„Noua” ceramică neolitică de Vădastra

Participanţi mai mulţi ani la rând la festivalul „Primavara Românească”, organizat de Casa Arthis, la Bruxelles, meşterii populari din România au ajuns deja să se familiarizeze cu locurile şi cu oamenii care vin să le admire sau să cumpere obiectele pe care le lucrează manual, reînviind o tradiție milenară uitată pe nedrept în ultimele decenii.

Printre aceşti meşteri populari a apărut relativ de curând și meșterul ceramist Ionel Cococi, din comuna Vădastra, judeţul Olt, cel care face o figură aparte, pentru că a devenit unul dintre cei mai cunoscuţi din România, deşi, după cum singur recunoaşte, a început să lucreze ceramică în „stil neolitic” nu cu multă vreme în urmă. Ionel Cococi ne explică: „Avem aici replici ale ceramicii neolitice de Vădastra, reînviată începând din anul 2000, în urma unui proiect internaţional finanţat de Banca Mondială şi Guvernul României, prin Universitatea de Arte Bucureşti. În cadrul proiectului, s-au cercetat relicvele descoperite în sit şi s-au pus la punct tehnica de ridicare arhaică, din perioada neolitică, tehnica de decorare, forma vaselor, inclusiv tehnica de ardere. Eu, până în 2000, nu am avut nicio treabă cu arta. M-am oferit ca voluntar, să le dau o mână de ajutor acelor cercetători”. La început a avut doar curiozitatea personală să vadă dacă va reuşi să lucreze singur un vas din ceramica aceasta milenară. „După numai un an de zile şi jumătate, am stârnit un foarte mare interes pentru Şcoala populară de arte şi meserii, pentru Consiliul Judeţean, pentru conducerea Universităţii de Artă, toată lumea spunându-mi că sunt pe drumul cel bun şi că e o mare surpriză că au descoperit o persoană fără studii în domeniul respectiv care să realizeze replici ale ceramicii neolitice de Vădastra”, a mai spus Ionel Cococi. „Eu, de-a lungul anilor, am ajuns la concluzia că avantajul meu cel mai mare a fost, la început, că nu am ştiut nimic. Înaintea mea nu a mai fost nimeni care să lucreze ceramică la Vădastra şi a trebuit să experimentez, de la tehnica de ardere, cea de ridicare, de decorare, de uscare şi aşa mai departe”, ne-a mai spus artistul, care a avut, în ultimul deceniu, expoziţii la sediul UNESCO din Paris, la Strasbourg, Orleans şi Bruxelles. Despre oamenii care au trecut prin faţa standului său spune că nu prea s-a înţeles cu ei, pentru că nu vorbesc aceeaşi limbă, dar a auzit şi cuvinte ca „joli” sau „magnifique”, care i-au făcut plăcere. „Unii chiar le-au mângâiat şi asta cred că spune totul”, spune Ionel Cococi despre străinii cu care a discutat şi care au cumpărat de la el mai multe piese din noua ceramică neolitică de Vădastra.

