Naţionalismul lui Trump!

Prima mea lecţie primită de la Donald Trump a fost despre cum să fac avere. Eu ieşisem din comunism fără să fi văzut cum arată un dolar. Şi Donald Trump, prin cartea Cum să faci avere, aflată pe piaţa românească prin anii ’90, mă învăţa că, dacă vreau să fac avere, trebuie să pornesc de la un milion de dolari, cât i-a dat tatăl său când şi-a început el cariera de om măreţ şi avut! Greu este să faci (rost de) primul milion, că restul, celelalte, vin de la sine! Asta da lecţie! Şi le-o vindea românilor! Iată de ce eu n-am făcut avere, fiindcă n-am avut bază de pornire. Oare Patriciu o fi avut? Tribunalul zice că a murit cu un miliard datorii la stat! Dar Becali? El a făcut puşcărie pentru escrocherii. Cu astfel de milionari e plină ţara. România are mai mulţi milionari decât oameni, în sensul enunţat de Regele Carol I, cu referire la caracterul românilor. Dar oare Donald Trump are caracter? Unii comentatori de la noi îl compară cu Vadim, însă Vadim nu a fost om de afaceri, nu a fost în stare să-şi plătească nici colaboratorii de la ziarul „Tricolorul”.

Intelectualii şi artiştii americani sunt oripilaţi de faptul că la Casa Albă a ajuns să ne vorbească din Biroul Oval un „fanfaron”, un „vagabond” (Seth Mac Farlane). Un vagabond bilionar, totuşi. Cum? Eu i-am citit cărţile lui Donald Trump şi lucrurile sunt mult mai serioase. El ştie ce-i munca. A muncit la viaţa lui, nu s-a jucat. Şi a dat de lucru la mii de oameni. Contestatarii lui să citească CRIPPLED AMERICA / AMERICA INFIRMĂ, au ce învăţa. Toate revoltele de acum anti-Trump sunt întreţinute de mass-media ostilă lui, care a fost plătită de Hillary. Poate nu are experienţă politică, dar negustorească are berechet. Poate va fi mai dificil cu latura artistică, fiindcă nu ştie să cânte şi să danseze ca Obama, dar totuşi a trecut prin experienţa televiziunii, are o nevastă ex-fotomodel şi copii educaţi. Şi peste toate este şi un mare tenisman, aşa cum mărturiseşte Nasty, ştie jocul, are deci sportivitate. E departe de a semăna cu un vagabond.

Dar sunt semne că Trump poarte fi şi un diplomat politic. O primă dovadă este faptul că după ce în toată campania electorală a anunţat că va arunca în aer toate alianţele politice ale Statelor Unite, după ce a bălăcărit-o în fel şi chip pe „Crooked” Hillary Clinton, el jucând, desigur, rolul lui Jerry în cursa cu Tom, după ce l-a ameninţat cu răzbunarea pe Obama, în discursul care i-a anunţat câştigarea alegerilor, Trump a întors foaia ca la Ploieşti, adică a avut un discurs împăciuitorist, a declarat că va fi preşedintele tuturor amercianilor, că va respecta relaţiile cu toată lumea, că vrea pace, unitate, nu conflict.

*

Dar marea, extraordinara problemă a Americii şi a lumii abia acum a ieşit la iveală, ca puroiul pe care îl storci dintr-o rană. E o problemă de ordin naţional. În ultimii mei ani petrecuţi la New York, am fost şocat de schimbarea peisajului uman: dacă acum vreo zece ani dominau mexicanii, încet-încet oraşul a fost invadat de arabi, de tot felul de metişi, dar mai ales de chinezi. New York-ul are acum nouă mini-oraşe (Chinatown) de chinezi. Ultima oară când am fost la Coney Island, am călătorit în metroul N numai cu chinezi. Foarte simpatici, e drept, mai ales copiii. Şi turuie, incredibil. Vorbesc continuu şi foarte tare. Dar  care nu ştiau o boabă engleză. Ne înţelegeam prin semne! Parcă eram în China, nu în America. Începea să-mi fie dor de America, de americani, fiindcă eu venisem în ţara lor. Am început să caut americani cu lumânarea, cu s-ar spune, adică persoane născute în America. Fiindcă, din zece oameni, nouă erau născuţi în afara Americii.

