Nu abandonăm bătăliile pentru Neam și Țară!

Orice s-ar întâmpla pe 11 Decembrie în ceea ce privește trecerea prragului electoral la Parlamentare, evoluția în doar câteva luni de zile a Alianței Noastre România sub bagheta fondatorului și strategului formațiunii, va rămâne drept o remarcabilă performanță în istoria postdecembristă a României și cred că și a lumii. Practic, doar întrun semestru, cea mai tânără organizație înregistrată, provenind din straturile civice vechi și noi ale României, se luptă umăr la umăr cu partide satelit de tot soiul, sprijinite mai pe față sau mai pe ascuns de către principalele formațiuni care au acaparat, după fesenizarea politică iliescistă, întreaga țară, economia, finanțele, viața amărâtă a românilor și destinele sumbre ale națiunii, purtându-le pe același drum înfundat al deznaționalizării, al corupției, al pauperizării, al alungării lui într-un exod fără precedent pe glob.

Avem în urmă o istorie recentă dezastruoasă, caracterizată de dezamăgirea generală, de dezbinarea generațiilor, de starea deplorabilă morală, materială și biologică, de lipsa unor perspective credibile de redresare și instalare a echitatății sociale. Demnitatera românească a primit și primește lovituri mortale în carnea cândva sănătoasă a unui neam creștin scos ca o turmă dintre gratiile cenușii ale comunismului și aruncat în deriva sărăciei, promiscuității, analfabetizării, manelizării, manipulării…

Este incredibil cum spaima de un rău și mai rău, așa cum li se administrează doze de propagandism abil, decorat cu promisuni mincinoase de… ușor mai bine, ține încă în captivitate milioane de români, mai ales vârstnici, cărora le pleacă nepoții și copiii în lume, pentru a-și câștiga pâinea din care să le trimită firimituri și lor, bătrânilor nevoiași, cu pensii simbolice, cu mult sub puterea de cumpărare a pensiilor ceușiste. Este paradoxală opțiunea acestor generații de sacrificiu pentru aceleași lichele postceaușiste, pentru aceleași partide majoritare și aceleași politici de pe urma cărora suferă de aproape trei decenii tocmai ei, cei care le asigură continuitatea la guvernare și înfruptare lacomă și nesimțită din puținul lor.

 Este cea mai dramatică epocă de decădere a unei națiuni trecută parcă prin toate războailele planetei, este cel mai vătămător experiment uman asupra unei nații doborâte și prădate fără arme de către cotropitori, cu concursul maselor care își aleg cu inconștiență senină aceiași hoți și călăi în fruntea dregătoriilor, permițându-le să-i despoaie, să îi flămânzească și să îi distrugă fizic și mai mult. De aceea, „postulez”: Neamul Românesc a ajuns să fie un popor sinucigaș!

Marian Munteanu și echipa lui vor avea o misiune cumplit de grea, dar nu imposibilă. Sper ca această misiune să își afle începuturile, să își croiască drumul, să își găsească forța pe 11 Decembrie, reușind trecerea pragului electoral parlamentar. Dar, dacă îi vor lipsi câteva voturi pentru acest deziderat, am convingerea că abia după aceste alegeri vor solidariza și mai ambițioși, și mai determinați și și mai încrezători membrii ANR, susținătorii și simpatizanții, fiindcă nu vor accepta înfrângerea din cifre formale și nu vor rămâne indiferenți la partea superbă a bătăliei din care, în nici un caz, nu vor ieși, și, mai ales, nu vor ieși înfrânți, umiliți, slăbiți, descurajați. Vor jubila și vor strânge rândurile cu și mai mare tărie și respect în jurul „căpitanului” lor  şi al echipei de „locotenenţi” cu care a plecat la luptă, trebuind ca „oştenii” să se mobilizeze cu și mai mare ambiție, cu și mai mult curaj în vederea următoarelor bătălii.

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*