„Cine seamănă vreme rea, să se aștepte la grindină”
Mătușa Augustina din Prundul Bârgăului
Afurisit vrăjmaș și Orban, ăsta, să vină el tocmai de la Budapesta, la noi în Ardeal, la Săt-Mar să-i spună lui Ianoș și Ghiuri să nu sărbătorească cu Ion și Gheorghe zâua României Întregite de o sută de ani, după ce noi am visat și luptat pentru unire sute de ani. No, apăi nu-i dus cu pluta de tăt Orban, ăsta, când toți trăim la olaltă, aici, de sute de ani, în credință creștinească? Să o spun și pe ce dreaptă; Ion și Ghorghe nici nu i-au poftit la sărbătoare noastră, că știau că-i o treabă mai gingașă pentru ei și nici jandari români n-or umblat după ei să-i scoată la sărbătoare. Steie acasă, beieși pălinca singuri, suduind Trianonul, de patru generații, cu Nem, nem soho de parcă Ion și Gheorghe l-o hotărât. Da, meargă în sărăcie, să meargă odată, cu Orbanu lor cu tăt, la Paris, la Trianon și să-i ia de grumaz pe domnii cei mari, care, atunci, or hotărât că Ardealul îi românesc din moși-strămoși, de la dacii lu-Decebal și romanii lu-Traian, și să fim la olaltă cu ceilalți rumâni de peste munți. Și Orban, ăsta, îi la fel de dus de cap ca Bela Kun care la vremea aceia, în loc să se ducă cu comuniștii lui să cucerească Trianonul francezilor, care or făcut Ungaria doar cât-îi ungurească, dând la croați ce-o fost a lor, la fel și la sârbi și slovaci, o dat năvala peste noi în Ardeal, că ei numai la năvăliri se știu. Da vorba aceia „cine samănă spini, cu țape-n cur se aleg”. Treaba lor, or avut ce-or sămănat. Da și rumânii, proști de buni, s-or mulțumit să le puie o opincă pe parlamentul lor, să-l ridice pă Horthy în șaua Ungariei și să se flocăiască cu unguroaicele, care o vrut. Ș-or vrut bugăte.
Nici de domnii de la București, de azi, nu mi-e rușine, de-mi vine să dau cu grebla de fân în ei, că-s niște cârpe de șterg udemeriști pe jos cu ei. Asta-i mulțamul că i-or pus prin parlament și guvern, ba pe popa Tokes lo trimis în parlamentul Europei și acolo o început a cere autonomia Ardealului!! Auzi, dumneata, așa ceva!?! Și în loc să-l trimită pachet la Orban, Băsescu io mai dat o decorație de revoluționar. Io cred că o băut palincă secuiască amestecată cu o unguroaică în șură, că Tokes nu o fost la revoluție, nici până la pragul ușii no ieșit atunci. Mi se depare că popa ăsta-i ca fiu scroafei; că oricât mălai, drepturi și privilegii bagi în el tot scurmă tătă ograda și grădina de flori, din fața casei! Amu, o venit la televizor, la noi la rumâni, să ne spună că: „e jignitor pentru unguri că România și-a pus ZIUA NAȚIONALĂ la 1 Decembrie!”.
