În timpul dictaturii sale, Hitler a impus printre multe altele şi mustaţa în formă de toothbrush (periuţă de dinţi). Nimeni nu-şi permitea o altfel de mustaţă, în stilul furculiţă, să spunem, toţi germanii trebuiau să aibă mustaţă à la Hitler. Se şi spune că asta ar fi cauza adevărată de ce nemţii i-au cotropit pe francezi, fiindcă îi sfidau, aveau mustăţi în furculiţă şi Hitler le-ar fi cerut să se radă, să-şi lase toţi mustaţă ca a lui, stilul toothbrush. Interesant că Hitler se mândrea în tinereţe, înainte de primul război, cu o mustaţă lungă, cu vârfurile răsucite la capete, da, stil furculiţă?! Şi-o toot răsucea şi se dădea cheptos. Problema s-a schimbat radical când soldatul Adolf nu-şi putea fixa masca de gaze din cauza mustăţii, care era prea stufoasă. Şi comandanţii lui i-au spus să se radă. Dar el nu s-a îndurat şi doar şi-a scurtat-o în momentul când a fost internat într-un spital din Polonia din cauză că fusese orbit de gaz! Viitorul dictator visa un glob ocupat numai de mustăcioşi ca el. O lume cu imaginea multiplicată a fürer-ului în miliarde de exemplare! Un fürer la infinit. Dar după ce a trecut moda hitleristă, adică după moartea lui Hitler, mustaţa lui a fost parodiată, aşa cum face Chaplin în „Dictatorul”. Oricum, omenirea nu a mai dat până la Germania hitleristă un popor cu mustaţa lui, uniform, ca legea care spunea că numai femeile ariene însămânţate de ofiţeri arieni dau o rasă superioară, poporul ales!
Acesta era rasismul, să nu mai fie nici o altă rasă pe lume decât numai ei, arienii! Evreii erau primii vizaţi, fiindcă ei se considerau ab origo „poporul ales”, or nemţii declarau că ei, arienii, arieni cu mustaţă à la Hitler, sunt poporul ales. Aceste lucruri le vedem şi în filmul anglo-american The Aryan Couple (2004), în regia lui John Daly, un film fără Hitler, dar unde vedem o copie perfectă a lui Hitler, pe Reichsführer Himmler! Un personaj la fel de important ca şi Hitler. Oricum, el a fost interpretat în filme de 86 de ori, deci de 86 de actori! În The Aryan Couple este jucat de englezul Danny Webb. Teribil actor! Face un rol memorabil!
Întotdeauna m-a uimit acest lucru, cât de perfect îi întruchipează actorii pe hitlerişti. În alte roluri mai şchioapătă, dar ca hitlerişti sunt geniali! Îi fac să trăiască aievea. Transmit o forţă de temut. Şi nu sunt actori germani, sunt englezi, spanioli, danezi, japonezi, americani, de pretutindeni. E posibil ca această boală sau atitudine de stăpân absolut, de rasă superioară, de executant fidel al unei ordini absurde, din care se evadează prin corupţie bine dosită, să fie în firea umană. În fiecare soldat stă beţia după bastonul de mareşal, nu?! Altfel cum se explică apariţia pe pământ a unor indivizi ca Himmler, Eichmann, Goebblels, Göring şi alţii ca ei, ofiţeri care au băgat teroarea în umanitate? Ce făcea Hitler dacă nu avea clone, mii de clone, care îl imitau până la identificare, cu sacrificiul suprem? Cum e posibil ca un popor, acelaşi, să nască atâtea figuri barbare?
Deşi nu acelaşi, fiindcă la întâlnirea unde se negociază schimbul libertăţii, Rachel Krauzenberg îi spune lui Himmler: „Fiţi sigur că noi, poporul ales, nu vă vom uita niciodată!”. „Şi noi, arienii, pe voi!”, răspunde el. Formidabilă lecţie de morală i-a servit lui Reichsführer doamna Raşelica! Dar, întreb şi eu ca Moromete, pe noi, ceilalţi, ne-arienii, ne-aleşii, cine nu ne va uita?
