Te-ai născut să mori pe cruce răstignit
Cu lacrima pe faţă, cu durerea,
Foamea, setea, gândul rătăcit
Ţi-a curmat destinul şi averea.
Te-ai născut făr’ să cunoşti ce-i mama,
Frate, soră şi copil în poartă,
Apele ţi-au adunat doar teama
Peste chipul stăpânit de soartă.
Te-ai născut făr’ să-ţi cunoşti părinţii,
Al tău sânge, sânge roş-albastru
Şi-ai crescut cu-absurde afirmaţii
Exclamate de-ale hoţilor dezastru.
Te-ai născut să creşti cu blestemaţii,
Plini de viclenie, duşmănie
Şi-ale tale sfinte aspiraţii
Să le bată-n cuie pe vecie.
Ai crescut cu graiuri aspre, ne-nţelese,
Obiceiuri şi tradiţii înfiate,
Şi prin răul ce-a ştiut s-apese
Pe durerile ce-ţi sunt acumulate.
Cu-o credinţă rece, oarbă, nefirească
Te-au desprins de ţara ta natală,
Ţi-au tăiat pământul s-adâncească
Şi mai mult durerea pe-a ta boală.
Ai crescut cu răii, hoţii, necuraţii,
Adunaţi pe-a ta ţărână-n noapte
Şi tot ei ţi-au răstignit confraţii,
Moldoveni numiţi în a lor fapte.
Te-au vândut, te-au osândit la moarte
Duşmanii cei corupţi din toată lumea,
Pe cruce te-au trădat fără să ierte,
Tot fiindu-le slugoi în toată legea.
Iar tu cu teamă, scârbă, modestie
Sub mâna lor le stai la îndemână,
Te vinzi cu tot cu suflet, onestie,
Şi-un cânt de jale inima-ţi îngână.
Te vinzi în ger şi arşiţă cumplită,
Unui străin ce nu-nţelege dacul,
Şi viaţa-ţi asuprită, biciuită,
Curaj nu are să-şi găsească leacul.
Ţi-ai vândut şi sângele şi crucea,
Tot crescând fără de mamă, tată
Şi-n ţara sfântă Basarabia
Numele-ţi stă pe banca acuzată.
Te-ai vândut cu frica şi neliniştea,
Oropsite şi abandonate,
Şi cu ele ţi-ai găsit menirea
Printre crucile cu sânge ajustate.
Te-ai născut să fii vândut de friguri
Noaptea când se lasă pe lumină,
Copleşit de-amare adevăruri
Chemi întruna mama ca să-ţi vină.
Ceri întruna să-ţi cunoşti trecutul,
Fratele şi sora cea mai mare,
Şi cu dulcea vorbă şi cuvântul
Să-ţi uneşti destinul la hotare.
Să-ţi uneşti destinul, viaţa şi trecutul
Cu-ai tăi fraţi de sânge şi visare,
Şi cu lacrima curată şi prezentul
Două maluri să îmbraci cu o chemare.
Să-ţi cobori jos trupul de pe cruce,
Sângele ce stă pe două maluri,
Iar cu limba, limba românească
Să renaşti o inimă din lanţuri.
Şi să uneşti pământul, apa, cerul,
Şi crezul românesc să-nalţi în lume,
Iar duşmanii ce ţi-au sporit amarul
Să tot dispară-n hău cu a lor nume.
(Versuri din volumul de poezii “Durere Tricoloră”
(autor Galina Martea), Editura Pontos, Chișinău, 2014).
Lasă un răspuns