Tulai, Doamne, nu-i cu tăte, păi așa au hotărât românii ardeleni, cei mai mulți și mai vechi în Ardeal, ca atunci, să se unească cu ȚARA lor, era treaba rumânilor, numai a noastră, când să ne alegem ziua națională! Ni mă la el, cât îi de nesâmțât și nerușinat, da meargă învârtindu-se la francezi să le spună să-și schimbe zâua națională, că ei le-o dat cu Trianonul peste bot! Da domnii de la televiziunea din București or tăcut ca porcii-n mălai, ascultându-i predica ungurească, nu le-ar fi rușine și lor. Că ne-am săturat de când ne tăt spun: lasă să urle ca și cânii la lună, că nu vă i-a Ardealu de sub picioare. Asta-i lașitatea domnilor de sus ce le e frică de adevăr și dreptate, ce nu au nici o simțire românească. Mă și mir, că nu s-o găsit un domn mare de pe acolo, gata botezat la Bruxelles, să-i ceară scuze lui Tokes de jignirea adusă ungurilor și politicos să-l întrebe dacă am putea-o să o punem și noi tăt la 15 Martie, ziua în care în 1848, la Budapesta, revoluționarii unguri au cerut în declarația lor ca Ardealul Nostru să fie alipit la Ungaria lor. Tokes ar fi tresărit fericire să nu mai avem ziuă națională cum hotărâm noi, dar nu s-ar fi învoit, fiindcă și acum îi țiuie în cap Marea Adunare de la Blaj în care românii ardeleni s-au opus atunci, cu mâna pe furci, la alipirea Ardealului la Ungria. Da, domnul cel mare de la București, care nici nu știe câte Someșuri îs în Ardeal, darămite unde-i Blajul și ci-o zâs Avram Iancu atunci, nu se lasă, vrea să-i arate popii cât îi el de corect politic de Bruxelles și stăruie ca prostul: „ce părere aveți de propunerea sărbătoriri în ziua în care v-ați născut dumneavoastră, fiind ați fost așa mare revoluționar la Timișoara”. Popa Tokes s-ar bucura în sinea sa, dar pe urma, iute se înmuie amintindu-și că-i făcut de Întâi Aprilie în 1952, de râdeau și frații lui de el și-i zâceau cap pătrat, scrie în cartea lui. Așa a vrut Dumnezeu să râdă de el de la început. Cred că râde și amu, dar și de domnii românilor de azi îl umflă râsu, și clatină din cap, când vede câtu-îs de prostovani și slabi de fire în fața unui provocator înrăit, trădătorul țării care încă îl țin pe palme.
Păi, nu-s de râs și de trași de urechi până la cer guvernanții rumâni din așa zâsul guvern tehno-ratat, în frunte cu Dacian din Zalău, căruia, bag-samă că la Bruxelles i-au scos din cap suferința istorică a ardelenilor sub unguri și i-o băgat în guvern toate loazele bucureștene, ce cred că Napoca e o margine a Budapestei. La Ministerul de Externe îi un vâlcean, Lazăr și nu știu cum, care de bună samă nu știe nimic despre istoria ardelenilor, fiindcă i-o fost greu de înțeles când Peter Szijjarto, ministru ungur de externe, o interzis diplomaților lor din toată lumea să ia parte la festivitățile organizate de Ambasadele Române de ÎNTÎI DECEMBRIE! Nu-i greu de înțăles, îi el, tehno-ratat, greu de cap de s-o cocoșat de tot și-n fața ungurilor. Să-l ia de mână pe prim tehno-ratat și împreună să meargă la Bruxelles să întrebe dacă asta-i o nouă linie diplomatică de înfrățire a uniunii europene, ori îi numai pentru România. Batăr să știm și noi la ce să ne așteptăm, că ungurii hulesc ZIUA NOASTRĂ NAȚIONALĂ, dar se bulucesc să intre în parlamentul și guvernul bucureștean că e bine, cald și de sărbătorit întruna, de 25 de ani, cu pași mici împotriva nației noastre. Îs prefăcuți și fățarnici, vicleni și răi, provocatori tăt timpul, să ne încerce răbdarea, așa ca în Martie 1990!! Da, aia nu o fost nimic, pe lângă ce ne pregătesc pentru ANUL CENTENARULUI UNIRII. Băgați de samă domnilor din guvern și parlament, că numai de sărbătoare nu vom avea parte. Voi dormiți când îi vorba de demnitatea și siguranța națională, scriitorimea și intelectualitatea e ruptă de națiune ca să fie politic corectă, apărarea noastră națională e o picătură într-o lume tulbură, serviciile de informație și siguranță știu multe dar îs conduse de străini de țara asta, așa că, Dumnezeu cu mila în 2018!
Să nu am io dreptate, dar mie mi-o sunat a provocări cele spuse de unguri, acum de ÎNTÂI DECEMBRIE, tot timpul au ceva de cârtit de ziua noastră, dar de data asta au și amenințat. Fiți cu băgare de seamă că vicepreședintele Ungariei, Zsolt Semjen, o zis tare și răspicat: „diplomația maghiară ar putea fi criticată eventual pentru că nu a dat cu pumnul în masă mai devreme”. Auziți ? Nu a dat cu pumnul în masă mai devreme, când e vorba de unirea românilor ardeleni cu ceilalți rumâni!! În care masă, a cui masă? Poate în masa diplomației Uniunii Europene, aia la care au semnat, neforțați de nimeni, că nu au conflicte și pretenții teritoriale cu vecinii ca să fie acceptați în uniunea țărilor europene!!
