Români, cu sângele pe două maluri

Te-ai născut să mori pe cruce răstignit

Cu lacrima pe faţă, cu durerea,

Foamea, setea, gândul rătăcit

Ţi-a curmat destinul şi averea.

 

Te-ai născut făr’ să cunoşti ce-i mama,

Frate, soră şi copil în poartă,

Apele ţi-au adunat doar teama

Peste chipul stăpânit de soartă.

 

Te-ai născut făr’ să-ţi cunoşti părinţii,

Al tău sânge, sânge roş-albastru

Şi-ai crescut cu-absurde afirmaţii

Exclamate de-ale hoţilor dezastru.

 

Te-ai născut să creşti cu blestemaţii,

Plini de viclenie, duşmănie

Şi-ale tale sfinte aspiraţii

Să le bată-n cuie pe vecie.

 

Ai crescut cu graiuri aspre, ne-nţelese,

Obiceiuri şi tradiţii înfiate,

Şi prin răul ce-a ştiut s-apese

Pe durerile ce-ţi sunt acumulate.

 

Cu-o credinţă rece, oarbă, nefirească

Te-au desprins de ţara ta natală,

Ţi-au tăiat pământul s-adâncească

Şi mai mult durerea pe-a ta boală.

 

Ai crescut cu răii, hoţii, necuraţii,

Adunaţi pe-a ta ţărână-n noapte

Şi tot ei ţi-au răstignit confraţii,

Moldoveni numiţi în a lor fapte.

 

Te-au vândut, te-au osândit la moarte

Duşmanii cei corupţi din toată lumea,

Pe cruce te-au trădat fără să ierte,

Tot fiindu-le slugoi în toată legea.

 

Iar tu cu teamă, scârbă, modestie

Sub mâna lor le stai la îndemână,

Te vinzi cu tot cu suflet, onestie,

Şi-un cânt de jale inima-ţi îngână.

 

Te vinzi în ger şi arşiţă cumplită,

Unui străin ce nu-nţelege dacul,

Şi viaţa-ţi asuprită, biciuită,

Curaj nu are să-şi găsească leacul.

 

Ţi-ai vândut şi sângele şi crucea,

Tot crescând fără de mamă, tată

Şi-n ţara sfântă Basarabia

Numele-ţi stă pe banca acuzată.

 

Te-ai vândut cu frica şi neliniştea,

Oropsite şi abandonate,

Şi cu ele ţi-ai găsit menirea

Printre crucile cu sânge ajustate.

 

Te-ai născut să fii vândut de friguri

Noaptea când se lasă pe lumină,

Copleşit de-amare adevăruri

Chemi întruna mama ca să-ţi vină.

 

Ceri întruna să-ţi cunoşti trecutul,

Fratele şi sora cea mai mare,

Şi cu dulcea vorbă şi cuvântul

Să-ţi uneşti destinul la hotare.

 

Să-ţi uneşti destinul, viaţa şi trecutul

Cu-ai tăi fraţi de sânge şi visare,

Şi cu lacrima curată şi prezentul

Două maluri să îmbraci cu o chemare.

 

Să-ţi cobori jos trupul de pe cruce,

Sângele ce stă pe două maluri,

Iar cu limba, limba românească

Să renaşti o inimă din lanţuri.

 

Şi să uneşti pământul, apa, cerul,

Şi crezul românesc să-nalţi în lume,

Iar duşmanii ce ţi-au sporit amarul

Să tot dispară-n hău cu a lor nume.

 

(Versuri din volumul de poezii “Durere Tricoloră”

(autor Galina Martea), Editura Pontos, Chișinău, 2014).

 

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*