De, istoria nu se face cu sărăntoci şi cu neînsemnaţi! Istoria a avut multe mecanisme, ca legiunile romane, cavalerii teutoni, hoardele barbare, multe mecanisme de ucidere în masă, dar o maşină inumană, care să acţioneze ireproşabil, perfectă, ca hitlerismul, încă n-a avut. Cavalerii aveau o credinţă, toţi au fost mişcaţi de o cauză, dar pe ei, pe hitlerişti, cine i-a făcut să fie aşa de perfecţi? Ce mobil aveau? Cine a uns acest mecanism să meargă atât de perfect?
Aşa credeam, dar filmul The Ariyan Couple ne arată că nu erau atât de perfecţi! Şi cum funcţiona maşina germană? După averi şi după grad. Nici legiunile romane, nici cavalerii teutoni şi nici hoardele barbare nu aveau nici un alt mobil, decât să cucerească, să ucidă, şi să ia prada de la cel învins. Aici, cel mai mare, Reichsführer Himmler, şeful Gestapo-ului, trebuia să ia tot. Fiindcă el era marele criminal, care a exterminat milioane de oameni inocenţi, cu explicaţia că „nu meritau să trăiască”! Nu meritau, de ce? Fiindcă erau „rase inferioare”. Şi cum a decis el, aşa a fost.
*
Trebuie să ştim povestea filmului, care e simplă: Un industriaş evreu, pe nume Joseph Krauzenberg, jucat de actorul american Martin Landau, este obligat să-și cedeze fabricile şi toate bunurile, inclusiv faimoasa colecţie de artă, naziștilor pentru ca familia sa să poată părăsi Germania. În palatul său, el avea doi tineri servitori, un cuplu arian, Hans şi Ingrid Vassman, căsătoriţi. Ingrid aştepta un copil. Marele lor secret era că în realitate nu erau arieni, ci evrei. Îi urau pe nemţi, ba la întâlnirea dintre Himmler şi soţii Krauzenberg, din casa acestora, au vrut să-l otrăvească pe Himmler, dar s-au abţinut, văzând că orice mânca Himmler, era mai înainte gustat de un specialist bucătar, aflat mereu acolo, în spatele lui. Şi abia în ultimul moment, când soţii Rachel şi Joseph Krauzenberg pleacă spre aeroport, unde îi aşteptau un avion special să-i ducă, împreună cu numeroasa lor familie, în Elveţia, Ingrid şi Hans le mărturisesc adevărul, că sunt evrei şi îi roagă să-i ia cu ei. Dar era prea târziu, Joseph regretă că nu a ştiut măcar cu două zile înainte, să fi aranjat, dar o să se gândească la o soluţie. Hans şi Ingrid au jucat acest rol dedublat, fiindcă altfel, într-o Germanie complet hitlerizată, nu-i angaja nimeni şi ar fi avut soarta celorlaţi evrei, lagarul, gazarea.
Eichmann află imediat că ei sunt evrei şi îl trimite pe ofiţerul Dressler să-i împuşte. Acesta le sapă groapa, le pune pistolul la tâmplă şi trage. Cel puţin aşa aude Eichmann în receptorul telefonului, pe care Dressler l-a folosit ca să-i transmită superiorului său că misiunea a fost îndeplinită. În realitate, el a urmat instrucţiunile lui Himmler, care i-a spus că trebuie să-i salveze pe Hans şi Ingrid şi să-i trimită în siguranţă în Elveţia, la Krauzenberg, fiindcă aşa fusese înţelegerea ultimă: dacă tinerii vor ajunge nevătămaţi, el va semna şi cedarea aurului pe care îl avea într-o bancă eleveţiană.
