Mărgăritarele Irmei…

Culoarea este pasiunea ei! Culoarea vie, așternută adesea pe pânza de pe șevalet sub forma unor picuri, a unor mărgele pline de culoare. În tablourile Irmei Mărgăritoiu culoarea explodează, inundă pânza pentru a reflecta prezențele „artificierului” pictural pe retina privitorului. Tablourile ei nu au cum să nu te scoată din rutina privitorului de galerie. Culorile te înveselesc, temele abordate în lucrările ei te trimit spre universuri de metafore, explozia de bine și veselie îți inundă sufletul.

Pe Irma Mărgăritoiu, câmpineanca explodând culoare pe pânza șevaletului, o găsim însă și ca o pictoriță-îndrumător, având sub aripa imaginația debordantă a zeci de prichindei ce deslușesc tainele picturii în cadrul unui atelier-organizatie non-profit.

Irmei îi place să experimenteze. Se observă din fiecare migală a pensulei, din împletirea dintre imaginație, adaptare, inovare și inspirație, fiind evident că nu îi plac şabloanele, aceste creații reci ale oamenilor fără imaginație, aceste colivii de îngrădire a expansiunii personalităţii fiecăruia dintre noi.

Dovadă stă și expoziția recent vernisată într-un spațiu, putem să spunem fără a greși, „experimental”. Într-o clinică stomatologică, acolo unde, iată, oamenii nu vor veni de acum înainte doar pentru a-și alina suferințele, dar și pentru a-și pansa sufletul cu exploziile de culoare.

În expoziția deschisă în holurile Clinicii stomatologice „Trident” din București, zona Cotroceni, Irma ne propune o întâlnire cu spiritul, cu avântul, cu forța și măreția acelei bucăți din noi pe care poate rutina vieții ne-a determinat să o ținem bine pitită în colivia descrisă de zidurile cotidianului.

Vulturul. Expresia lui de forță te pătrunde din fiecare lucrare. Aici este meditativ, dincolo gata parcă să se avânte spre înalturi, în altă lucrare planează maiestuos pe golul cerului, pentru ca de pe alte șevaleturi să te surprindă în împletiturile discrete de teme și religii milenare.

Și nu au cum să nu te uimească aceste maiestuoase păsări, Irma suprapunându-i adesea cu mitologia egipteană. Într-o astfel de lucrare, bunăoară, vulturul – devenit chiar subiect secundar-, te fixează din aparența unei pastișe a ochiului lui Horus, deschizând parcă un curcubeu de culoare spre poarta care te duce spre conștința ta superioară.

În lucrările ei Irma te surprinde poate la început prin așezarea unor culori atât de vii în elemente atât de abstracte, în unghiuri și în ferestre apropiate multiperspectivismului, dar tehnica te învăluie, artista având o fină relație de reprezentare ce o așează într-un soi de cubism personal.

Dar să nu uităm aplecarea spre stilul personal al experimentului Irmei Mărgăritoiu, de la vernisarea expoziției într-un loc atât de surprinzător, la însoțirea pătrunderii exploziilor de culori de către privitori cu sunetele la fel de explozive și magice ale cântului. Și ce instrument ar fi fost oare mai potrivit într-o expoziție de împletire a imaginarului cu milenarele simboluri egiptene dacă nu lira, artista având-o ca invitată pe o altă cunoscută câmpineancă, poeta și harpista Alina Danciu.

One Response to Mărgăritarele Irmei…

    Lasă un răspuns

    Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

    *