Topor ritualic miniatural de 6 000 de ani expus la Muzeul JudețeanTeleorman

Exponatul Lunii Noiembrie 2016, la Muzeul Județean Teleorman, este un topor miniatural din Eneolitic, obiectul arheologic expus provenind din așezarea de tip tell de la Vităneşti – Măgurice, judeţul Teleorman (neolitic, eneolitic, tranziție la bronz). În cercetarea acestei așezări au fost implicate mai multe instituții, precum Muzeul Național de Istorie a României, Muzeul Județean Teleorman și Cardiff University (UK).

Situată pe raza comunei Vitănești („posibil de la „Vită – N – ești”, cu sens de „Vită – ca urmaș al Vacii Cerului și a lui Apis cel sfânt – „N”-ul”, Nou Născutul – Vițelul de Aur, ca symbol al Nașterii din Nou – Vechea Religie Valaho – Egipteană)), la 10 km de Alexandria, așezare neo-eneolitică aparținând culturii Gumelnița are o formă ovală, de movilă. Cercetările au început aici în anul 1993 și au dus la descoperirea unui număr de 14 locuințe construite din lut și lemn, acoperite cu stuf, papură sau paie.

Materialul arheologic descoperit a constat în principal din ceramică, obiecte de uz casnic și unelte de piatră cioplită și șlefuită, os și corn. Pe lângă unelte, au mai fost descoperite și piese de excepție, cum ar fi un vas antropomorf (creat cu scop ritualic), cinci greutăți cu semne (simboluri ale schimbării de sens a timpului, a Forței Vieții), datate în mileniul IV î.Hr. (acum 6.000 de ani), decorate cu motive spiralice, dar și un mic pandantiv din aur, vechi de aprox. 6.000 de ani – unul dintre primele obiecte din acest metal descoperite pe teritoriul Romaniei. Cconfecționat dintr-o foiță de aur, prelucrată prin batere, obiectul reprezintă un idol antropomorf, extrem de schematizat (prin forma sa rotundă se circumscrie elementelor de ritual ce simbolizează bolta cerească (Cortul lui Dumnezeu, Cele 12 constelații (zodii) aflate în cerc (Roata Lumilor) –muncile lui Herakles – Hercules (Fiul lui Zeus – Fiul lui Dumnezeu, Cel ce se va naște), formă a altarelor geto-daco-trace, a Tăbliței secrete de la Tărtăria, etc.). Acesta, pentru valoare sa deosebită, a intrat în cadrul Patrimoniului Național Românesc. O altă categorie de descoperiri constă în oase de animale: cerb, urs, castor, căprioară și păsări de baltă, ceea ce a confirmat nu doar faptul că oamenii de atunci practicau vânătoarea, dar și că aceste specii trăiau în această zona, nu numai în Carpați (datorită pădurilor bogate și a protejării vânatului; se trăia într-o bună relație cu natura, știindu-se ce se poate întâmpla în caz de cataclism cosmic periodic).  În anul 1999 a fost săpat în centrul său un sondaj de 2 x 1m, iar în campania din 2000 s-a prelungit sondajul din anul precedent, obţinându-se un şanţ de 24 x 1 m. În campania 2001 au fost efectuate măsurători geofizice de către Institutul Naţional de Cercetare-Dezvoltare pentru Geologie şi Geoecologie Marină – GeoEcoMar – Bucureşti. Cartarea magnetometrică a permis evidenţierea a cel puţin trei arii cu concentraţii mai mari de materiale arheologice. Pentru verificarea rezultatelor a fost deschisă o suprafaţă de 8 x 10 m, acolo unde măsurătorile au evidenţiat cea mai întinsă zonă cu anomalii magnetice. În august 2008, pe şantierul de la Vităneşti-Măgurice (jud.Teleorman) s-a desfăşurat Ziua Porţilor Deschise, manifestare ce s-a dovedit un bun prilej pentru reprezentanţii mass-media, ai autorităţilor locale şi pentru elevii din Alexandria de a vizita şantierul arheologic de pe Măgurice, unde au aflat informaţii despre cercetările în desfăşurare şi au vizionat o mini-expoziţie cu cele mai interesante descoperiri din acel an. Cei mici au fost arheologi pentru o zi, în ciuda căldurii foarte mari fiind foarte entuziasmaţi de faptul că au putut descoperi cu mâna lor câteva obiecte, sub atenta supraveghere a arheologilor. Ziua Porţilor Deschise s-a dorit a fi o veritabilă poartă spre trecut, în care a fost făcută cunoscută publicului activitatea arheologilor care aduc la lumină resturile ultimului sat de pe Măgurice. Acesta datează din  epoca neolitică, cultura Gumelniţa, având