După 27 de ani de făcătură iliesciano-băsesciano-politrucianistă, mă uit la dezastrul din jur și întreb: Ce-ați făcut cu țara mea, despre care se spunea cândva în manualele școlare că este bogată și frumoasă? Da, pe-atunci România era bogată pentru că aparținea în întregime românilor și era frumoasă fiindcă o priveam cu inimile noastre mult mai dornice de-a ști (tradiții, istorie, cultură, artă) decât de-a aduna comori pe care le mănâncă moliile și le fură hoții. Tot pe-atunci eram mai umani, întrucât ne situam mai aproape de noi înșine pe calea divină a libertății interioare și mai aproape de identitatea noastră pe calea regală a românismului neotrăvit cu integraționism, globalism, multiculturalism și alte „isme” antinaționale.
Acum, toate s-au schimbat: circa 50 la sută din pământul țării este deja în ghearele străinilor, întreaga economie (industria, agricultura, transporturile, mai cu seamă cele maritime și fluviale) a fost culcată la pământ, școala și educația – o tragedie națională cu bătaie foarte lungă, istoria și cinstirea înaintașilor – un domeniu controlat la centimă de sculele globaliștilor, sănătatea o parodie (înmulțirea exponențială a farmaciilor este cel mai just barometru în acest sens), credința în derivă, iar cultura a devenit o penibilă aflare în treabă pentru tot mai mulți foști activiști și actuali semidocți. Într-adevăr, căci toată instruirea zilelor noastre se rezumă la „știința” descurcatului prin datul din coate (taman cei certați cu studiul temeinic vor înhăța posturile de conducere) și cam toată cultura se cheamă firimiturile ciugulite în fugă de pe internet.
Vasăzică este epoca neamului prost: a ticălosului mare și mic ce-și dorește detestabilul statut de ciocoi (casă fățoasă, mașină bengoasă, lanț de aur la gât de taur) și al cumetriilor politico-ciocoiești (fie că primii sunt finanțați de ciocoi și devin uneltele acestora în procesul de jefuire cu legea în mână, fie că unii dintre ciocoii care se descurcă cu silabisitul și iscălitul, țin morțiș pentru istoria clanului să fie văzuți la tembelizor și în public cum se bat pe burtă cu jigodiile sus-puse din această țară)…
Și iată că din nou ni s-a cerșit votul pentru viitorul șparlament (va fi tot un grețos șparlament, de îndată ce nucleul său de comandă este știut că va fi format din penali ca Liviu Dragnea, Călin Popescu Tăriceanu, Ecaterina Andronescu, Victor Ponta și alți nelegiuiți de rang inferior). Eu însumi am primit mai multe mesaje pe mobil, îndeosebi de la peneliștii încă nepenali (de unde naiba îmi știu numărul?!), prin care sunt invitat să-i votez dacă doresc ca municipiul Sighetu Marmației să fie reprezentat cu cinste!
Întreb: Cu necinstita cinste a mașinii de vot, ori cu aceea a trădării principiilor liberale prin mârșava coabitare cu PSD, potrivit spusei „Fă-te frate cu dracu până treci puntea (interesului personal și de grup/partid)”? Nevrednicilor de toate vârstele și culorile politice, dar toți o apă și un pământ în găunoasa voastră esență, încă nu vă este limpede că oamenilor cu scaun la cap le este scârbă de voi, întrucât partidele au pus țara pe butuci?
Iată o consistentă mostră de ridicol și încă ceva pe deasupra din actuala campanie electorală. Traian Băsescu a fost președintele României vreme de un deceniu. La sfârșitul celor două mandate, el s-a lăudat că a făcut meci nul – n-a învins sistemul, dar nici nu s-a lăsat învins de sistem! Adică nicio fărâmă de schimbare în mai bine… Acum, în calitate de președinte al unui partid de buzunar (PMP) și aspirant la fotoliul de senator, el promitea o grămadă de lucruri din cele pe care nu le-a înfăptuit cât timp a fost primul om în stat. Este firesc să te întrebi: a mințit atunci când era președintele țării sau minte acuma când este președintele unui partiduleț? Eu cred că și atunci, și acum, acesta fiind modul de-a fi al politrucului uns cu toate alifiile nedemnității…
Lasă un răspuns