Edificiul roman cu mozaic reconstituit virtual 3 D la Muzeul din Constanța

Edificiul roman cu mozaic din Constanța a fost descoperit în timpul lucrărilor edilitare întreprinse în anul 1959 în cunoscuta Piață Ovidiu, din apropierea Muzeului de Istorie Națională și Arheologie Constanța și adăpostește unicul și cel mai mare mozaic roman din estul Europei. Este declarat monument istoric (cod LMI CT-I-m-A-02553.05), făcând parte dintre edifiile importante ale orașului antic Tomis. Situat pe faleza de vest, complexul a fost construit din trei terase și făcea legătura între nivelul orașului de atunci și cel al portului antic. Monumentalul edificiu – cu peste 2.000 m pătrați de mozaic – a fost înălțat în secolul al IV-lea e.n., probabil sub conducerea împăratului Constantin cel Mare, fiind reparat în diverse etape, până la sfârșitul secolului al VI-lea, când își încheie existența, căzând în ruină odată cu decăderea activităților comerciale ale cetății. Terasa superioară a edificiului era ocupată de o sală de dimensiuni impresionante (100 m lungime și 20 m lățime), acoperită probabil, în antichitate, cu o imensă boltă sprijinită de coloane și folosită ca spațiu public pentru comercianții care activau în port. Din această sală astăzi se mai păstrează o parte din peretele lung și unul dintre pereții laterali. Primul prezintă o ordonanță de arcade deschise înspre mare, fiind acoperit în întregime cu un placaj de marmură albă și policromă. Stâlpii arcadelor erau decorați cu frumoase capitele ornamentate cu frunze de acant (este un scaiete meridional (acanthus mollis) cu frunze frumoase, care au fost imitate ca ornament la capitelele columnelor corintiene: frunză de acant. Este și un copac ghimpos din Egipt numit și acacie, considerat și azi drept mimosa nilótica. Simbolul acesta ne arată care este de fapt Coroana Lumii, care este un scaiete, un ghimpe, este Coroana de spini a Mântuitorului. A ști, a cunoaște adevărul (Taina Lumii), înseamnă a accepta și durerea aceasta. Pe Biserica Omului de la Adam-Clisi, din brâul de acant ce înconjoară monumentul apar Capetele de Lup draconare geto-dace care mușcă) și cu figuri zoomorfe sau antropomorfe în centru. Etajele inferioare ale edificiului antic erau folosite ca spaţii de lucru şi de depozitare.