Iată cum, chemați parcă de o voce neauzită a strămoșilor, apar meșteri necunoscuți ce reînvie tradiția și readuc mesajele strămoșești încriptate în lutul mângâiat și bătut, învârtit pe roata olarului, apoi udat și pictat, modelat și ars, după tehnici milenare. A venit momentul să ne aşezăm lângă roata olarului şi să privim cum reînvie o tradiţie veche de peste 7.500 de ani. Pământul ars are miros de mit și de poveste în atelierul lui Ionel Cococi. Cum a început întreaga poveste? „În 2000, în localitatea în care trăiam, s-a desfăşurat un proiect pentru a reînvia ceramica de Vădastra, la care au luat parte profesori de la mai multe universităţi din lume. Iniţial m-am oferit ca voluntar în acest proiect. Trebuia să-i transport cu maşina personală dintr-un loc în altul. Până la acea dată n-am avut nicio legătură cu olăritul.” Ionel Cococi, cel care făcuse Liceul de Construcţii Maşini, lucrase doar în armată şapte ani și încercase ceva –ceva și în comerţ, dar nu se gândise niciodată că o să devină un ceramist de succes. Dar când te aştepţi mai puţin, destinul te ia prin surprindere: „Din curiozitate am încercat, singur, acasă, să fac ceea ce voiau cei implicaţi în proiectul derulat în 2000 să obţină: vase, replici ale ceramicii neolitice de Vădastra. (…) La următoarea lor venire le-am arătat primul vas. Au fost plăcut surprinși.” Totul a fost reușită încă de la început? „Nu. Am fost nevoit să fac multe experimente, să pun la punct tehnica de ardere, de ridicare. Am fost invitat apoi la București, să țin un curs la Universitatea de Arte. Spuneau că prin materialele folosite de mine am contrazis teoria”. Această ceramică „de Vădastra” ne leagă de timpurile preistorice ale pământului oltenesc şi păstrează urmele civilizaţiilor anterioare. Tot atât de antice şi speciale sunt şi tehnicile sau elementele folosite la fabricarea acestei ceramici: tehnica inciziei, exciziei sau arderea (prin care se obţine culoarea neagră a vaselor în cuptorul săpat în pământ). Elementele specifice acestei ceramici, precum spirala (care simbolizează viaţa), dinţii de lup în zig-zag (care ţin locul apei, ale valurilor; reprezintă și Gura Lupului ce ne va înghiții, sau dinții „Fier-ăst-rău”-ului care ne va tăia), triunghiul (Cerul), rombul (Pământul răsturnat, sau „aflat la înghesuială”, strâmtorat), toate dispuse într-o ordine matematică.

Vădastra, o localitate cu rezonanțe istorice preantice, este o comună din județul Olt, din zona Olteniei, formată numai din satul de reședință cu același nume. Asemănătoare cu acesta, ca denumire, este și comuna Vădăstrița (ca alint al marii Zeițe, creatoare și distrugătoare)), tot din Olt. Este important să vedem faptul că în denumirile de localități, munți, ape, strămoșii ne-au lăsat închistate mesaje. În unele cazuri, ideea schimbării acestor denumiri în timpurile moderne nu a fost tocmai fericită (așa cum și numele omului este și devine soarta omului). Ca semnificație a numelui „Vădastra”, putem citi „Văd – astru” (sau Steaua care va anunța nașterea Domnului; începutul cataclismului cosmic), sau „Văd – astra” (pentru că femininul de la „astru” este „astra” (Astreea (A și S vor forma cei trei de A (cele trei sărituri peste „normalitate”; cele trei încercări pe care le avem de trecut (două cataclisme și o Naștere din Nou; Munții Cerului, Piramidele; nume de farmazoană-vrăjitoare, amazoană luptătoare), zeița Astarte (A – este Start – ul Noii Creații), iar Ea este Regina Cerului, Împărăteasa care va veni. Cultura Vădastra este numită astfel după staţiunea arheologică situată pe locul „Măgura Fetelor” de pe teritoriul comunei Vădastra, judeţul Olt. A fost cercetată prima dată de Cezar Bolliac, începând cu anul 1870. Această cultură