Da! Ar da foc la țară fără cel mai mic regret! Ar arunca-o în haos fără să le pese că ar putea fi și ei măturați de pe funcții. De fapt, nici nu le mai arde de acele funcții. Au obținut ceea ce li s-a cerut! Iar un foc pus sub țară le-ar asigura ruinele de cenușă ale statului de drept sub care să fie îngropate dezincriminările lor, sub care să mascheze rădăcinile răului pe care l-au sădit. Pentru că o țară care ar ajunge în pragul destabilizării va fi mult prea ocupată în ultimele ei eforturi de a-și păstra unitatea, de a-și proteja identitățile din părțile ei, civice și instituționale, pentru a le ține pe toate acestea laolaltă, și nu ar mai avea timp să se uite după penalii politici ajunși liberi.
Cei ce se întrebau ce culoare au strigoii politici au primit acum răspuns… L-au primit în miez de noapte dinspre guvernul infracțional Grindeanu. L-au primit într-o revărsare de sfidare roșie. Și, nicicând în ultimul sfert de secol, țara nu a fost mai fățiș sfidată. A fost sfidată, nu doar la ea acasă, ci în sufletul ei.
Totuși, penalii nu au reușit încă să facă lucrul cel mai important pentru ei: să îngroape statul de drept! L-au împachetat în hârtiile lor oficiale, l-au imprimat pe toate părțile cu apostilele lor guvernamentale, i-au croit din cel mai important act oficial al statului, un copârșeu. Dar atât! Nu au reușit mai mult. Acum stau cu el pe masă pentru că nu-l pot duce la groapă. Și nu vor putea îngropa statul de drept cât timp oamenii vor fi în stradă.
Îl pot umili și ne pot umili! Dar nu asta contează! La câte umilințe a răbdat acest neam decenii întregi, nu din asta o să ni se tragă clopotele în dungă! Ne pot și sfida! Și pot aprinde câte focuri vor sub vreascurile de manipulare prin care încearcă să ne dezbine! Atâta vreme cât oamenii vor fi în stradă și vor înțelege măreția rostului pe care orice generație, unele de mai multe ori în timpul existenței lor, îl poate avea la o cumpănă a istoriei, nu suntem pierduți!
Și este greșit să ne plecăm fruntea pentru a ne lamenta cât de rușine trebuie să ne fie că suntem români. Lor trebuie să le fie rușine pentru ceea ce au făcut! Nu nouă pentru faptele lor. Nouă doar dacă tăceam și țineam cârpa destinului peste o mămăligă atât de des luată în derâdere.
Și nu este nevoie ca mămăliga să explodeze. Nu avem nevoie de violență. Pentru că pe asta se bazează ei acum. „Mămăliga” trebuie doar să se reverse sub forma dreptului nostru de a nu tăcea și de a ne striga dreptul la Demnitate, la Adevăr, la stoparea restaurației declanșate de politicienii penali.
De astăzi, rostul ieșirii noastre în stradă va fi altul. Pentru că nu vom mai putea fi acolo doar ca demonstrați. Ci în rolul de gardieni ai țări și ai statului de drept. Ne-au trebuit 27 de ani să învățăm cum se iese în stradă, 150 000 de oameni reprezentând un punct de la care manifestațiile noastre nu vor mai fi niciodată schiloade sau cu inși dansând pinguinul!
P.S.:
Și cel mai aprig cârcotaș al primei descălecări a președintelui Iohannis la Guvern are acum dovada a ceea ce șeful statului a împiedicat atunci. Și ar mai fi putut împiedica poate o dată, de două ori. Dar guvernul a lucrat tâlhărește. Iar cu tâlharii nu poți lucra democratic. Totuși, crucială este stabilitatea țării… Or, s-ar putea ca prețul supraviețuirii statului de drept să fie tocmai închiderea ochilor în fața acestei tâlhării deja făptuite. Căci avem o balanță în care, pe de o parte, se află stabilitatea statului român, iar, pe de altă parte, zecile de nume din dosarele ce vor fi dezincriminate. Și care, în cele din urmă, sunt doar numele unor muritori…
Lasă un răspuns