Muzeul Național Brukenthal din Sibiu a vernisat joi, 20 octombrie a.c., expoziția „Detecția de metale – între știință și pasiune”, la Palatul Brukenthal, Sala 79. Expoziția va fi deschisă în perioada 20 octombrie – 11 decembrie 2016 și va prezenta vizitatorilor descoperirile din ultimii ani datorate acestei „caste” de arheologi amatori și onești – numite și detectoriști – care mai ridică prin descoperirile pe care le fac un colț al necunoscutului, spre a accesa mesaje vechi de mii și mii de ani. Ideea este minunată, mai ales când este vorba de artefacte din aur și argint vechi de peste 2 – 3000 de ani, dar …descoperitorii nu au fost nici măcar anunțați de această inițiativă culturală. Poate ar fi dorit să fie și ei prezenți la vernisaj, să-și privească piesele valoroase care le-au trecut prin mâini, amintindu-le de eforturile și sacrificiile pe care le-au făcut în timpul expedițiilor de cercetare.
Mai aflăm de la Mândrilă Nicolae Bogdan, fost ofițer în Armata Română și unul dintre detectoriștii onești, autor, alături de Claudiu Jovrea, al unor descoperiri arheologice importante pe teritoriul județului Sibiu, că arheologii din Sibiu, chiar dacă au expus artefactele în cadrul expoziției sus amintite, nu au investigat încă locul acestor descoperiri, în pofida insistenței detectoriștilor, care le-au propus în repetate rânduri să îi ducă acolo. Mândrilă Nicolae Bogdan a fost cel care a declarat: „În afară de domnul Răzvan Pop (fostul director al direcției județene pentru cultură Sibiu) și de Ioan Marian Țiplic, profesor la Universitatea „Lucian Blaga” din Sibiu, care au venit cu noi pe teren să vadă locul descoperirii tezaurului monetar din argint, nici un arheolog nu a mers pe teren să vadă unde și ce am descoperit. Mai precizez că nici un arheolog nu a discutat cu noi despre cum anume erau poziționate obiectele în teren, asocierea obiectelor, suprafața descoperirii etc.” Ceea ce mai reclamă detectoriștii ale căror artefacte sunt expuse la muzeul sibian – și pe bună dreptate – este faptul că în toată expoziția nu se folosește niciodată cuvântul „dacic”, deși ei sunt convinși că o parte dintre artefacte sunt de origine dacică. Astfel, atunci când cuvintele „roman”, „grecesc”, „medieval” nu mai pot să fie folosite în descrierea obiectelor, apare sintagma „tezaur antic”, numai „dacic” să nu fie! Deși expoziția de artefacte antice descoperite de detectoriști are în prezentare și justificarea începerii unui dialog deschis între cele două tabere, formate din arheologi și detectoriști, faptul că detectoriștii nu au fost informați despre inițiativa acestei expoziții și că arheologii nu s-au dus să investigheze locul descoperirilor, ne pune numeroase întrebări.
Curatorii expoziției au ținut să menționeze: „Artefactele respective sunt descoperite, de această dată, nu graţie clasicelor săpături arheologice (care nu prea mai au loc în România), ci prin folosirea unor mijloace tehnice care, deși moderne, sunt prin excelență distructive – am numit aici detecțiile de metale. Legea 182/2000 (alin. (4) din articolul 49) – republicată în anul 2008 – referitoare la protejarea patrimoniului cultural național mobil, spune că „autorii descoperirilor întâmplătoare, care au predat, în condițiile prevăzute la alin. (1), bunurile descoperite, au dreptul la o recompensă bănească de 30% din valoarea bunului, calculată în momentul acordării recompensei, iar, în cazul unor descoperiri arheologice de valoare excepțională, se poate acorda și o bonificație suplimentară de până la 15 la sută din valoarea bunului”. Spre deosebire de detectoriști, arheologii nu primesc un procent din valoarea unei descoperiri, pentru că acesta este chiar job-ul lor. De aici și una dintre supărările acestora. Pe de altă parte, unii dintre detectoriști se ocupă cu traficul de artefacte și uneori, chiar și cei onești distrug locul descoperirii din neștiință. Dar – ne întrebăm noi – mediul arheologic românesc este unul total cinstit și total profesionist? Zvonurile care se aud spun că cel mai mare jaf făcut prin siturile arheologice a fost și este organizat chiar de către unii arhelogi, membrii în rețele de trafic de artefacte antice, aceeași arheologi infractori care îi consideră pe detectoriști o amenințare la adresa profitului lor ilicit. Din fericire, casta arheologilor este salvată de cei de bună credință, care își fac meseria din vocație și care nu sunt totuși puțini. După cum știm, statul român nu a susținut decât în proporție de unu-doi la sută cercetarea sistematică a siturilor arheologice cunoscute de pe teritoriul României.
În țara noastră, dacă s-ar lua aproape oricare km pătrat din România și s-ar săpa sistematic, până la o adâncime considerabilă, s-ar descoperi artefacte și comori care ne-ar uimi, într-atât de bogat în istorie este acest pământ. Tocmai de aceea, munca detectoriștilor onești este un sprijin important pentru arheologi, chiar dacă unii dintre specialiști sunt cu totul împotriva lor.
Descoperirea tezaurelor de pe teritoriul județului Sibiu din ultimul timp se datorează lui Mîndrilă Nicolae Bogdan și Jovrea Claudiu. Iată cum motivează arheologii amatori pasiunea pentru ceea ce fac – Jovrea Claudiu: „Fiind fascinat de antichități, m-am hotărât să caut comorile nedescoperite ale țării noastre. Am primit un detector cadou de la soacra mea și așa am început să cutreier dealurile din împrejurul Sibiului. Ulterior vorbind cu prietenul meu Bogdan, ne-am decis să căutăm împreună, și el având acelasi hobby. Marea noastră uimire a fost că în realitate chiar sunt obiecte nedescoperite încă – le-am găsit, le-am adunat și le-am predat statului pentru a mări patrimoniul țării. Acum am dori sa arătăm si populației României ce am descoperit, astfel să se știe, lucru deja știut dar uitat, că România este o țară frumoasă și bogată.” Cele peste 1.500 de obiecte antice și medievale scoase la lumină de cei doi tineri pasionați de istorie au fost predate arheologilor din Sibiu, respectându-se întreg protocolul legal. Cu toate că primul proces verbal de predare-primire este datat la mijlocul lunii februarie 2015, nici până astăzi specialiștii nu s-au pronunțat asupra culturii cărora le-ar aparține artefactele. De asemenea, din lipsă de timp, arheologii nu au ajuns la locul tuturor descoperirilor, pentru a le marca. Nevoia de implicare a arheologilor este cu atât mai mare cu cât, potrivit celor doi detectoriști, este posibil ca într-un anumit loc să existe o așezare sau cetate dacică de mari dimensiuni, necunoscută lumii arheologice românești. Tocmai de aceea, nu este firesc ca tezaure importante să nu fie aduse de specialiști în atenția publicului larg, în cel mai scurt timp. Iată că, într-un târziu, arheologii au adus în lumina vitrinelor tezaurele descoperite la Sibiu în ultimul timp. Mulțumim celor doi arheologi amatory – detectoriști – pentru descoperirile făcute și pentru faptul că au ales să le împărtășească și cu noi, cei pasionați de istoria adevărată a acestor locuri românești! (G.V.G.)
Lasă un răspuns