Două Războaie Reci

Războiul Rece, un complex modern de agresiuni fără utilizarea armelor de foc, este cunoscut de la 1946 încoace. Istoriografia marcheză debutul Primului Război Rece cu memorabila cuvântare a politicianului britanic W.Churchill în orașul american Fulton. La elaborarea tacticilor Primului Război Rece au participat și alți oameni de stat occidentali și americani. De la americani, menționez frații A. și J. Dulles. În literatura de specialitate putem găsi „Planul lui A. Dulles” (1945), care prevedea un alt tip de război  după Cel de Al Doilea Război Mondial.

Cursul politic al Primului Război Rece era îndreptat împotriva Uniunii Sovietice și  a celorlalte țări socialiste. Scopurile finale:  1. deteriorarea și nimicirea orânduirii socialiste, a Uniunii Sovietice – mostre atractive pentru clasele defavorizate din țările capitaliste și din coloniile acestora, 2. cotropirea financiară și economică a Europei de Est și a Federației Ruse.

Extrase din „Planul A.Dulles”: „Se va sfârși războiul (la 1945 – n.n.)… Și noi vom lansa totul ce avem, …toată forța materială pentru tâmpirea și prostirea oamenilor. Creierul uman, conștiința oamenilor pot fi schimbate. Semănând acolo haosul, constant, noi vom substitui valorile lor cu valori false și îi vom constrânge să creadă în ele. Cum? Noi vom depista adepții noștri, aliații noștri chiar în interiorul Rusiei…”. „Din literatură și arte, spre exemplu, noi vom  extirpa treptat esența lor socială…”. „Literatura, teatrele, cinematografia – totul va prezenta și va proslăvi cele mai josnice simțiri omenești. Noi vom susține în fel și chip și vom preamări pe așa numiții artiști, care vor implanta și vârî  în conștiința umană cultul sexului, violenței, sadismului, trădării…”. „În conducerea statului, vom crea haos și confuzie. Pe neobservate, însă în mod activ și constant, vom contribui la despotismul funcționarilor, șperțarilor, lipsei de scrupule”. „Onoarea și cumsecădenia vor fi luate în râs”. „Noi vom smulge rădăcinile spirituale, vom trivializa și vom nimici temeliile moralei spirituale”. „Noi ne vom apuca de oameni din vârsta copilăriei și tinereții, vom face miza principală pe tineret. Îl vom deprava, desfrâna, perverti. Noi vom face din ei cinici, triviali, cosmopoliți ”.

Spălarea pe creier (Brain-Washing) de către specialiștii apuseni a populației țărilor socialiste a mai inclus următoarele obiective, prin radio-voci  de peste hotare, bancuri, publicistica așa-numiților disidenți: 1. Demolarea cu false argumentări a valorilor morale tradiționale; 2. Demolarea încrederii oamenilor în liderii firești, înfățișându-i în lumină falsificată  ofensatoare, atribuindu-le  etichete reprobabile, chiar criminale; 3. Blamarea noțiunii de ideologie (religioasă, filosofică, pedagogică, politică, națională), desideologizarea totală, cu excepția ideologiei neoliberale, „democrației” burgheze; 4. Atacurile asupra Bisericii, îndeosebi asupra celei ortodoxe; 5. Distragerea oamenilor de la activitățile politice corecte, oferind în loc  „valorile” consumismului, shoului de tot felul, sexualizării, jocurilor; 6. Promovarea ascunsă  spre vârfurile puterii de stat a unor politiceni corupți, înclinați să trădeze.

Conducerea sovietică reacționa cu  radio-voci gen „Vocea Moscovei”, persecutarea disidenților, expulzarea lui Soljenițân, ridicarea Zidului Berlinului… Primul Război Rece poate fi apreciat ca o concurență dintre SUA și Apus – pe de o parte și Uniunea Sovietică – pe de altă parte, pentru dominația în lumea postbelică.

Manevrele de smintire a conștiinței cetățenilor din țările socialiste europene, activități care au costat pe organizatori zeci  de miliarde de dolari, au fost suplimentate cu atragerea forțată a Uniunii Sovietice în extenuanta goană a înarmărilor. Meritul, în lista protocronismului antirusesc, de a utiliza goana înarmărilor ca metodă principală de sufocare economică a rușilor a fost  autoasumat, în memoriile sale, de către Margaret Hilda Thatcher (1925-2013), politiciana britanică rigidă, care ignora complet opiniile poporului său și a  politicienilor britanici. Pe parcursul prim-ministeriatului, Thatcher a deținut al doilea loc în lista celor mai puțin susținuți de populația britanică, dintre toți prim-miniștii britanici din perioada postbelică. Apropo, ea a decedat, într-un ospiciu, în stare de profundă demență, precum ex-președintele american, R. Regan (2004),  alt dușman al Uniunii Sovietice. La aflarea știrii despre decesul nesuferitei Margaret, în orașele Marii Britanii lumea a ieșit la serate vesele în stradă, cântând cântecul „Din-don, vidma a murit!” din filmul „Magul țării Oz”.

Debutul goanei înarmărilor este considerat anul 1962. Elaborarea și producerea noilor armamente necesita resurse incredibil de mari. La începutul anilor 80, erau semne că Uniunea Sovietică pierde cursa goanei înarmărilor. Presiunea amenințării militare la adresa taberei asediate a țărilor socialiste a sporit, în anul 1983, prin amplasarea de către SUA a rachetelor balistice în bazele militare din Marea Britanie, Belgia, Danemarca, Italia, Republica Federativă  Germania. Americanii consideră că sfârșitul Primului Război Rece a avut  loc în 1989. Hillary, soția unui președinte american, umbla cu ideea constituirii ordinului „Pentru victoria în Războiul Rece”.