În vremurile sale de glorie edificiul reprezenta cea mai mare construcție de acest gen din întregul Imperiu Roman si servea ca punct de legătură între port și orașul antic, fiind locul în care se desfășurau activitățile de comerț și depozitare a mărfurilor. La origini, construcția se întindea pe trei din cele patru terase ale falezei portului tomitan.  Prima terasă era situată chiar la nivelul actual al Pieței Ovidiu și făcea legătura cu una din piețele publice ale orașului antic. Câteva magazii și impresionanta sală cu pavimentul de mozaic ocupau următoarea terasă a edificiului. Sala cu mozaic reprezenta locul efectiv de întâlnire al negustorilor și oficialităților vremii. Ultima terasă era situată la nivelul cheiurilor portului antic și cuprindea încă o serie de magazii boltite, acoperite astăzi de pământ și plăci de calcar.  Edificiul era prevăzut cu un sistem de scurgere a apelor pluviale, încă funcțional. Odată cu decăderea cetății Tomis, în sec. VI, edificiul nu a mai fost întreținut și s-a degradat. Cu toate acestea, fiind realizat din materiale de bună calitate, pardoseala de mozaic s-a conservat foarte bine. În prezent, din suprafața totală de 2000 de metri pătrați a pavimentul cu mozaic se mai păstreaza doar o porțiune de aproximativ 850 de metri pătrați.  Podeaua încăperii este de o frumusețe unică și este formată din două părți distincte: un chenar care înconjoară sala și care cuprinde motive geometrice și vegetale și mozaicul propriu-zis, alcătuit din pietricele de diferite culori: alb, roșu, negru, verde, galben. Aceste caracteristici tehnice fac posibilă încadrarea operei în două din categoriile tipologiei propuse de mai mulţi cercetători. Astfel, din punct de vedere al tehnicii, în acest mozaic se îmbină cele doua stiluri: opus tesselatum (mai ales chenarul) şi opus vermiculatum (în special centrul şi motivele circulare, unduitoare). Covorul are două părţi componente: chenarul şi tabloul central. Chenarul are formă dreptunghiulară şi o lăţime de 6,20 m. Este compus din mai multe fâşii continue, diferite, care încadrează şi pun în valoare reprezentările centrale. Acestea sunt, în ordinea succesiunii lor către interior: o ramă dreptunghiulară ce delimitează o bandă albă pe care se întinde un vrej de iederă vălurit (iedera, ca semn al perenității – veșnic verde), cu frunzele dispuse simetric, când cu vârful în sus, când cu el în jos, la distanţe egale. Vrejul are culoarea roşie, iar frunzele au de la interior spre exterior tessere albe, roşii şi verzui; următoarea bandă conţine motivul funiei simple, simetric cu altă funie identică, împreună cu care încadrează un motiv mult mai lat, format din intersecţii simetrice de cercuri; cercurile au culoarea cărămizie, iar intersecţia lor, în formă de petală, este albă; fiecare patrulater delimitat de intersecţii în mijlocul unui cerc are în centru un grup dreptunghiular de tessere albe (motivul este acelaşi folosit şi în una din lojele de la Histria); după cealaltă funie urmează binecunoscutul motiv al valului etrusc, de culoare albă, orientat spre stânga. Acesta este simetric dispus cu un altul de culoare cărămizie şi orientat în partea opusă. Împreună încadrează o bandă ce conţine împletitura triplă, care mai este numită şi „Nodul lui David” (Nodul Tainei; greu de înțeles; alambicat). Chenarul care însoţea latura vestică a mozaicului, păstrat în proporţie de zece la sută, cuprinde aceleaşi motive, în aceeaşi succesiune, cu o excepţie: inserarea unor linii oblice care formează paleograme.

Tabloul central este format dintr-o alternanţă de dreptunghiuri şi cercuri înscrise în pătrate. Se pare că au existat trei astfel de câmpuri circulare, dar s-au păstrat aproape întregi doar primele două. Primul cerc, cel din partea sud-vestică, cu un diametru de șapte metri, este înscris într-un pătrat cu laturi policrome, de-a lungul cărora se desfăşoară un şir de jumătăţi de disc şi unul de triunghiuri isoscele (aşa numitul motiv al „dinţilor de lup” sau al „dinţilor de fierăstrău”, care „mușcă, înțeapă, taie”). Între unul din colţurile pătratului şi arcul de cerc corespondent acestuia este reprezentat un kantharos stilizat, cărămiziu, cu caneluri albe dispuse vertical pe jumătatea inferioară a sa şi cu toarte în formă de S (kantharosul apare și la Biserica Omului de la Adam-Clisi, pentru că și aici prind rădăcină vrejurile de iederă smulse de cataclism). Din acest cantaros se întind în cele două părţi opuse, susţinând, parcă, această parte a chenarului circular, două vrejuri de iederă (nemurirea). Lângă una din frunzele de iederă este aşezat un porumbel alb (simbol antic al „reînoirii vieții”, sau a „inocenței care stă în Copacul Vieții” (prea mare încredere pe care o acordăm acestei vieți, fără să dorim a cunoaște pericolele care ne pasc); sufletul, pacea, dragostea, longevitatea, zeul războiului Hachiman-în Japonia; jertfa inocentă), singura reprezentare zoomorfă din compoziţie. Circumferinţa cercului este ornată de un şir de „dinţi de lup” (imensa Gură de Lup care ne va mușca) dispuşi în oglindă cu cei din laturile pătratului chenar şi de valul etrusc cărămiziu (Potopul), orientat spre stânga.