o vechime de circa 6.000 de ani. Campania din anul 2008 s-a dovedit a fi una deosebit de fructuoasă. Răbdarea arheologilor, care de 15 ani cercetează aşezarea de la Vităneşti, a fost răsplătită cu o descoperire de senzaţie, respectiv acel mic pandantiv de aur (idol ritualic). Scopul campaniei din anul 2012 a fost continuarea cercetărilor în situl Vităneşti II, aflat la cca. 50 m sud de aşezarea gumelniţenă de tip tell din punctul Măgurice. Locuirea neolitică din punctul Vităneşti II este plasată într-o zonă mai ridicată, înconjurată de un canal, porţiuni mlăştinoase şi multă vegetaţie. În campania din 2012 a fost redeschisă suprafaţa de 8 x 10 m, aceasta fiind extinsă la 8,5 x 11 m. A fost finalizată cercetarea resturilor unor locuinţe incendiate, care au fost conservate din campania 2001. În suprafaţa cercetată se păstrau mai multe zone cu concentrări de fragmente provenind de la pereţi incendiaţi, respectiv în zona carourilor D3, C2-D2, A1-B1. Resturile conservate nu erau foarte consistente, fiind formate din fragmente de lut ars de mici dimensiuni, friabile. Aceste concentrări ar putea proveni de la una sau mai multe locuinţe incendiate. Nu s-au descoperit urme de vetre, iar fragmentele ceramice şi alte materiale sunt foarte rare. La demontarea concentrării de lut ars din zona caroului D3 s-a putut constata faptul că fragmentele erau făţuite pe o parte, asemănătoare plăcuţelor de vatră, cu deosebirea că aveau paie în compoziţie, ale căror amprente se puteau observa pe partea inferioară a fragmentelor. Au fost identificate două rânduri de astfel de fragmente de lut ars suprapuse, cu grosimea de 2-5 cm, ceea ce ar putea reprezenta refaceri ale unui perete prăbuşit. După îndepărtarea resturilor aparţinând locuinţelor incendiate, au fost identificate în plan mai multe gropi de pari, care sugerează conturul probabil al unei locuinţei sau a două locuinţe alăturate. Una dintre gropi s-a păstrat în profilul vestic, în caroul D2. Aceasta avea o grosime de cca. 0,25 m şi o înălţime de cca. 0,30 m. Umplutura gropii de  par era formată din bucăţi de lut ars. Au fost făcute şi câteva observaţii stratigrafice. Astfel, nivelul cultural apare la cca. 0,5 m de la nivelul actual al solului. Acesta are o culoare gri deschis şi are în compoziţie fragmente de lut ars, ceramică şi oase. Nivelul steril din punct de vedere arheologic, de culoare gălbuie, a fost atins la cca. 1,10 m de la nivelul solului. De la adâncimea de cca. 1,60 de la nivelul solului a apărut un nivel de culoare gri-petrol care a fost identificat şi la baza tellului în luncă. După adâncimea de -1,80 m cercetările au fost întrerupte ca urmare a atingerii pânzei de apă freatică. Nivelul cultural din situl Vinăneşti II are o grosime de cca. 0,60 m, fiind format din două niveluri, unul corespunzător locuinţelor incendiate şi unul situat între acesta şi nivelul vegetal. Datele furnizate de cercetările arheologice oferă informaţii interesante privind modul de organizare şi gestionare a spaţiului locuit a comunităţilor eneolitice de la Dunărea de Jos. Astfel, în apropierea aşezării tell a fost descoperită o locuire (Vităneşti II) limitată în raport cu cea de pe tell. De asemenea, în jurul tellului au mai fost descoperite alte două situri gumelniţene, aflate la 1 km sud, respectiv la 1,5 km nord-vest de tell. Aşa cum a fost evidenţiat şi în alte cazuri, aşezările tell nu erau singulare în peisajul neolitic, fiind asociate în unele cazuri cu alte locuiri situate în apropierea lor, aşa cum este cunoscut spre exemplu la Radovanu 1 sau Teiu 2. Recent, astfel de locuiri exterioare tellului au fost descoperite şi la Pietrele 3. Inventarul arheologic nu este la fel de bogat ca în aşezarea tell din apropiere, fiind descoperite relativ puţine fragmente ceramice, oase şi unelte. Materialul ceramic fragmentar pare a indica o locuire aparţinând fazei A2 a culturii Gumelniţa. Descoperirile sunt acum depozitate la Muzeul Județean Teleorman. Obiectivele cercetării viitoare constau în continuarea cercetării în tell dar şi în zona exterioară a acestui.