Nu cunoaștem lista lui Hillary cu persoanele care urmau a fi decorate. La sigur, acolo am putea găsi pe cei doi lideri occidentali demenți și pe J.Bush-senior, Ioan-Paul al II-lea –  Popa de la Roma…

Pierderea de către Uniunea Sovietică a Primului Război Rece (1946-1989) a fost determinată de 1. slăbiciunea economică a Uniunii Sovietice, devenită incapabilă să suporte goana înarmărilor și să acorde  ajutor regimurilor pro-sovietice; 2. reformele neraționale ale lui Gorbaciov; 3. diversiunea apuseană de reducere de câteva ori a prețului la petrol – sursa principală de venit a statulului rus; 4. trădarea socialismului și a Uniunii Sovietice de către echipa conducătorilor-degenerați (în internet se vehiculează suma de zece miliarde de dolari, cu care a fost cumpărată trădarea gorbaciovistă).

Consecințele înfrângerii Uniunii Sovietice, numite de către V. V .Putin „cel mai dezastruos cataclism geo-politic din secolul XX”: 1. Rusia a suportat importante pierderi teritoriale, prin crearea statelor naționale independente; 2. Rusia a pierdut statele-satelit din Europa, state-tampon între NATO și Rusia; 3. Reformele neo-liberale elaborate de specialiști americani și aplicate de Gaidar au produs un recul enorm în dezvotarea economică a Rusiei; 4. Scoaterea permanentă a valutei în băncile apusene (spre exemplu, din România, timp de 25 de ani au fost scose 106 miliarde de dolari, din Rusia, anual anual sunt scoase  câte cca  40 de miliarde de dolari); 5. Căderea nemaivăzută a nivelului de viață a majorității populației; 6. Retrogradarea Rusiei din țară-supraputere în țară de importanță regională; 7. Înglodarea unor state post-socialiste în datorii externe enorme și transformarea lor în state dependente, considerabil desuveranizate, cu dirijare-condiționare de peste hotare, unde se află tot mai mulți stăpâni ai întreprinderilor din țările post-socialiste devorate financiar și economic.

Consecință importantă, pentru popoarele supuse ostilităților Primului Război Rece este lichidarea orânduirii socialiste. Sub influența exemplului socialismului real, SUA și statele apusene au luat măsuri de ameliorare a asistenței sociale în aceste țări. Nu doreau la ei coacerea revoluțiilor socialiste. Contradicția principală a capitalismului dintre clasa marii burghezii dominante și clasa oamenilor muncii a fost plasată, în măsură considerabilă, în țările sărace semi-colonii. Alde Țările Române și colegile de suferință din Lumea a Treia.

Nota bene: în statele socialiste existau două realități distincte: 1. dominația politică constantă a rușilor și a evreilor (binomul expansionismului ruso-iudaic); 2. organizarea socială de tip socialist, în evoluție moderat ascendentă. Apropo, un șef al statului israelian a declarat public mulțumiri acelei părți a evreimii sovietice, care au adus un aport important în demolarea din interior a Uniunii Sovietice! Vechea confruntare dintre elita rusească și cea evreiască pentru  dominația economică în Rusia s-a soldat cu instalarea dominației economice și financiare a elitei evreiești. Primii 40 de miliardari din Rusia post-sovietică sunt evrei.

Un jurnalist de la publicația The American Consevative punea întrebarea: când a început cel de Al Doilea Război Rece? Privind Primul Război Rece (1946-1989), ca sumă de ostilități dintre Apusul capitalist și Uniunea Sovietică, constatăm că e vorba despre un război capitalism-socialism. Următorul Război Rece, despre existența căruia nimeni nu se îndoiește, este un război capitalism-capitalism, el decurge între capitalismul apusean și capitalismul Rusiei și a țărilor- țintă a jefuitorilor apuseni.

Scopul Războiului Rece Nr.2 a rămas  din programul  Primului Război Rece: cotropirea financiară și economică totală și definitivă a Europei de Est și a Federației Ruse. „Armele” utilizate de atacanți în Războiul Rece nr. 2 sunt aceleași, ca în Primul Război Rece. Pentru a identifica anul începutului celui de Al Doilea  Război Rece, să depistăm: când am observat, în acțiune, câteva „arme” vechi de manipulare antinațională. În România – am văzut Imediat după lovitura de stat din  decembrie 1989. Da în Rusia? Din 1992-1993?

Din noile „arme” ale Războiului Rece Nr. 2 menționez: privatizarea hoțească, crearea băncilor comerciale cu stăpâni incognito – pentru scoaterea banilor peste hotare, dezindustrializarea, stricarea sistemului de irigații, chimizarea alimentelor cu E-uri vătămătoare, exportul apusean de alimente necalitative, exportul apusean de produse modificate genetic, umflarea mafiilor, smomirea talentelor de către țările sătule, degradarea programată a învățământului („reforma curriculară”, „Procesul de la Bologna”, impunerea homosexualității ca normalitate – în societate și în programele școlare, „educația sexuală” de la vârsta preșcolară, „învățământul incluziv”, depolitizarea de ideologia națională a instruirii, extirparea idealului național din educație), depopularea țărilor Europei răsăritene, extinderea șomajului, prostituției și narcomaniei, vânzarea oamenilor pentru transplant de organe.

Când se va sfârși Războiul Rece Nr. 2? – Când atacanții își vor atinge scopul. Sau după o victorioasă Revoluție în țările atacate, cu adevărat Revoluție, care știe și poate să se apere. Este nevoie de aliați – popoare aflate în aceeași situație deplorabilă.

One Response to Două Războaie Reci

    Faci un comentariu sau dai un răspuns?

    Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

    *