidul cosmic (de vedenia ce va apare la sfârșitul timpului)” – de ceea ce nu vedem, ceea ce se află în Celălalt Tărâm.
Spada de bronz de la Zăvideni, cea care are peste 3000 de ani vechime a ajutat pe strămoșii noștri să își apare pământul strămoșesc, iar acum „Exponatul lunii februarie 2017”, la Muzeul Judeţean Vâlcea, unde vă așteaptă să o admirați. (G.V.G.)
Lasă un răspuns