Peștera Piatra Altarului din Munții Bihorului (Platoul Padiș) a fost descoperită în anul 1984 de către clujanul Daniel Cârlugea ce făcea parte dintre speologii Clubului Politehnica din Cluj și este considerată una dintre cele mai frumoase cavități carstice subterane din România și din Europa. Această peșteră, cunoscută și sub numele de Peștera din Piatra Ponorului, are patru mari galerii („Palatul”, „Paradisul”, „Geoda” și „Altarul Urșilor”) și o lungime totală de 3 146 m. Ea se află într-o arie protejată de interes național ce corespunde categoriei a III-a IUCN (rezervație naturală de tip speologic), situată în județul Cluj, pe teritoriul administrativ al comunei Mărgău.
Rezervația naturală declarată arie protejată prin Legea Nr. 5 din 6 martie 2000 publicată în Monitorul Oficial al României Nr. 152 din 12 aprilie 2000 (privind aprobarea planului de amenajare a teritoriului național – Secțiunea a III-a – arii protejate) se întinde pe o suprafață de două hectare și este inclusă în Parcul Natural Apuseni. Aceasta se suprapune ariei de protecție specială avifaunistică – Munții Apuseni – Vlădeasa. Aria protejată reprezintă o peșteră (cavernă de interes științific) aflată în versantul drept al Văii Ponorului desfășurată pe patru nivele (un nivel activ, unul semiactiv și două fosile), cu mai multe galerii ce prezintă o varietate de forme concreționare (speleoteme calcitice) și scurgeri parietale unice. Se face remarcată în rândul cavităţilor carstice datorită nenumăratelor elemente de detaliu cu care este împodobită.
Din cele peste 1900 de peşteri situate pe teritoriul ţării noastre, clasând Romania pe locul II în Europa drept ţara cu cele mai multe peşteri, Peştera Piatra Altarului joacă un rol deosebit de important în descoperirea unei lumi conservate într-un masiv de calcar, departe de schimbările rapide ale secolului vitezei. Peștera Piatra Altarului nu a fost amenajată pentru public, fiind deschisă doar pentru cercetări științifice de specialitate. Ea a fost încadrată în categoria A, în care se regăsesc peșterile de valoare excepțională care, prin interesul științific sau unicitatea resurselor sunt reprezentative pentru patrimoniul speologic național și internațional. În spațiul subteran creat de dizolvarea calcarelor ne apare din întunericul catifelat „Palatul”, o sală înaltă de 30 m, precedată de o anticameră (unde descoperim „Baldachinul”), întreaga zonă fiind împodobită cu formațiuni geologice rare, respectiv curgeri mari de calcit și domuri înalte. Palatul are forma unei catedrale gotice, înaltă și îngustă, fiind flancată de coloane stalactitice și stalagmitice de 15 – 20 m înălțime. Este un monument de arhitectură carstică subterană unic în felul său în România. Galeria „Paradisul” ne apare aproape ca o sinteză a întregii peșteri, având spații generoase sprijinite pe coloane și discuri, geometrii cristaline ascunse sub ochiuri de apă clară, depuneri diafane de ace calcitice, unice în peșterile noastre.
Galeria Paradisului se sfârșește într-un mod neașteptat, cu un pârâu de „mondmilch” (în traducere „lapte de lună”), – o pastă fluidă, de un alb nepământean, ce izvorăște dintr-o crăpătura a masivului calcaros în care se dezvoltă peștera – ce curge printr-o galerie ce abundă în formațiuni, coloane, discuri, macrocristalele de calcit, buzdugane, nuferi, cristalele scheletice de calcit, în formă de triunghiuri cu concavități, stalagmite monocristal, coloane tip palmier, draperii, coralite, gururi pline cu perle de peșteră și alte bijuterii ale acestei împărății subpământene. La baza peșterii s-a dezvoltat pe scară largă un alt fenomen și anume, sub oglinda lichidă nemișcată, apa supramineralizată a tapetat totul cu minunate și strălucitoare cristale perfecte de calcit. Fenomenul este rar întâlnit pe întreg globul și el face ca galeria „Geoda” să fie una dintre superlativele domeniului subteran. Un popas în acestă „Geodă” este o experiență unică, un prilej de meditație asupra perfecțiunii cristaline.
Peștera mai ascunde și alte minunății, precum „Altarul Urșilor”, care este o galerie orizontală cu bolți arcuite, denumită și „Citimirul Urșilor”. Ursul de cavernă – „Ursus Spelaeus”- era un locuitor obișnuit al peșterilor în timpul ultimelor perioade glaciare. Aici, în această zonă a peșterii, se pot observa un mare număr de cranii de urși tineri și de pui, iar unele dintre acestea abia se mai ghicesc sub stratul gros de calcite depus în miile de ani ce au trecut de la extincția acestei specii de urs. Ce frapează la un moment dat este o așezare puțin ciudată a unor crania de urs. Astfel, avem patru cranii așezate în cerc, cu fața spre exterior, iar unul din cele patru este întors invers. După părerea mea, intervenția omului în acest osuar de urs a avut o semnificația mult mai importantă decât aceea de a pregăti pentru vânătoarea ursului tinerii încă neobișnuiți cu acestă activitate necesară, dar riscantă. Nici iertarea pe care și-o cereau marelui zeu al urșilor la pornirea în aceste vânători nu cred că este cuprinsă în acest mesaj. Dacă luăm în considerare simbolistica transmisă pe mai departe timp de mii de ani, mesajul este posibil să fie acesta: ciclul A – D (Cele patru vârste ale Pământului; Rama pământului zis plat; de unde și Zeul Rama (Raman), Roma (Roman; frații Romulus și Remus, din care unul ară (întoarce) pământul; precum Cain și Abel, din care unul moare), sau România (Rămân, Rumân – legat de pământ prin naștere)) se va închide la un moment dat, iar o lume va dispărea prin cataclism (se va da peste cap). A fost ales ursul pentru acestă reprezentare simbolică pentru că este un animal omnivor, ca și omul. De aceea au fost așezate craniile în formă de cruce (sau de stea; privind în cele patru direcții, ca într-o răscruce de drumuri), iar cel de al patrulea craniu este întors invers (Lumea amestecată, bulversată, căucă (Căuaș, Ciucaș, Băcău), sau năucă). Aceste mesaje au fost transmise prin Vechea Biserică Valaho – Egipteană, cea creată de Geții de Aur primordiali, cea care a încercat timp de milenii să ne pună în gardă asupra marelui pericol ce ne paște periodic.
Pentru a fi vizitată Peștera Piatra Altarului, începând cu anul 2013 sunt necesare două aprobări majore: una din partea Comisiei Patrimoniului Speologic, alta din partea Parcului Natural Apuseni. Acest regulament se aplică pentru vizitarea oricărui alt vestigiu cavernicol de asemenea categorie de pe teritoriul României. Vizitarea peşterii nu se poate realiza decât în grupuri însotiţe de profesori specializaţi, sau speologi, cu echipament adecvat.
O vorbă românească spune că „Ce-i frumos e rupt din Rai!”. Așa este și Peștera Piatra Altarului, o bucățică dintr-un Rai născut aici, pe plaiuri bihorene. Să ne bucurăm că putem adăuga și acestă bijuterie subpământeană celorlalte comori ale minunatei noastre țări, România.
Lasă un răspuns