Revenind la obiectul expus – Toporul miniatural din Eneolitic – acesta a fost descoperit în campania din anul 2010, în apropierea unei locuințe incendiate ce a făcut parte din nivel de locuire ce a aparţinut Culturii Gumelniţa (toporul face parte dintre armele preferate ale zeului ce va porni războiul ceresc – Zalmoxis („Za”-ua de fier (fierul din sânge) ce ne leagă de lumea materială – „L” și de „Moș”-ul zeu și strămoș, ca păcat legat pe cel puțin șapte generații – fenomenul de histerezis); el va veni cu un „Topor” peste noi (a se vedea pictura în frescă aflată în mormântul tip gorgan de la Alexandrovo (Bulgaria), îngățișându-l pe Zamolxis). Citit invers „topor”-ul devine „ropot”, ca zgomot produs de loviturile dese ale copitelor unui cal care aleargă (pe toate monedele geto-daco-trace-macedonene-celtice (vatra Geților de Aur primordiali) apare Cavalerul Trac – Danubian – Zalmoxian, ce reprezintă pe Fiul zeului ce va veni repede, călare (symbol și al falsului Cal Troian, în care se va afla ascunsă Armata Cerului (a se vedea Sfinții militari și arhanghelii cu săbii de foc („Eu voi aduce sabia” – Iisus Hristos)). Așa va începe cataclismul cosmic ce va schimba lumea, prin aparența mersului unui cal în trap, în galop, sau în goana mare. „Ropot” mai poate fi zgomotul produs de căderea precipitată a ploii sau a grindinei; ploaie torențială sau grindină abundentă venită pe neașteptate (Potopul Universal; în caz de ploaie torențială cu fulgere și trăznete, la țară există obiceiul de a se înfige toporul în pământ afară, ca semn al loviturii de topor ce ne așteaptă). „Ropot” este și o curgere repede și zgomotoasă a unui torent sau a valurilor în mișcare, dar poate fi și o izbucnire repetată de aplauze (zgomotul produs de aceste aplauze; „obiceiul” aplauzelor de la teatru (drama pământului) care „semnalează” tot acest zgomot al începutului de cataclysm). „Ropot” poate fi și mișcarea săltăreață și zgomotoasă de învârtire la unele dansuri populare (răpăit; răpăială; tropăit. (Un tropot de bocanci), ca semn al Horei Zeilor ce va veni (symbol reprezentat în culturile preantice prin ansambluri statuare; vor juca peste noi, peste planetă, ca o Talpă a Iadului: vor juca precum la zdrobirea strugurilor vieții; vor juca la Nunta Cerească, ca în Miorița; vor juca „rotund” ca formă a altarelor geto-daco-trace, ca formă a turlelor de biserică („T – care – urlă” atunci când vine)). Și toate acestea pentru că în cuvântul „topor”, „T” este Tatăl, iar prin POR (loc de trecere, vamă a cerului, vrană) va veni „O”-ul noii creații. Piesa ritualică expusă este din lut și reprezintă o imitaţie a unui topor tip „pană” (ic). Topoarele miniaturale din lut sunt piese caracteristice perioadei neo-eneolitice de pe tot teritoriul Europei (Vatra Geților de Aur primordiali). Aceste piese redau diferite categorii de arme şi unelte din piatră, aramă şi corn. Pentru spaţiul culturilor Cucuteni şi Gumelniţa sunt tipice miniaturile topoarelor cu gaură de înmănuşare. O analogie cu toporul miniatural descoperit la Vităneşti provine din tell-ul gumeniţean de la Deneva, la 10 km sud de Shumen (Bulgaria). Aici s-a descoperit un vas de mici dimensiuni ce are două figuri în relief reprezentând un topor şi un sceptru (ca însemne ale puterii zeiești). Topoarele miniaturale, alături de alte categorii de piese, cum ar fi piesele de mobilier, discurile sau colţii din lut, au avut posibil funcţii simbolice, fiind replici ale obiectelor în mărime naturală. (G.V.G.)

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*