Ipocrizia electoral-legală!

Și la alegerile de anul acesta, din 11 decembrie, românii din Diaspora sunt luați de proști și ignorați de către autoritățile centrale de la București sau BEC. Se repetă de fapt un blocaj juridic, legislativ și organizatoric pentru ca românii din Diaspora să nu participe la procesul electoral din România, la fel ca la alegerile din 2008, 2009, 2012 și 2014. Pentru blocarea electorală a votului românilor din Diaspora în anii trecuți răspund deja în fața DNA fostul ministru de externe Titus Corlățean și ex-premierul Victor Ponta. Credeți că după venirea lui Klaus Iohannis și a tehnocraților de la Bruxelles s-a schimbat ceva? Nimic. E aceeași atitudine refractară și obtuză de a bloca accesul românilor din Diaspora la procesul electoral și la decizia politică din România.

Cine și de ce se teme nomenklatura de la București de votul românilor din Diaspora? Le e frică celor care au furat și înfeudat timp de 26 de ani țara intereselor multinaționalelor și a guvernelor străine de votul și conștiința românilor diasporeni? Vor în continuare guvernanții, că sunt social-democrați sau mai noi „tehnocrați” de duzină, să conducă pe baza manipulării unui popor transformat în masă de manevră electorală? Anul acesta Iohannis, tehnocrații și BEC le-a oferit o surpriză neplăcută candidaților români din Diaspora. Aceștia nu pot candida la parlamentare, decât dacă au buletin cu domiciliu în țară, nici măcar provizoriu sau de rezidență, deși ei trăiesc, muncesc și reprezintă pe românii din străinătate de un număr mare de ani.

De la început, pe baza unor prevederi constituționale se instituie ipocrizia electorală de stat: „Art. 16 din Constituția României, la alineatul 3 spune clar: „Funcţiile şi demnităţile publice, civile sau militare, pot fi ocupate, în condiţiile legii, de persoanele care au cetăţenia română şi domiciliul în ţară…”. Adică „E clar pentru cei care locuiesc în România, dar nu e clar deloc pentru cei care trăiesc în străinătate. Adică nimeni nu știe cum se stabilește domiciliul celor care vor să candideze”, ne spune Andi Rădiu de la Gazeta Românească din Italia. Legea i-a scos din start în afara jocului electoral pe cei patru milioane de români din străinătate.

Paradoxal minciuna și ipocrizia juridică este politică electorală de stat în România „europeană” și tehnocrată. Adică, spre exemplu, un cetățean român care locuiește de zece ani la Paris, Londra, Roma sau Madrid și reprezintă o comunitate românească de diasporeni de zeci de mii de electori și vrea să candideze la Parlamentul României, el trebuie să-și facă buletin cu domiciliu permanent în România, majoritatea și l-au făcut pe București, și să fie pe lista unui partid din țară. Absolut toate partidele și-au depus listele cu candidați pentru Diaspora că așa cerea BEC, respectând această ipocrizie legislativă, făcându-le candidaților buletine permanente de București ca să reprezinte comunitățile lor din Europa sau aiurea. Legislația restricționează dreptul românilor din străinătate de a candida și de a reprezenta pe românii din comunitățile din străinătate, nu pe cei din București, că de aceea sunt parlamentari de Diaspora. Cine a dorit să rămână în vigoare această legislație vetustă din 1990, care nu e adaptată la mediul și cerințele electorale acutale? Partidele își depun candidaturi cu români din străinătate, care reprezintă pe cei patru de milioane de români din Diaspora, dar ei trebuie să aibă domiciulul în țară, deși lucrează, trăiesc și reprezintă pe cei în mijlocul căruia sunt.

Tot procesul politic și electoral nu are logică, iar BEC a trebuit să impună această ipocrizie juridică oficială, că așa cere Constituția, legislația și mafia transpartinică dâmbovițeană. Majoritatea partidelor au avut probleme să-și înscrie candidații din Diaspora la BEC, mulții au fost respinși, pentru că nu aveau buletin permanent cu domiciliu de România, nici măcar cel provizoriu nu a fost admis. În acestă situație haotică și ilogică partidele și presa nu ar mai trebui să vorbească de candidații Diasporei, ci de cei care au buletin în țară, deși în realitate ei trăiesc și muncesc de zeci de ani în străinătate. Cineva a avut interesul să se mențină această încurcătură legislativă și ipocrizie legală la BEC și nu numai, pentru ca cei din Diaspora să fie împiedicați pentru a candida și a reprezenta pe cei patru milioane de români, ce trăiesc în lumea largă.

De data aceasta cine va plăti legal și penal pentru haosul candidaturilor și obstrucționarea dreptului de a fi ales, conform Constituției? Nimeni ca și până acum? În această chestiune Iohannis și „tehnocrații” lui Cioloș au continuat aceeași politică cripto-comunistă a lui Iliescu, Băsescu sau Corlățean de a se obtura electoral voința politică a numeroșilor români din Diaspora, care ar fi putut schimba regulile jocului politic corupt de la București. În schimb un tehnocrat cu slujbă și domiciuliu la Bruxelles poate fi ministru în guvernul Cioloș și să reprezinte interesele nu știu cărei multinaționale. „Tehnocrații” noii securități europene pot, românii cinstiți din Diaspora însă nu! Românii din străinătate sunt împiedicați juridic în continuare să candideze din partea comunităților din care fac parte. E o dramă și o batjocură la adresa românilor care se pare că nu se mai termină… decât poate printr-o nouă și adevărată revoluție, care va începe în Diaspora.

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*