În interiorul cercului funia simplă şerpuieşte (ca un șarpe) delimitând mai multe medalioane geometrice, fiecare cuprinzând la rândul ei motive diferite: vase stilizate, cruci gammate (ce susțin Lumea, Cerul și Pământul), reprezentări vegetale, arme – securi duble încrucişate (Toporul lui Zamolxe) şi alte forme geometrice.  Celălalt cerc păstrat, spre nord-vest, este umplut cu solzi dispuşi circular (șarpele). Dimensiunea lor se micşorează concomitent cu apropierea de centru. Se pare că acesta ar fi fost cercul central al covorului. Între cele două cercuri s-a păstrat un dreptunghi împărţit de şiruri de frânghie simplă în mai multe pătrate dispuse regulat. Celălalt dreptunghi despărţitor, situat în partea de sud, cuprinde un joc de forme geometrice diverse (pătrate, romburi şi triunghiuri), care înscriu diferite motive: funia împletită în patru, zig-zaguri, tabla de şah, pelta, petale, crucea gammata etc. În partea de nord-vest, unitatea coloristică şi stilistică a mozaicului este întreruptă. Motivele sunt continuate mai neîngrijit şi culorile diferă. Este vorba de mai multe reparaţii executate în această parte. Este totuşi de remarcat faptul că meşterii, care au reconstituit această parte degradată atunci, au ales cea mai costisitoare şi mai greu de realizat metodă de reparaţie a unui mozaic. Covorul din edificiul roman cu mozaic este încărcat cu motive geometrice foarte cunoscute în lumea romană şi folosite în majoritatea operelor de artă din această categorie. Funia simplă, unda etruscă, dinţii de lup sunt de obicei folosite în arta mozaicului ca motive de încadrare, ca decoraţie pentru rame sau chenarele care înconjoară alte elemente de decor mai importante. Ele au un rol delimitativ şi de punere în valoare a unei reprezentări mult mai importante, asemenea ramei unui tablou. Întreg ansamblul este executat îngrijit, având o compoziţie unitară, formată din imagini variate, îmbinate într-un cadru coloristic bogat şi ales cu grijă. Amenajările muzeistice existente aici adăpostesc colecții de mărfuri găsite în magaziile edificiului: ancore, lingouri, greutăți, amfore cu vopsele și rășini, statuete, colecții de opaițe, placaje de marmură, mozaic policrom, capete de pilastru, etc.

Edificiul roman cu mozaic din Constanța este o parte din „Roma” noastră, este un mic „Pompei”, o insulă de marele Imperiu, aflată aici, la țărm de Mare Getică. Pentru că se știa de valoarea imensă a unui astfel de fragment de istorie, s-a construit atunci un spațiu de protecție și vizitare, din metal și sticlă. Astfel, podeaua cu mozaic şi peretele dinspre uscat al etajului superior al edificiului sunt protejate de o incintă cu pereţi de sticlă, prin care pătrunde nestingherită lumina zilei. Vizitatorii se pot plimba în voie şi pot coborâ până la nivelul podelei, pentru a fotografia detalii ale risipei de artă şi îndemânare, pe care să le ia acasă ca să se inspire, sau doar ca să le admire în voie. Mozaicul roman din Constanța păstrează încă vibrația vieții tumultoase urbane a marelui imperiu și este o adevărată încântare să îl privești. Gândindu-ne că era destinat a fi „călcat în picioare” (dar în același timp, cel care trecea pe aici îl avea sub ochi, în mod constant, pentru a-i citi mesajele încifrate în simboluri), ca o simplă podea – cel mai utilitar lucru cu putință – ne putem da seama cât de puternic și de mare a fost Imperiul Roman, în momentele lui de expansiune. Desenul mozaicat este împărțit în registre longitudinale, fiecare cu alt model, dar toate atrăgătoare. Dintre toate se detașează simbolul valurilor (creasta de val, existentă în mod repetitiv nu doar în arta romană, dar și în cea geto-dacă (cupele Tezaurului de la Sâncrăieni, Cupele Clepsidră ale Marii Uitări (tip Agighiol) descoperite în mormintele principilor Frăției Getice de acum 2.500 de ani, etc.), ca semn al Potopului nimicitor, dar și dinții de lup. Mozaicarii anonimi au folosit patru feluri de pietre pentru acest desen: albe, negre, gălbui și roșiatice. Vizitatorul nu are decât să privească intens, apoi să închidă ochii, și astfel va auzi foșnetul togilor, al chitoanelor, himatioanelor și dalmaticilor, murmurul nedeslușit al conversațiilor negustorilor din toate colțurile imperiului, clinchetul armelor și armurilor soldaților imperiali și, undeva mai departe, tumultul valurilor și feluritele zgomote făcute la încărcarea corăbiilor ce așteptau, ancorate în port.  Au venit apoi barbarii și un ev mediu întunecat, apoi turcii… Liniștea și praful s-a așternut peste minune de lucrare artistică, până când portul de la Marea Neagră a reînviat și „a cerut” un nou oraș. Așa a văzut din nou lumina și edificiul cu mozaic. Ca orice monument al trecutului de la noi din țară, edificiul cu mozaic nu s-a aflat niciodată asaltat în masă de către turiști; dar parcă în epoca trecută era mai atrăgător, mai vizitat. Acum nepăsarea și lipsa de imaginație, de dăruire, de mijloace și de chef, au pus în pericol păstrarea acestei părticele din gloria pe care a avut-o odată Roma.

