Trei pași i-a făcut! Ar mai fi doi… Ceva mai greoi, dar nu imposibili! Ba, ținând cont de cozile de topor din societatea noastră, ar fi chiar facili. Fără riposte reale, fără contre împotriva sistemului, nu acaparator (căci ar însemna să fie și ceva răzmeriță la linia de „absorbție”), ci de-a dreptul colector de umilințe, cedări, trocuri și vânzări ale demnității, fără un minim zăngănit de litere și petiții de împotrivire. Pentru că de numai cinci pași are nevoie sistemul Dragnea pentru a-și pune la picioare societatea civilă. Pentru a „cuminți” vigilența acesteia în a-i sancționa derapajele și a-i stopa apucăturile despotice.
Procentual, Liviu Dragnea stă foarte bine! Trei din cei cinci fragili stâlpi ai libertății de exprimare, de opinie, de creație (dacă nu e omagială, nu e potrivită țării!) și, mai ales, de atitudine sunt deja încovoiați. Dintr-o singură mișcare, guvernul a pus sub controlul șefului PSD Televiziunea, Radioul și Agenția națională de presă. A manipulat pe seama naivității societății, a retezat finanțările responsabile dinspre societate, prin taxele radio-TV, și le-a făcut dependente de bugetele alocate de guvern, „naționalizând” practic politica editorială a celor trei instituții media. Și, înainte ca acestea să protesteze față de obediența financiară care se contura, guvernul a astupat gura criticilor cu „arginți”. Mulți „arginți”! Căci, la bugetele pe care le-a proiectat pentru fiecare dintre acestea, uriașe în comparație cu „gloria” atinsă în timpul celor mai prolifici ani, Televiziunea Română, RadioDifuziunea și Agerpres-ul nu mai au de să protesteze. Iar recunoștința față de finanțatorul suprem s-a simțit îndată, agenția națională de presă cenzurând fățiș relatările internaționale despre manifestările de la București!
Au mai rămas dară doi piloni… Media privată și ong-urile „societății civile”. Unul oricum slăbit, celălalt foarte ușor de adus la curbura de „relatare” dorită de sistem! Doi piloni care și-au retezat singuri, din orgolii, frustrări dar și numeroase manipulări ordinare, punțile de interconectare care le asigurau o rezistență comună mai mare.
Bunăoară, presa privată… Până mai ieri, mai avea măcar perspectiva de a se târî în necedarea ei în lupta pentru adevăr, echidistanță, dreptate. Astăzi este încorsetată de jugurile fiscale… Și chiar dacă par simple cuie, ici-colo, în talpa bugetară a oricărei companii private, cumulate se constituie într-un lanț sfâșietor atârnat de grumazul fiecărei instituții private de media. Iar sistemul nu va apăsa mai mult talpa sub care strivește tot mai firavele vene ale presei nesupuse, căci ar putea să o transforme într-un soi de martir în ochii tuturor celor ce au puterea de a se ridica pentru a răsturna o mămăligă deja mult prea mult clocotită. Oricum presa privată se afundă singură sub povara subzistenței economice, în terenul nisipos tot mai mișcător al încrederi publice. Aici, poate, sistemul va mai cumpăra ceea ce este gata să se predea din media privată, în rest va aștepta ca toți cei nepredați de bună voie să se prăbușească.
Societatea civilă, scoasă de sub protecția ultimilor gardieni ai democrației, instituțiile media, va deveni apoi noua jucărie a sistemului. Evident, sistemul nu are nevoie de toate asociațiile și fundațiile prăfuite… Ci doar de acelea care contează în trendul de control pe care îl vrea rostuit societății. Iar sub stindardul luptei anti-soroșiste, se va declanșa cruciada împotriva organizațiilor de utilitate publică având importanță pentru sistem. Căci, nu toate cele 1600 de organizații de utilitate publică din România contează…
Liviu Dragnea a sublinat-o cu subiect și predicat! Are ceva „personal cu Soros” (!?), pentru răul făcut țării, iar în numele apărării națiunii de răul ongist va ordona controlul activității tuturor asociațiilor de interes public. Acelea care primesc bani de la buget.
Și nu va număra nimeni adevăratele ong-uri „criminale”. Pentru că nu asta îl interesează pe Dragnea Liviu. Ci subordonarea printr-o cruciadă pornită în numele eliminării ong-urilor soroșiste împotriva celorlalte o mie și ceva de asociații de interes public.
Pentru că acolo se găsesc structurile reprezentative la nivel de bresle. Cele care asigură și felurite rente viagere membrilor și pentru a căror păstrare în forma actuală s-ar deda la eventuale pacturi cu „diavolul roșu”. La nivelul ong-urilor „de media” pentru a tempera atitudinile și opiniile nedorite, și a „reașeza” jurnalismul în cadrul dorit de sistem, recte relatarea laudativ-omagială, ignorarea tarelor sistemului și atacul la comandă a tuturor celor ce nu sunt cu sistemul. La nivelul ong-urilor culturale, căci, da!, opoziția se poate face și prin reprezentarea scrisă și vizuală în tente satirice, și, vorba aceea, dacă mai vor finanțare, uniunile ar trebui să-și controleze creația prea exuberantă pentru gustul unor tălpici din fundul curții ajunși pe divanul puterii. Iar linia (tot mai roșie!) va continua cu organizațiile care contează poate cel mai mult: asociațiile reprezentative juridice, uniunile politice ale minorităților (de exemplu, dacă Forumul Democrat German ar încerca să o ia pe de lături, oricât de „neamț” ar fi, cum să nu se poziționeze, ca atitudine, chiar și invers față de șeful statului, căci banii acordați de stat sunt mai importanți, nu?!).
Da, ong-urilor finanțate de Soros trebuie să le fie anulat statutul de utilitate publică și tăiate finanțările de la bugetele țării (și, apropo de acest demers, de ce nu începe Dragnea cu uniunea maghiarilor, cu revizuirea fondurilor de la buget de care se folosește maghiarimea politică în finanțarea unui revizionism deșânțat, dar și cu asociațiile „de dezvoltare” și cele „microregionale” organizate ca oficine de enclavizare?). Dar în numele acestei „lupte”, societatea civilă trebuie să vegheze totuși la păstrarea ong-urilor care au un loc și un rost esențial în structura țării.
Lasă un răspuns