Chiar dacă inițiativa secesionistă ar fi apărut sub forma unui articol de opinie într-o revistă și tot ar fi fost la limita legii! Căci, dincolo de libertatea de exprimare, există câteva lucruri care nu pot fi aduse, terfelite practic, în spațiul public. Pentru că avem o lege! De fapt, aici este problema… Că nu o mai avem în forma ei normală, iar dezincriminarea penală a ofensei de oricare fel, mai exact, prin oricare mijloc, făcută la adresa simbolurilor naționale permite descreieraților, iredentiștilor și teroriștilor să pună focuri (și nu de „veghe secuiască”!) la fundamentele țării.
Inițiativa respectivă, și nu „cetățenească”, ci de grup etnic, nu a apărut într-o fițuică uitată de lume… Nu a fost strepezită printre literele scăpate de sub control în numele libertății de exprimare ca opinie editorială! Și nici nu a fost strecurată „dezbaterii” publice sub forma unei știri-șopârlă, așa cum au făcut iredentiștii cu fiecare dintre temele pe care apoi le-au dezvoltat.
De data aceasta, inițiativa (și toate temele din ultimele decenii de revizionism au fost, nu subiecte de opinie, nici păreri, nici vise strâmbe făcute publice, ci inițiative în numele unor fantoșe ale istoriei) a fost scrisă cu subiect și predicat într-o formă nemascată. Iar cel mai grav, pentru noi, ca posibilități reale de a ne proteja de astfel de agresiuni, a fost publicată în Monitorul Oficial al României! Or, dacă inițiativa apărută în oricare ziar ar fi trebuit să atragă după sine și intervenția Parchetului, oare ce instrument al Justiției ar fi trebuit să se pună în mișcare acum?
Și, da, este șocant! Pentru că întrebarea fundamentală este cum a fost posibil acest lucru? Cum să apară într-un act oficial al Statului Român o inițiativă clar secesionistă? Unde am ajuns oare? Și mai vrem să dezincriminăm Abuzul și/sau Neglijența în serviciu!
Cum este posibil ca într-un act oficial al Statului Român (Monitorul Oficial nr. 66, Partea I) să apară un „articol” care în oricare publicație românească ar fi fost aruncat direct la gunoi iar autorii trimiși să se caute?
Fie și în numele „inițiativei cetățenești” nu se poate publica orice aberație într-un act oficial al Statului Român. Și nici nu este o inițiativă cetățenească atâta vreme cât este semnată doar de etnici maghiari (având și cetățenia ungară!), iar președinte al Comitetului de Inițiativă este Arus Zsolt Istvan, cel ce se ocupă, chiar în spațiul primăriei din Gheorgheni, de comemorarea criminalului de război Albert Wass!
Altminteri, nu doar că nu ar trebui să ne mirăm dacă vom vedea într-un viitor număr al Monitorului și o ințiativă prin care să se supună referendumului dezmembrarea României, dar ar trebui să ne așteptăm și la folosirea unui act oficial al României pe post de buletin de informare între revizioniști! De la schimbul de otravă între iredentiștii-găinari, ăștia care demontează plăcuțele în limba română, la teroriștii care poate așa, la următorul 1 Decembrie, își vor asigura o comunicare și coordonare mai eficiente.
Cum a ajuns o asemenea „inițiativă” să aibă și un aviz, chiar dacă negativ, al Consiliului Legislativ, for al Parlamentului României, când, pur și simplu, o astfel de aberație nici nu ar fi trebuit luată în discuție! Pentru că încălca din start Constituția României, bunăoară, fie și numai prin precizarea „Ținutul Secuiesc ar urma să aibă autonomie administrativă și politică în raport cu statul român, iar limba maghiară ar urma să fie limbă oficială”, și nu ar fi trebuit să primească nici măcar număr de registratură.
Așa, având „avizul”, și chiar dacă este negativ, nu înseamnă că cei de acolo și-au făcut datoria, și, gata, ei s-au spălat pe mâini și sunt puri în conștiința lor, dimpotrivă, pentru că doar luarea în discuție de către acest Consiliul Legislativ, și trecerea de această etapă, a deschis posibilitatea, conform Legii 189/1999, pentru a fi publicată în Monitorul Oficial și acordarea unui termen de șase luni pentru strângerea celor 100 000 de semnături necesare.
De ce să stea o țară întreagă cu sufletul la gură?… Dacă „inițiatorii” măscăresc o sută de mii de semnături? De ce să stăm apoi cu sufletul la gură în parcursul pe la CCR, și apoi în Parlament, când acest subiect nu trebuia pus pe hârtie?! Iar dacă a fost pus pe hârtie trebuia acționat din prima clipă, iar inițiatorii trimiși în beciuri!
Constituțional, nu se pot face legii pe criterii etnice! Or, în mod similar, nu ar trebui să fie la fel de negru pe alb faptul că nu se pot depune nici inițiative legislative în numele unui grup etnic? Pentru că atunci nici nu am fi ajuns aici; într-o situație în care zece etnici maghiari împung harta țării cu piuneze pentru a o decupa.
România trebuie să fie un stat de drept! Dar nu pentru dreptul unor etnici de a ne hăcui țara! Și nu putem sta liniștiți doar pentru că ne asigură șeful celui mai mare partid, și președinte al Camerei Deputaților (ordinea este aleatorie!), că „având în vedere componența actuală a Parlamentului României, șansele ca un asemenea proiect să fie votat sunt inexistente”. În primul rând, sunt „asigurările” unui… penal, apoi nu ar trebui să uităm că un la fel de „imposibil să existe” s-a consumat și la case mai mari!
Lasă un răspuns