Cu „cioloseala” vopsită în gardul dezunirii tehnocrate

Domnul „Tâmpu’” a vorbit! Despre Unire… Adică, despre… neunire, că un proiect care să strângă țarina provinciilor rătăcite, furate, predate, să readucă pământurile noastre, acolo, la pieptul mumei-țară nu cade bine structurii programului guvernamental de vârf de țoapă în cadență de regionalizare tehnocrată. Așa că, din (im)postura de vicepremier, numitul Dâncu Vasile a transmis mesajul pe care foaia de ceapă Julien Cioloș nu a avut curajul să-l azvârle în ochii străzii: Fără Unire! Că nu e trecută în programul oficial al tinichelei grobian-tehnocrate. Nu sub forma aceasta, ci poate ca o „provincie” într-o altfel de Uniune Europeană, zice Dâncu, „extinsă”, pesemne extinsă prin acele enclave pe care UE vrea să le facă la marginea suratelor mai sărace pentru refugiații pe care să-i împingă, cât de curând, așa cum a făcut cu industria grea, poluatoare, care-i deranja nasul sensibil, spre liniile „exterioare” ale Uniunii.

Iar dacă se oprea aici, Vasile Dâncu rămânea doar cu acea față de cioclu al românismului. Dar a continuat, revărsându-și năduful peste o generație frumoasă care ar putea să-l arunce oricând în tomberonul istoriei.

Strepezindu-și dară buzele din impotența din care nu poate ieși, aceea de a nu fi în veci ocârmuitorul ce (încă) se visează, un soi de guvernator de Ardeal, „premier” de regiune cu atribuții extinse, a mânjit imaginea frumuseții tinerilor cu balele lui de entorsă bătrână.

Poate „în altă conjunctură istorică”… Dar nu acum, nu în „conjuncturile” pe care le au de țesălat pe mârțoaga regionalizării argații tehnocrați.

Și pentru că nu poate ieși din clișeele lui de profesor umoral universitar, nu poate avea viziunea unei măreții, căci nu vede dincolo de însemnările primite, Vasile Dâncu a comis și cea mai porcească etichetare a gestului a milioane de români. Unirea, pentru acest sconcs elitist, reprezintă doar „o etichetă”.

Acestui proiect căruia, trâmbițează guvernamental individul, „unii pot să îi zică unire, alții pot să îi zică altfel” (poate chiar regionalizare, nu?!) nu trebuie să fie în prelungirea simțirii oamenilor. Că ei nu știu ce simt, ne insinuează mizerabilul. Așa că, un astfel de proiect „nu se face în stradă” (din stradă doar îl fură ei, politicienii!), „nu se face prin declarații”, și „nu se face neapărat prin campanie electorală” (dixit același sconcs!).

Vasile Cioloș a lui Dâncu Julien grăiește dară apostila tehnocraților: nu în stradă, nu prin voința maselor, nu prin referendum, ba, în viziunea acestui agresiv regionalizator cu un „nu acum” care înseamnă, de fapt, „niciodată”.

Așadar, „Tâmpu’” a glăsuit! Acum, să vedem cum o să-i spună tânăra generație, chiar la cursurile lui de infatuare didactică, despre ceea ce înseamnă pentru ea, Unirea. Poate o să-i arate și cum înțeleg ei, tinerii, ideea de „o altă conjunctură istorică”, ridicând inclusiv capacul tomberonului pentru acest schelet fandosit care umblă cu cioloseala vopsită.

Și nu, Unirea nu este „o etichetă”! Pentru că Istoria nu este un simplu „post-it”! În schimb, oamenii de țeapa unui asemenea dinozaur politic, un profitor didactic și un impostor al gândirii, da, sunt biete etichete! Unele care atârnă în culoarea cenușie de la piciorul de lemn al clasei politice.

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*