Mă puneam în situaţia României sau a oricărei ţări de pe glob. Poporul meu a făcut o ţară minunată şi vin acum străinii, mulţi pripăşiţi, şi o ocupă, şi iau tot, se bucură de toate libertăţile. Asta a fost ideea lui Trump, primul semnal de alarmă tras de el: vrem o Americă a americanilor, nu a imigranţilor. Dar ce te faci cu tradiţia impusă de conceptul evreiesc al Ţării Făgăduinţei, idee trâmbiţată mereu de „The New York Times”, cum că America este Ţara Imigranţilor? Şi aşa este. Dar Trump vrea să nu mai fie. Să se ridice un zid la graniţa cu Mexicul, să nu mai intre în America valuri de imigranţi, controalele la vamă să se înăsprească, zece milioane de imigranţi cu statut ilegal să fie imediat expulzaţi etc.

Deci aceasta este marea problemă, fundamentală, valabilă şi pentru Germania, Italia, Franţa, pentru toate popoarele care cultivă ideea de El Dorado!  Cum v-a reuşi Donald Trump să împace capra şi varza? E posibil ca el să fi apărut prea târziu pe scena politică a lumii sau poate că a apărut la vreme, când trebuia. Îşi va putea el pune în aplicare acest program? Deja este acuzat de rasism, vă daţi sema ce probleme mari vor fi în America? Aceste manifestaţii de stradă vor lua amploare, se vor extrapola, vor deveni piatra de moară a politicii americane. Deja manifestanţii cer electorilor „trădători” să revină asupra deciziei lor, să o voteze pe Clinton! Adică să încalce legea!

Deci o primă lecţie a acestei mari târfe, care este politica, ar fi fandarea, ştiinţa de a trece cu zâmbetul pe buze, Smile, de la o fază la alta opusă, ceea ce trădează că eşti dispus să faci toate jocurile politice. Sigur, n-am vrea să fim în pielea lui Trump, cât l-a costat şi cât îl costă această înaltă cocoţare, câte datorii are de plătit (fotografii din campanie spun că a fost un joc al lui, un fel de capriciu, că, de fapt, nu a dorit să fie preşedinte!). Plus că în funcţia în care este, n-o să mai poată face afaceri în voie, fiindcă acum toţi ochii sunt aţintiţi asupra lui. A şi declarat că nu-l mai interesează averea, sigur, şi-a făcut plinul. El a venit la Casa Albă ca om realizat, nu mai are nevoie să câştige mai mult. Dar sistemul corupt actual lucrează, va lucra şi e posibil să-l asimileze. Să vedem cât de tare va fi Donald Trump în principii.

Victoria sa repune în discuţie problema naţională, fiindcă el vrea ca America să fie a americanilor! Ori tocmai aceştia l-au votat. Americanii tăcuţi, marginalizaţi, care nu apar pe sticlă toată ziua. Imaginaţi-vă că şi România trebuie să fie a românilor! Dar deja prima problemă apare la vârf, fiindcă românii au un neamţ în fruntea ţării, deşi el zice că e român, născut în România. De aici poate ieşi război. Vom fi oaia neagră a lumii. Deja UE ne va marginaliza. Vor apare şi udemeriştii. Pe care un Vadim, dacă ar fi ieşit preşedinte, spunea că-i expulzează! Va fi război şi cu ungurii, Doamne, Doamne, opreşte-mi imaginaţia!

Problema naţională, a patriotismului, părea desuetă, dar iată că a venit Trump şi a repus-o pe tapet la cel mai înalt nivel! El a început lupta încă de acum opt ani când îl acuza pe Obama de fals, când cerea insistent să arate certificatul de naştere („docomentu’, bibicule”), fiindcă nu ar fi cetăţean american, născut în America. Iar acum şi-a luat revanşa. A ajuns acolo de unde poate lupta pentru acest adevăr naţional. Şi nu e întâmplător că prima întâlnire la Casa Albă cu Obama s-a făcut cu zâmbetul pe buze, de o parte, şi cu încruntare, de cealaltă parte.

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*