se presupune că s-a născut prin contopirea grupului Dudeşti cu fondul Vinča. Cultura a fost împărţită în două faze principale: Vădastra I şi Vădastra II. Aşezările acestei culturi sunt înconjurate cu şanţuri de apărare, iar în prima fază locuinţele erau de tip bordei (îngropate, sau semiîngropate), urmând ca, în faza de final, să câştige teren locuinţele de suprafaţă. În faza mai veche – Vădastra I – când comunităţile acestei culturi au ocupat atât sud-estul Olteniei cât şi vestul Munteniei aşezările erau situate pe terase cu şanţ de apărare, iar locuinţele erau de tip bordeiului săpat în pământ, având o formă ovală sau aproape rectangulară. Ca şi instrumente de lucru sunt frecvent întâlnite microlitele, iar unealta caracteristică este toporul (arma zeului) de mici dimensiuni, cu secţiune în plan convexă. Purtătorii acestei culturi foloseau bovinele pentru tracţiune, iar plugul primitiv avea brăzdar din corn de cerb sau din lemn. Inventarul litic din această fază seamănă cu acela al culturilor Dudeşti sau Boian (faza Bolintineanu), ambele având un rol important în procesul de geneză a culturii Vădastra. În faza Vădastra II, oamenii s-au retras în sud-estul Olteniei, între Jiu şi Olt. Aici au rămas până la începuturile culturii Sălcuţa (Vestul Olteniei). Comunităţile culturii Vădastra din faza finală intrând în contact cu acelea ale culturii Boian (din faza Giuleşti) va face posibilă construirea de locuinţe de tip „tell” (ridicate) şi locuinţe de suprafaţă, având podea din lut. Faptul că au schimbat tipul de aşezare şi de locuinţe, dar şi trecerea la o agricultură incipientă (prin folosirea plugului tip „aratrum”) cu tracţiune animală, au accentuat viaţa sedentară. Ceramica acestei culturi prezintă o bogăţie consistentă a formelor şi decorului, iar arderea vaselor se făcea în gropi. Predomină ceramica de culoare neagră-cenuşie, cu reflexe plumburii (simbol al lui Negru Vodă, al negrului spațiu cosmic de unde vor veni zeii; materia neagră cosmică din spatele a ceea ce se vede (alb); fața nevăzută a oglinzii (spatele)). Tehnicile folosite pentru inscripționare cu modele – mesaje sunt incizia, excizia și pliseurile. Încrustaţia este în formă spiralo-meandrică sau geometrică, iar culorile specifice sunt roşu şi alb (lapte și sânge; fir de Mărțișor; ca Marte zeu al războiului). Cultura Vădastra ne-a lăsat cele mai desăvârşite exemplare de ceramică excizată şi încrustată masiv cu substanţă albă, superioare acelora ale culturii Boian, de la care va fi împrumutat totuşi unele procedee tehnice. „Alături de ceramica pictată a culturii Cucuteni, ceramica culturii Vădastra constituie fără îndoială cea mai înaltă expresie a artei olăritului din tot neoliticul european, atingând culmi pe care numai ceramica pictată eneolitică a Asiei Anterioare le mai atinsese şi chiar le depăşise”. (Dumitrescu, 1968, p. 20-21). Întreaga plastică Vădastra este variată, ea continuând cumva  tradiţia Vinča. Dintre aceste reprezentări se remarcă în special un vas pe care este reprezentată o mască umană, asemănătoare cu cele din spaţiul egeean. „Viaţa spirituală a comunităţilor culturii Vădastra se reflectă în ceramica frumos decorată cu caneluri fine şi motive spiralo-meandrice, excizate şi încrustate cu alb şi, uneori, cu reprezentări de figuri umane în relief, precum şi în plastica antropomorfă din lut ars, căreia îi aparţin unele exemplare de o deosebită valoare artistică, de origine sudică. La aceasta se adaugă, în faza a doua a acestei culturi (Vădastra II) un frumos vas antropomorf, cu motive meandrice excizate şi încrustate cu alb pe faţa anterioară, care prin formă şi decor este un unicat.” (Petrescu-Dîmboviţa, Daicoviciu, Teodor, Bârzu, Preda, 1995, p. 60).