Atunci nu au zis Nem, nem soho nici de tratatul de la Trianon, nici de cel de la Paris. Pacturi asemănătoare au semnat și la intrarea în NATO și apoi la Roma și Lisabona. Nu țăranii ardeleni trebuie să le amintească de toate semnăturile lor ci președintele, prim-ministru, ministru de externe acum, când, ungurii trec în Secolul XXI la diplomația datului cu pumnul în masă. Dar tehno-rataților din Zalău și Vâlcea le e teamă să le amintească celor cu bătutul în masă că asta nu este diplomație, darămite să înainteze un protest sever ca să-i trezească din vremurile lui Kosuth. Hitler și Stalin în care se dădea cu pumnul în masă, sau cum au făcut Ribbentrop și Ciano în fața delegației românești la Viena, în Palatul Belvedere. Dumnezeu să-i judece după ce unul o fost împușcat din ordinul lui socru-su și celălalt spânzurat la Nurembeg cu o funie din cânepă românească! Ungurii n-or învățat nimic din istorie, tot așa au rămas; una semnează și alta fac, așa o fost și cu semnăturile date în 30 August 1940 la Viena. Învățătorul meu mi-o dat cartea de istorie în care scrie de acel „arbitraj”: „Guvernul ungar își ia obligația solemnă ca persoanele care pe baza acestui arbitraj câștigă cetățenia ungară, însă aparțin poporului român să fie considerați egali în fiecare caz cu ceilalți cetățeni unguri”.
Articolul 5 din „arbitraj” pe care, din împuternicirea guvernului ungar, l-a semnat ministru de externe Istvan Csaky și înclinându-se în fața lui Ribbentrop și Ciano a spus: „Iau act și garantez că nu va fi nici o plângere” Și după patru ani de ocupație horthistă egalitatea garantată era următoarea: 919 de omoruri , dintre care 436 au fost în Județul Sălaj, județ martir cum îl numesc istorici. Lui Dacian Cioloș de îngrijirea memoriei sălăjenilor nici nu-i pasă, nu a trecut odată, anu-ăsta, pe la monumentul martirilor din Ip or Trăznea, asta, nouă țăranilor ardeleni ne spune cine e, ce e. Mai departe, egalitatea garantată ne-o închis școlile, liceele, universitatea, ne-o dărâmat 15 biserici, cele mai multe în Secuime, au profanat 48 de biserici, au obligat pe rumâni să-și schimbe numele și religia, au bătut și schingiuit mii de români, au întemnițat peste cincisprezece mii și au expulzat în România peste o sută de mii. De groaza egalității garantate s-au refugiat în patru ani un sfert de milion în România. Pe tineri i-au trimis pe front în Rusia, iar pe adulți i-au adunat în companii de muncă forțată. Dacă mai dura niște ani egalitatea garantată goleau partea asta de Ardeal de rumâni !! Și astăzi, fiii și nepoții horthiștilor fac pe marii udemeriști democrați ce luptă pentru autonomia secuilor și a ungurilor în Ardeal. Nerușinați și-n fața lui Dumnezău și-a lumii întregi. Musai a ne spune adevărurile noastre lumii, tătă zâua, să se știe odată cine-s ungurii.
Nu-i bai, vine ea și Judecata de Apoi care, după cum vedem din istorie, de multe ori începe pe pământ, numa bată ei mult cu pumnul în masă, în loc de pace și iubire creștinească, care se predică și-n bisericile lor, dar la ei predicile-s la fel ca semnăturile lor. Cât despre „domnii noștri cei mari” din guverne și parlament, îi condamnăm noi amu, apoi istoria adevărată a romanilor, dar pe lumea cealaltă or fi duși într-o hrubă întunecoasă, cum le e și mintea, și vor sta cu capul aplecat, o veșnicie, ascultând asurzitoare bătăi cu pumnii în masă ale ungurilor. Președintele sas îi scutit medical, îi în concediu prelungit de gândit și vorbit.
Lasă un răspuns