Fără promisiuni, campania electorală ar fi un nonsens de felul nunții fără lăutari. Iată de ce se promite pe rupte, cele mai multe promisiuni fiind atât de substanțial mincinoase, încât nici măcar catindații plăsmuitori și îndrugători nu cred în înfăptuirea lor. Cu toate astea campania merge mai departe cu dezvăluiri și acuzații șocante (că, de, așa este democratic: alb și negru inversate,/scopul după cum socoate), cu un bombardament din ce în ce mai intens din partea ofertanților și cu scene de un penibil desăvârșit, astfel că în final câștigă taman aceia care au pus cel mai zdravăn umărul la crucificarea României.
Bunăoară, alegerile șparlamentare din 11 decembrie au fost câștigate cu un scor zdrobitor (aproape 50 la sută) de către PSD, un partid care n-a pierdut alegerile chiar și atunci când, prin alianțele înjghebate, era trimis în opoziție. Ca și cum nu el, preaproteicul partid în formă și identitate, ar fi fost cel mai mult timp la guvernare în 27 de ani de postdecembrism, încât țara s-a ales cu întreaga economie pe butuci și o datorie externă de circa 100 miliarde dolari, iar poporul (Tudor Vladimirescu spunea în anul 1821: „Patria se cheamă norodul, iar nu tagma jefuitorilor!”) s-a văzut adus la sapă de lemn și cârmuit de ciocoi, o tagmă de jăpcași și trădători mult mai detestabilă ca fanarioții, fie și pentru faptul că ăia, în marea lor majoritate, erau străini de neamul românesc și nici pe departe atât de bine organizați!
Sau este cineva așa de naiv încât crede în parascoveniile pesediste din campania electorală, despre care controversatul Liviu Dragnea susține sus și tare că vor fi înfăptuite pînă „la virgulă”? Păi, programe cu proiecte și cifre seducătoare (școli, spitale, majorări de lefuri și salarii etc.) au mai fost în aproape trei decenii de guvernări din rău în mai rău (puteam altminteri ca în Uniunea Europeană să fim fruntași la infracțiuni precum tâlhăria și codași la toate capitolele ce privesc nivelul general de trai?!), încât te bate înțeleptul gând că românii neguvernați n-ar fi ajuns într-o situație mai cumplită ca după un război. Da, căci oricât ar fi de nimicitor, războiul nu distruge fundamentele unui popor (românismul, în cazul nostru) și nu-i secătuiește resursele moral-spirituale de-a fi ceea ce-a fost cândva, ba chiar mai mult.
Dar toate partidele postdecembriste, în primul rând PSD și întruchipările sale premergătoare, exact asta au făcut: au izgonit din țară milioane de români și, neoferind nici modele și nici certitudini de viitor (unde sunt proiectele de țară?), îi încurajează pe tineri să urmeze aceeași cale – dureroasă pentru ei ca indivizi și catastrofală pentru România.
Cum spuneam și altădată, bani sunt pentru achitarea datoriei externe și satisfacerea unor îndreptățite așteptări din partea cetățenilor, ba chiar și pentru relansarea economiei. Dar pentru asta ar trebui ca, prin confiscarea averilor nelegiuite, aripa onestă din PSD să-și rupă mâneca de tâlhari și corupți. Atâta doar că taman nucleul conducător din PSD este penal cu acte în regulă, iar ceilalți (după șparlamentare cu atât mai vârtos) înțeleg să facă zid de apărare în jurul acestora…
De criticat …super! Dar soluții? De ce nu încercați o „DICTATURĂ LUMINATĂ” a ziariștilor anti-PSD?