Deşi în momentul în care vizitezi un atelier de olărit, nu poţi să nu te gândeşti cum ţi-ar sta și ție la roata olarului, pentru Cultura Vădastra ar trebui să îndepărteazi acest gând de la tine, fiindcă nu vei găsi un atelier al olarului de tip „clasic”. Spre deosebire de ceramica tradiţională, în Cultura Vădastra nu se execută produsele cu ajutorul roţii olarului. Dacă dorim, gazda noastră, Ionel Cococi, ne invită la o demonstraţie de olărit, după tehnica din neolitic. Adică, fără roată, doar cu mâna, ajutat de o „cartelă” de plastic (?) şi un mic obiect de metal pentru gravat, bărbatul meșteșugar reînvie o lume de mult uitată. Olarul din Vădastra visează cu ochii deschişi, iar uşor – uşor mâinile îi transformă visele în realitate. Visează și la înfiinţarea unui muzeu în localitate cu ceramică „de Vădastra”, la dezvoltarea turismului în zonă, la crearea de noi opţiuni de cultură şi educaţie pentru tinerii din comună… Toate aceste vise „fierb” în el şi îşi caută modalităţi concrete de exprimare. Până atunci, olarul Ionel Cococi merge pe drumul cel bun. Mai ales dacă drumul îl conduce prin ţară, la cât mai multe târguri şi expoziţii, unde vinde cu succes produsul mâinilor sale neastâmpătare: Iaşi, Timişoara, Botoşani, Sibiu, Piatra-Neamţ, Rădăuţi. Activităţile sale nu se opresc aici. Pentru comuna Vădastra el nu execută doar produse ceramice cu renume internaţional, ci oferă și din timpul său pentru orele de instrucţie cu copii. Nu este vorba despre orice fel de instrucţie, deoarece ea se desfăşoară organizat, la Şcoala de Artă şi Meserii din Slatina, unde copii vin „în pas de defilare”, la orele de olărit şi de aflare a secretelor acestuia. „Vin copii de la clasa a III-a la a VII-a. Sunt plăcut surprins de ce îmi spun părinții acestor copii, îmi mulțumesc pentru că au observat că acasă copiii le vorbesc despre cultura Vădastra.” Dacă nu „olăreşte”, dacă nu împărtăşeşte din taine, sau nu expune ceramică, atunci Ionel Cococi caută idei pentru a dezvolta acest proiect și mai mult. Realizează particularitatea activităţii sale şi, implicit, a rezultatului acesteia, iar acest lucru îl obligă. Este convins de faptul că străinii sunt atraşi de locurile acestea fiindcă ei nu mai au ce avem noi, însă nu poate să facă totul de unul singur. Are nevoie şi de un sprijin. Atât la nivel de consultanţă, cât şi financiar. „În 2008 au venit la Vădastra 65 de turiști francezi, anul trecut a venit o familie din Germania. Eu am reușit să amenajez atelierul, lucrez la amenajarea unei camere tradiționale, aș vrea în timp să amenajez și un spațiu de cazare. Dacă cineva ar face un proiect pentru obținerea de fonduri nerambursabile pentru ateliere, pentru meșteri populari, pentru pensiuni, ar schimba viața multor oameni. Ar putea să fie pus la punct un circuit turistic.” În olteanul nostru Ionel Cococi, după cum se poate vedea, creativitatea şi dorinţa de exprimare liberă „fierb” continuu. Poţi să-ţi dai seama de neliniștea care îl stăpânește când îl priveşti direct în ochii săi mari şi albaştri. Te uiţi în atelierul sau în curtea sa şi vezi că nu e doar omul dorinţelor și visărilor, ci şi al acţiunii și implicării. Pe noi, Ionel Cococi ne-a convins cu exemplul lui personal punctat de caracteristici precum curaj, spirit liber, flexibilitate în gândire, pragmatism şi un strop de noroc. Dacă toate acestea au fost „pigmentate” și cu neliniștea sa de autodidact, atunci rezultatul este unul pozitiv și iată-l expus la sediul UNESCO din Paris, la Milano și Torino, iar Vădastra – ca un adevărat astru – nu rămâne doar un sat din judeţul Olt, ci devine vizibil și valorizat.

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*