Rezultatul scrutinului prezidențial din SUA este, fără îndoială, simultan o ieșire din letargie a americanilor și o reinventariere a anxietăților și a sensibilităților lumii occidentale, în parte surprinsă de victoria lui Donald Trump, în parte găsind-o ca firească și chiar ca fiind o soluție pentru vulnerabilități acutizate nu atât în lipsa controlului, cât mai ales prin pierderea supremației mondiale a SUA în ultimii ani. Sigur că toți liderii lumii au urmărit evoluția campaniei electorale pentru Casa Albă, așa încât declarațiile celor mai mulți dintre ei, la anunțarea rezultatului, au vorbit în numele popoarelor pe care le reprezinta și în numele speranțelor și îngrijorărilor acestora.
Campania electorală, așa cum a fost ea concepută de consilierii lui Trump, în ce măsură el se va fi lăsat consiliat, nu a putut să ascundă unele accente ale acestei personalității vulcanice și atunci se va fi adoptat strategia de tip Oracolul din Delfi, când previziunile Pitiei erau luate în seama doar după ce cădea în transă. Scorul strâns în alegeri a justificat decât reacția democraților, reacția perdantului, nu însă și reacția unora dintre republicani care, după declarațiile lui Trump din campanie, i-au făcut să se teamă ca nu cumva președintele lor să pericliteze însăși integritatea SUA și nu se pot consola cu ipoteza că Donald Trump nu va fi cu adevărat învingător decât dacă-și va controla personalitatea, conștient de responsabilitatea pe care și-a asumat-o, altfel Cabinetul poate să invoce amendamentul 25 și să dispună înlăturarea de la putere. Și dacă acum presa occidentală scrie încă sub impresia declarațiilor lui Trump din campanie, analiștii politici de la Washington își ascund scepticismul și cred că abia discursul acestuia de la investitură, din 20 ianuarie, va fi cel ce va contura cu adevărat liniile esențiale ale politicii președintelui în relațiile interne și externe. Până atunci, însă, câteva certitudini s-au conturat deja: Americanii și-au dorit schimbarea fără să le pese cum și cu cine o fac, Trump și-a dorit așa de mult să câștige încât a și câștigat doar pentru că nu este obișnuit să piardă, discursul candidatului a izbutit să atingă toate sensibilitățile interne și externe care așteaptă de la el un răspuns nu un avertisment etc.
Îngrijorările americanilor, la care se gândesc prea târziu, sunt justificate: În mâinile republicanilor și ale lui Donald Trump stau de acum nu doar Casa Albă, ci și Congresul, tribunalele, pârghiile politicii externe, până și garanțiile Planului Marshall date Europei Occidentale după al Doliea Război Mondial și care au adus câștiguri reciproce deloc neglijabile. Occidentul, marile puteri europene și-ar dori să poată anticipa dacă Trump își va onora cu adevărat programul din campanie sau va lua în serios problemele în care SUA sunt angajate. Francezii, prin Francois Hollande, cred nu numai după discursul electoral al acestuia că noul președinte de la Casa Albă deschide o perioadă de incertitudine în Vest. Iar Cancelarul german, Angela Merkel, odată cu oficioasele felicitări adresate lui Donald Trump după alegeri, îi amintește acestuia că are serioase responsabilități la nivel mondial ce nu angajează numai SUA. Norbert Roettgen, președintele Comitetului pentru politică externă din Parlamentul german, este mult mai explicit și trimite la admirația pe care Trump a afimat-o în campanie față de președintele rus Vladimir Putin, de al cărui sprijin se pare că s-a bucurat punând sub semnul întrebării garanțiile de securitate făcute europenilor din direcția angajamentelor NATO și stârnind îngrijorare față de o nouă escaladare a înamărilor nucleare în Extremul Orient (Japonia, Coreea de Sud), renegocierile cu Teheranul etc.
Nu în ultimul rând ar trebui să ne îngrijoreze pe toți posibilitatea ruperii pactului global privind măsurile de prevenire a schimbărilor climatice. Până una alta, democrația este încă în viață, cum spunea premierul maghiar Viktor Orban, însă pacea este deja în joc pentru că dinspre noul președinte american nu vin semne liniștitoare în ce privește contracararea terorismului. Să nu ne grăbim totuși! E adevărat că Hillary Clinton a pierdut, dar asta nu înseamnă că a început sfârșitul lumii, cum s-a mai spus.
Politica externă a lui Trump, deși acesta nu are cultură diplomatică, va trebui să se pună de acord cu realitățile concrete ale lumii contemporane și cu argumentele ei istorice, dar mai ales să realizeze că pe umerii lui apasă speranțele lumii libere. În ce privește relația cu Rusia lui Putin, Trump va trebui să se documenteze din sursele serviciilor americane, nu din presa internațională și nici după declarațiile de bunăvoință care nu prea prind la firea vulcanică a noului președinte american. Pentru proximitatea noastră geopolitică, lucrurile sunt și mai sensibile: imediata vecinătate cu manevrele lui Putin stârnesc îngrijorare, cu atât mai mult la Chișinău unde mișcarea pro-europeană ar putea fi intimidată de aceste incertitudini și ar putea da șanse lui Igor Dodon, care anunță tranșant deja că prima lui vizita ca președinte va fi la Moscova.
Lasă un răspuns