Deschidere tardivă a Dosarului Revoluției din 1989, doar cu valoare morală, nu penală…

Toată presa și societatea civilă s-a activat pozitiv la auzul veștii că a fost redeschis dosarul așa-zisei Revoluții din Decembrie 1989. Până în prezent acest dosar tărăgănat timp de 27 de ani a fost închis și redeschis de circa patru ori. S-a dovedit că procurorii militari, unii făcuți generali de către puciștii veniți prin „busculade asasine” la putere în Decembrie 1989, nu au dorit elucidarea crimelor revoluției. Mai degrabă pare că aceste crime ale revoluției le-au acoperit cu temene de cercetare aproape sine die, deci nu s-a dorit de fapt finalizarea dosarului.

Acum, dosarul Revoluției din decembrie 1989 se redeschide tardiv la presiunea occidentului, majoritatea martorilor și vinovaților de crimele de atunci fiind la doi metri sub pământ. Procurori militari au dispus extinderea cercetării, asupra faptelor comise după 22 decembrie 1989, ziua în care a fugit Nicolae Ceaușescu. Anchetatorii au dispus extiderea anchetei deocamdată „in rem” adică făra indicarea vreunui suspect pentru comiterea infracțiunii contra umanității, prevăzută de art. 439 alin. 1 lit. a, g, i și k Codul penal cu aplic. art. 5 Cod penal. Vă dați seama că după 27 de ani s-a reluat de la început cercetarea în rem, adică numele principalului vinovat de măcelul după ora 18.00, din data de 22 decembrie 1989, conform jurnalistului Grigore Cartieanu și al istoricului Alex Stoenescu, nu e nici măcar anunțat: Ion Ilici Iliescu. Așa că la cei 90 de ani e greu să mai apuce Ion Ilici Iliescu un proces în care să fie acuzat de procurorii militari pentru crime împotriva umanității. Poate vă întrebați de ce parchetul militar nu a dorit soluționarea Dosarului Revoluției timp de 27 de ani. E foarte logic: pentru că în data de 22 decembrie 1989, la ora 10.00, după „sinuciderea” lui Milea, ministrul apărării, puterea a fost preluată de facto de către Victor Atanasie Stănculescu la ordinul lui Nicolae Ceaușescu.

Generalul V.A. Stănculescu a fost un factor cheie în grupul puciștilor din decembrie 1989 sub bagheta GRU și KGB. Conform ordinelor primite de la puciști, generalul Stănculescu i-a preluat puterea lui Nicolae Ceaușescu la orele 10.30, alungându-l cu elicopterul de pe CC și apoi lăsat „la ia-mă nene” pe șoseaua spre Târgoviște, ca la ora 18.00, să fie livrat de miliție și securitate la unitatea colonelului Kemenici în vechiul oraș domnesc, pentru a fi asasinat la comanda și ordinul grupului de conspiratori ce au dat lovitura de stat: Ion Ilici Iliescu, Silviu Brucan, Virgil Măgureanu, Gelu Voican Voiculescu, Nicolae Militaru, Mihai Lupoi, Petre Roman și restul camarilei de filo-kaghebiști cu binecuvântare americană, conform înțelegerii de la Malta.

Generalui Victor Atanasie Stănculescu a predat puterea în jurul orei 15.00 grupului de civili conduși de Ion Ilici Iliescu, de atunci acești conspiratori au inventat și indus fenomenul terorist, care a dus la moartea a peste 1000 de români, mai mulți decât până la căderea dictatorului N. Ceaușescu, pentru a se justifica legitimarea preluării puterii. Unii dintre aceia sunt deja morți: generalul Mihai Chițac, generalul Nicolae Militaru, Silviu Brucan sau generalul V.A. Stănculescu. Alții, începând chiar cu Ion Iliescu și continuând cu Petre Roman, Gelu Voican Voiculescu, ori Teodor Brateș, „amfitrionul revoluției”, cel care chema bucureștenii să apere Televiziunea de asaltul acelorași ,,teroriști” inexistenți sunt în viață, dar foarte bolnavi. Până demarează procurorii cercetările, până se audiază din nou martorii și până se nominalizează vinovații vor mai trece câțiva ani, iar ultimii vinovați de preluarea puterii prin sânge vor fi deja în lumea umbrelor, pentru a mai apuca un proces și o condamnare. Cum lucrează parchetul militar, care e în subordinea armatei, care a preluat și a cedat puterea în 22 decembrie 1989 nu văd pe nimeni interesat să se finalizeze dosarul Revoluției până nu au trecut toți cei vinovați pe la femeia cu coasa. Așa că redeschiderea de către parchetul militar a Dosarului Revoluției din Decembrie 1989 o consider doar o măsură de imagine în fața occidentului și a românilor care își plâng morții nevinovați. Deschiderea dosarului va avea doar o semnificație morală și sombolică, în niciun caz penală pentru că vinovații care au mai rămas în viață sunt foarte bătrâni și se pregătesc să ne salute din lumea umbrelor întunecate.

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*