Cornelia Ciobanu este una dintre cele mai îndrăgite soliste de muzică populară din Botoşani. „Sunt o femeie împlinită. Sunt un om puternic. Am făcut toate la timpul lor şi cu chibzuinţă”, spune artista. De mic copil a îndrăgit folclorul, iar la trei ani vecinii şi rudele erau impresionate de vocea sa. „Îmi amintesc că de fiecare dată când venea cineva în vizită la noi, tata mă lua pe genunchi şi mă punea să le cânt, iar oaspeţii erau extrem de încântaţi. Aveam trei ani pe atunci”, îşi aminteşte solista cu drag.
Prima oară a urcat pe o scenă când împlinise vârsta de şapte ani. De atunci a cântat şi a încântat cu vocea sa milioane de oameni din lumea întreagă. Unul dintre cele mai dragi momente ale cântăreţei s-a petrecut în 1997, în Franţa. Atunci botoşăneanca se afla la un spectacol de promovare a muzicii tradiţionale din mai multe ţări, organizat de Radio France Culturale. Evenimentul a reunit solişti din Japonia, Italia, India șiBulgaria, iar România a fost reprezentată de Cornelia Ciobanu, acompaniată de orchestra Rapsozii Botoşanilor. A fost un concert extraordinar, a fost senzaţia serii, sutele de spectatori aplaudând-o în picioare. Acest fapt a făcut-o să promoveze pe mai departe folclorul românesc, să ducă faima folclorului peste hotare. Din cei peste 40 de ani de activitate, 26 i-a petrecut alături de orchestra Rapsozii Botoşanilor. „În 1983, după ce am luat locul I la Cântarea României, am susţinut un concurs şi aşa am ajuns să fac parte din orchestra Rapsozii Botoşanilor”.
A colindat lumea în lung şi-n lat şi a răspândit folclorul românesc pe toate meridianele lumii. „Îmi place foarte mult să călătoresc şi să cânt. Am avut spectacole în Franţa, Austria, Emiratele Arabe şi în multe alte ţări. Străinii îndrăgesc muzica populară românească şi o ascultă cu plăcere”, spune Cornelia Ciobanu. La fel ca orice copil naiv şi Cornelia şi-a dorit în copilărie să se facă doctoriţă. „Îmi este milă de oamenii bolnavi şi de cei bătrâni şi vreau să îi ajut. Aşa gândeam şi când eram copil”, spune cântăreaţa. A urmat calea pasiunii şi în afara interpretării muzicale a devenit şi studentă la Facultatea de Muzică, specializarea Pedagogie muzicală, din cadrul Universităţii Spiru Haret din Bucureşti. În anul 2009 , ca şi absolventă a acestei prestigioase instituţii, a primit frâiele culturii botoşănene, fiind numită Directoare la Direcţia de Cultură, Culte şi Patrimoniul Cultural Naţional din Botoşani.
Întrebată care sunt cei mai înfocaţi susţinători ai domniei sale Corneliei Ciobanu îmi răspunde: „Fără îndoială domnul Ioan Cobâlă m-a ajutat foarte mult. Am fost înzestrată de Dumnezeu cu această voce, dar fără sprijinul dumnealui, al Danielei Condurache, Sofiei Vicoveanca şi mai ales al familiei mele nu aş fi ajuns aici.” Căsătorită şi cu doi copii, Corneliei Ciobanu îşi găseşte în familie sprijinul necesar pentru a-şi aduna forţele spre a putea clădi o carieră profesională adevărată. „Sunt interpretă de muzică populară de 40 de ani. Mi-am început activitatea artistică mai întâi ca interpret amator, copil fiind, la serbările şcolare sau reuniunile familiale, unde „răsfăţata familiei” dădea adevărate „recitaluri”, la îndemnul tatălui. Şi ce mândră mă simţeam când primeam laude şi încurajări! Au trecut anii şi m-am prezentat la concurs la Orchestra „Rapsozii Botoşanilor”, dirijată de neîntrecutul maestru, care mi-a fost dascăl, şef şi părinte deopotrivă – Ioan Cobâlă. Am avut împreună cu orchestra, cu minunaţii mei colegi instrumentişti şi solişti, numeroase spectacole şi turnee în tot judeţul în primul rând, în alte localităţi din ţară, dar şi peste hotare. Am fost în Emiratele Arabe, în Franţa, Italia, Ucraina, Republica Moldova şi peste tot am încercat să pun un strop din suflet pe lângă nestematele folclorului nostru. Pentru un solist profesionist, foarte importante sunt calitatea repertoriului, diversitatea acestuia, precum şi ţinuta scenică, expresivitatea gesturilor, costumaţia.
Dacă un profesionist talentat îşi impune calităţile într-o carieră artistică suficient de îndelungată, devine cu timpul o veritabilă emblemă, un exemplu demn de a fi urmat ca exemplu. „Nu sunt de felul meu o persoană egoistă şi simt că muzica, în general, şi mai cu seamă muzica populară, mă înnobilează. De aceea, de multe ori când particip la vreun juriu sau am ocazia să-mi exprim ceea ce simt şi ceea ce aud despre muzica populară şi despre folclor în general, îi sfătuiesc pe toţi cei cu care vin în contact să cunoască şi să iubească tradiţiile noastre, obiceiurile, să facă deosebiri între diferitele zone etnofolclorice şi mai mult, să fie sinceri, deschişi spre nou, să cultive trăsăturile omului simplu; curăţenia sufletească, blândeţea, curajul, încrederea. Am pornit la drum în cariera mea artistică cu oarece emoţii şi teamă. Încet şi pe tăcute, am trecut peste primele momente, care au fost deosebit de emoţionante pentru mine şi cu sprijinul colegilor, profesionişti adevăraţi, am depăşit acest aparent obstacol. Judeţul nostru are privilegiul de a avea graniţe cu Republica Moldova şi Ucraina şi, de aici, posibilitatea de a realiza schimburi culturale cu românii de dincolo de Prut şi, respectiv, Siret. Astfel că, zona din care am cules folclor s-a dovedit de o diversitate neaşteptată. Am putem pune în valoare obiceiurile comune, portul şi meşteşugurile tradiţionale, dar şi potenţialul uman bogat, valoros, care trebuie să ne atragă şi să ne unească. Această unire de idealuri, de suflete, de obiceiuri, se poate face numai printr-o bună comunicare interumană.“
Lasă un răspuns