Vitejii din urma războiului

Rezultatele votului pentru parlamentare dat duminică de electoratul României  readuc în discuție mai vechea problemă a electoratului însuși, însă imdediat după aceasta se pune problema lui ce-ar fi fost dacă. Vanitatea PSD de a se duce la Cotroceni și să bată cu pumnul în masă pentru soluția Liviu Dragnea prim-ministru respiră și năduful perdantului ex-premier Victor Ponta, dar și „afrontul” adus actualului președinte al PSD de Klaus Iohannis când pretinde mai multă integritate noului Executiv, fiindcă pentru competențe îl va judecat însuși electoratul. Speculațiile că Liviu Dragnea va desemna un premier pe care Iohannis să-l accepte din acest punct de vedere ar putea să cadă în fața celor care, în partidul lui Ion Iliescu, vor să-și ascundă interesele sub cutuma președintelui de partid‒premier.

Nu ne interesează ce ar urma în PSD cu asta, tot așa cum nu mai interesează nici dacă Ecaterina Andronescu va reveni la Invățământ ca să apere justețea și să-și implementeze amendamentele la Legea Educației; interesează cu adevărat dacă Liviu Dragnea nu va ceda primului impuls și va desemna un premier cu o imagine mai puțin vulnerabilă, decizie benefică și pentru partidul lui și pentru România. Prevăzător cum îl știu, Liviu Dragnea ar însemna să răspundă situației cu multă luciditate, chiar dacă magulirile din spate vor încerca să-i stârnească orgoliul. Călin Popescu Tăriceanu, care se vede talonat de varianta UDMR la guvernare, va invoca pro domo certitudinile și tihna unei formule bicefale a  Puterii: PSD-ALDE, ungurii fiind lăsați să mai aștepte poate chiar pentru sau in ciuda declarațiilor provocatoare ale lui Viktor Orban. Liviu Dragnea va prefera, pentru liniștea din secuime, să-l aibă pe Kelemen Hunor mai aproape și sub controlul lui decât să îl lase să zburde sub lozinci iredentiste. Că nu vor fi bani să se onoreze creșterile salariale și pensiile, așa cum s-a promis, se știe, iar formula sub care PSD se va eschiva e și ea cunoscută, Dogaru trebuind s-o accepte; greaua moștenire, guvernul tehnocrat etc.

Noua guvernare va fi, dincolo de avertismentele lui Traian Băsescu, una dificilă mai degrabă sub ingerințele economice, ale sănătății, ale investițiilor, ale șomajului și mai puțin sub presiunea promisiunilor electorale pe care mașina propagandistică a partidului le va estompa după obișnuință fără ca electoratul partidului să rătăcească spre alte orizonturi. Problemele concrete vor cere Executivului  soluții concrete și la Bruxelles și la Washington, dar mai ales în proximitatea geopolitică, moldovenii fiind și ei nevoiți să-și asume votul la prezidențiale și consecințele lui acasă la ei. Pe de altă parte, demisia Alinei Gorghiu, firească pentru situația postelectorală a liberalilor, o va absolvi de prea multe explicații publice. Perdanții vor trebui să facă opoziție, dincolo de toate pentru că formula lor  de guvernare, fără doar și poate una compozită, i-ar fi supus la teste de rezistență și la orice eșec ar fi trebuit să se arate cu degetul unii pe alții. Sub acest aspect, noua guvernare va fi mult mai stabilă și nu se va putea prevala de eterogenitate ca de o circumstanță atenuantă.

Liberalii vor ieși din acest pasaj întunecat mai solidari și mai lucizi însă nu cu totul reabilitați; un președinte cu verticalitate, fără vulnerabilități (indiferent de ce natură), dar cu o personalitate mai convingătoare și cu un spirit de echipă care să nu cedeze sensibilităților ar putea readuce curând în orizontul așteptărilor îndreptățite partidul Brătienilor întregitor de țară. Analiza din interiorul partidului va trebui să fie una lucidă, fară ambiguități, cu cărțile pe masă, cu toate cărțile pe masă și, mai ales, fără patimă. Vitejiile din urma unui război pierdut sunt tardive și, deci, inutile. Președintele Klaus Iohannis îi va invita cu certitudine pe cei din PSD să vină cu un premier curat, conform legii și conform avizului prealabil enunțat cu aplombul bine cunoscut. Noua guvernare și, mai ales noul Parlament, nu vor mai avea timp de irosit în jocuri politice/politicianiste, fiindcă viața economică și mai ales noua configurare a forțelor pe plan internațional nu mai dau răgaz pentru rătăciri. S-a pierdut prea mult timp, iar pe români, oricâte concesii și-ar face și oricâte revanșe și-ar justifica, Europa i-ar putea sancționa pentru ritmul lor lent, dar mai ales pentru ezitări.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*