Artefacte dacice milenare recoltate în cadrul mai multor descoperiri arheologice de excepție pot fi văzute de doritori, iubitori de istorie sau turiști, începând de miercuri 21 decembrie 2016, la București, în cadrul Muzeului Național de Istorie a României (MNIR). Adunate sub egida muzeului sus amintit, ele au fost expuse sub denumirea de „Meșteșug și prestigiu. Depozitele de bronzuri de la Tărtăria”.
La Tărtăria – loc cu rezonanțe importante referitoare la tăblițele cu cel mai vechi scris din lume -, în sudul Transilvaniei, au fost descoperite două ascunzători subterane unde erau depozitate arme de bronz şi bijuterii ce datează din secolul al VIII-lea î.Hr. (2.800 de ani vechime). Este una dintre cele mai spectaculoase descoperiri de pe teritoriul României, din ultimul timp. Printre descoperiri se numără topoare cu tăiş dublu (toporul dublu al lui Zalmoxis), suliţe şi săbii. Bijuteriile, ce constau în broşe (fibule), brăţări pentru mână şi picior, agrafe de păr, pandantive, sunt realizate din bronz. Tezaurul a fost găsit într-o râpă de la marginea sitului arheologic de la Podul Tărtăriei. Cercetările pe acest sit au început în primăvara anului 2012, şi în prezent acesta cuprinde o arie de zece hectare. Tot aici au fost descoperite cioburi de vase din ceramică, dar şi o groapă funerară, ce conţinea mai multe rămăşiţe umane. Arheologii nu sunt siguri care a fost scopul depozitării tezaurelor acolo. Eu încerc să explicitez astfel: fierul era declarat ca metalul zeilor; se știa că metalele magnetice atrag sfârșitul civilizației și de aceea foloseau lemnul, lutul și piatra, chiar în defavoarea așa zisului progres civilizator. Metalul era rar folosit, dar și îngropat după ce își împlinea rostul. Securea războiului stătea îngropată în pământ și era scoasă doar la nevoie. De aceea, după o bătălie, armele capturate erau depozitate ca ofrandă la baza unui trofeu de război, ca simulacru al statuii zeului Marte (planeta roșie pustie – culoarea sângelui, dar și a ruginii de fier; așa cum poate ajunge și planeta noastră dacă nu respectăm Legea Uitată) – Ares – Paloș (Pallas, Peleș, Peleg, Pelin).
Trofeul era creat pe un trunchi de copac, ce era „împodobit” cu armura și armele necesare. Era folosit un copac pentru că zeul este nemuritor, iar nemuritori sunt doar „Oamenii de Lemn” („oamenii verzi” care țin posturile; au puțin fier în sânge și nu pot fi „citiți” magnetic de ochiul care vede tot – de aceea geții (magii de la Istru – magiștrii) se declarau nemuritori). Omul Roșu (de fier; care mănâncă multă carne) este periculos, precum spune și povestea, dar și supus judecății finale. Astfel au apărut și numeroasele boli ale civilizației noastre, mare consumatoare de carne („ca – în – cer”; „can=putere – cer”, ca și putere a cerului, a celor nevăzute). În diferite regiuni ale Europei, depozite asemănătoare cu cele descoperite la Tărtăria, de bronz și fier, au fost găsite în peşteri, mlaştini sau râuri. „Astfel de tezaure de bronz ar putea fi văzute ca depuneri votive, sau altfel spus, ofrande aduse zeităţilor din acea vreme”, a declarat arheologul Corina Borş (votiv = care exprimă o făgăduință solemnă (față de divinitate); hărăzit, închinat divinității). De asemenea, se presupune că depozitul ar fi aparţinut unei persoane bogate şi puternice, cu statul social înalt (sau o ofrandă comună a mai multor indivizi). Au fost realizate analize cu raze X a metalelor descoperite, pentru a determina sursa de unde provin acestea. În urma rezultatelor pot fi scoase la lumină și posibilele rute comerciale preistorice. Oricum, lucrările de excavaţie de la Podul Tărtăria vor fi reluate și sperăm să se facă și alte descoperiri importante.