Evident, Dressler nu ştia despre toată această înţelegere, nici nu trebuia. El trebuia să execute un ordin secret. Nu ştia nici Edelhein, un ofiţer fanatic, care era îndrăgostit de Ingrid şi nu urmărera decât să-i facă un urmaş arian! Şi el o caută disperat. Dar descoperă că vila lui Krauzenberg e pustie, iar urmele îi indică faptul că a fost o calcelma uciderea tinerilor. Prin metode de funcţionare rapidă a maşinii germane, află unde sunt tinerii şi le ia urma. Îi ajunge la graniţa cu Elveţia, la controlul vamal. Ofiţerul de la vamă era alertat de faptul că un cuplu de evrei circulă deghizat în cuplu arian, îi recunoaşte în persoanele lui Hans şi Ingrid şi e pe punctul de a-i reţine. Dar chiar atunci primeşte un telefon de la Himmler, care îi porunceşte să le dea liberă trecere, fiindcă e un cuplu arian, confundat cu un cuplu evreu. Atunci pică şi Edelhein, care o recunoaşte pe Ingrid şi-i spune ofiţerului de la vamă să-i reţină, că sunt evrei. Dar ofiţerul îşi face ireproşabil datoria, adică atunci când Edelheim scoate pistolul şi-i somează pe Ingrid şi Hans, el îl împuşcă pe ofiţerul german, pe Edelhein, fiindcă ordinul de la Himmler era superior, era pentru el lege. Da, cuplul arian a fost confundat cu un cuplu evreu. El nu poate pune la îndoială cuvântul superiorului. Şi cel care cunoaşte adevărul, Edelhein, este sacrificat. Hans şi Ingrid trec graniţa şi ajung cu bine în braţelele lui Krauzenberg, care, pentru salvarea lor, şi-a dat şi aurul care i-a mai rămas.
Aşadar, toată această maşină germană „perfectă” era vicioasă, coruptă, trăia numai să acapareze de la evrei tot ce ei au acumulat de-a lungul istoriei. Nu există nici o altă justificare a Holocaustului şi a abuzurilor pe care naziştii le fac faţă de specia umană. Şi, după cum observăm, maşina era coruptă din interiorul sistemului, dovadă Dressler, care execută fără crâcnire, ingenios chiar, ordinele lui Himmler şi îşi păcăleşte cumplit colegul, superiorul direct, pe durul Eichmann, realizând o mare cacealma, îl face să creadă că i-a executat pe cei doi tineri evrei, pe falsul cuplu arian, şi în realitate le mijloceşte fuga, le dă valută, acte, o scrisoare de trecere a vamei semnată de Himmler, ba îi conduce şi la gară şi se asigură că au urcat în tren! Sigur, el nu ştia care era înţelegerea dintre Joseph şi Himmler, câţiva săculeţi cu aur, care urmau să intre în posesia liderului nazist numai cu condiţia ca acest cuplu arian/evreiesc să ajungă în Elveţia, unde deja Joseph se afla cu soţia şi familia sa. Întrebarea are fi, ce garanţie avea Himmler? Se poate răspunde: cuvântul lui Krauzneberg! El nu era fascist, arian, ca să trădeze. Era domn, era evreu, era fruct din poporul ales! El şi-a dat, aşadar, toată averea, fabricile, cu cei 3 000 de muncitori, tot ce a acumulat, el şi neamul lui, cu condiţia să ajungă în Elveţia. La cina unde se semnează această tranzacţie, Joseph îl întreabă pe Himmler: Şi cu ceilalţi evrei ce faceţi, cu cei care nu au bani, să-şi plătească viaţa? Îi trimitem la Auschwitz, răspunde călăul. Dar pe dvs vă trimitem în Elveţia.
Aşadar, viaţa pe bani, viaţa pe averi, aşa s-a făcut istoria! Iar totul pe câte o ideologie, pe câte un mit inventat, pe câte o lege orbilă, precum cea nazistă, a rasei superioare, arianismul. Arianismul este replica dată de nazişti ideii biblice, că evreii sunt rasa superioară, poporul ales! Noi, germanii, spune Himmler, suntem poporul ales! Femeile trebuiau, indiferent că erau măritate sau nu, să accepte acuplarea cu ofiţerii germani, ca să fie însămânţate de ei. Şi ele trebuiau să fie mândre că pântecul lor e purtător de rasă superioară la kilogram. Ce a putut să producă această maşină perfectă!! Dar bine că s-a defectat!
Lasă un răspuns