După ce, în martie 2015, se protesta pentru salvarea de la distrugere a edificiului roman cu mozaic, acum inițiativa privată a luat inițiativa și Centrul Cultural Labyrintum (înființat și sprijinit de „Groove Hours” – SRL Constanța) a dezvoltat un proiect de salvgardare a edificiului cu mozaic, prin repararea structurii de protecție și valorificarea incintei, prin crearea de spații cu funcționalitate culturală. Și, pentru că speranța nu moare niciodată, iată că din decembrie 2015, acest important obiectiv istoric și turistic al Constanței a fost reconstituit virtual 3D, în cadrul Muzeului de Istorie Națională și Arheologie de aici. Astfel vizitatorii se pot plimba doar virtual prin edificiul antic și pot vedea cum arăta în perioada sa de glorie. Cu ajutorul unui soft, al unui proiector și al unui joystick ei se pot „teleporta” chiar în centrul economico-social și comercial al orașului antic Tomis. Clădirile au fost „modelate” virtual până la cel mai mic detaliu, ca astfel să se respecte adevărul istoric, iar plimbarea să fie cât mai aproape de realitatea de atunci. Programatorii s-au consultat timp de o lună cu muzeografii și specialiștii în istorie, pentru a ajunge la acest rezultat. Laurențiu Cliante, muzeograf, ține să ne spună: „Am introdus elemente de efect – aburi care ies din mare, lumina este naturală”.  Vizitatorul muzeului poate ca, pentru 10-15 minute, să se transpună în lumea antică, sub forma unui „user” de calculator. Andrei Talpeș, președintele Asociației „Terra Semper Fidelis” ne mai spune: „Proiectul are un caracter puternic educativ. Elevii, studenții, pot veni, se pot face aici workshop-uri, să le prezinte exact istoria”. Turul virtual este gratuit și intră în prețul plătit pentru intrarea generală în muzeu. Întregul proiect a costat 170.000 de lei, iar 90% din sumă a fost oferită de Consiliul Județean Constanța. Inițiatorii acestui proiect doresc ca pe viitor să extindă aplicația și să reconstituiască virtual întregul oraș – port Tomis. Reprezentanții Muzeului de Istorie Națională și Arheologie din Constanța – unul din cele mai bogate muzee din România și a doua instituție de profil, ca mărime, după Muzeul Național de Istorie al României din București – vor ca astfel să aducă cât mai mulți turiști și vizitatori aici, la țărmul milenar al Mării Negre. (G.V.G.)

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*