Expoziția prezentată la MNIR este organizată în cadrul proiectului de cercetare „Platforma PILOT de valorizare trans-disciplinară prin baze de date relaționate” (PN-II-PT-PCCA-2013-4-1022), finanțat de către Unitatea Executivă pentru Finanțarea Învățământului Superior, a Cercetării Dezvoltării și Inovării (UEFISCDI) și coordonat de către Institutul Național de Cercetare și Dezvoltare în Optoelectronică (INOE 2000), în perioada 2014 – 2017, muzeul fiind partener în cadrul acestuia. Vernisajul expoziției a avut loc miercuri, 21 decembrie 2016, la sediul Muzeului Național de Istorie a României (MNIR), hol central – corp Stavropoleos. Evenimentul a fost precedat de o conferință de presă, organizată în aceeași zi. Expoziția prezintă descoperiri arheologice de excepție (două depozite compuse din piese de bronz și fier – Tărtăria I și Tărtăria II – descoperite în primăvara anului 2012 în situl Tărtăria – Podu Tărtăriei), dar și studiul de caz pentru cercetarea pluridisciplinară în cadrul proiectului sus menționat. Aceste depozite sunt datate în prima epocă a fierului (Hallstatt mijlociu), în așa-numita perioadă a culturii Basarabi (simbol „Ba – Sharabha”, adică NU cataclismului ce va să vină). Aceste depozite de bronz și fier reunesc peste 500 de piese (arme, unelte, piese de port și harnașamant), care datează din perioada secolelor IX – VIII î.Hr. (seria Bâlvănești – Vinț – perioada Ha B3-C), fiind vorba de una din cele mai bogate și complexe depuneri ritualice de acest fel, descoperite până acum pe teritoriul României și – destul de probabil – din zona carpatică și a bazinului Dunării mijlocii și de jos. Cele două depozite reprezintă depuneri votive cu caracter de unicat, atât prin natura lor (însumând deopotrivă elemente de prestigiu social și meșteșug), cât și prin contextul cert de descoperire (săpătură arheologică), raportat la civilizația Hallstatt-ului mijlociu, în zona arcului carpatic și a bazinului Dunării mijlocii și de jos. Piesele prezentate în cadrul expoziției au parcurs un laborios proces de restaurare în laboratorul de specialitate al muzeului.
Cercetarea arheologică, deopotrivă cea cu caracter sistematic și cea preventivă, are o tradiție de peste 40 de ani în cadrul Muzeului Național de Istorie a României, contribuind semnificativ la îmbogățirea permanentă a colecțiilor acestuia. Identificarea și cercetarea preventivă a sitului hallstattian Tărtăria – Podu Tărtăria au fost realizate în cadrul unuia dintre cele mai importante programe naționale de cercetare arheologică preventivă dezvoltate în legătură cu lucrările de construire a autostrăzii A1, tronsonul Orăștie – Sibiu, lot 1 (Orăștie – Sebeș). Aceste cercetări și descoperiri au reconfirmat – și pentru România – faptul (de altfel cunoscut la nivel european) că lucrările de construire a autostrăzilor au potențial să ofere resurse și oportunități pentru efectuarea unor cercetări arheologice preventive la scară mare, care contribuie la o mai bună cunoaștere a trecutului istoric și la îmbogățirea patrimoniului cultural național. Începând cu anul 2016, situl amintit a devenit un nou șantier arheologic cu caracter sistematic al Muzeului Național de Istorie a României. Responsabil științific al acestuia, dar și curatorul expoziției vernisate este dr. Corina Borș, cercetător științific în cadrul Secției Arheologie a muzeului. Expoziția va fi deschisă publicului larg în perioada decembrie 2016 – martie 2017, în intervalul orar 9:00 – 17:00 (ultimul acces la ora 16:15), de miercuri până duminică. Să sperăm că sunt destui cei care vor să vadă cu ochii lor măiestria milenară a strămoșilor noștri în prelucrarea metalelor și să ducă pe mai departe amintirea unui timp fericit, într-o țară fericită, cunoscută chiar de către cei care au venit cu război asupra ei – de către puternicul Imperiu Roman – , ca Dacia Felix (Fericita Dacie). (G.V.G.)
Lasă un răspuns