A scrie despre Marian Munteanu ca personaj central al fenomenului „Piața Universității”, altminteri o tentativă de revoluţie autentică, civică, la nici șase luni după „revoluția” fesenistă din Decembrie 1989, şi, acum, după 26 de ani, ca personaj politic implicat, nu trebuie trecută cu vederea „reacţiunea”, parafrazând la modul cel mai serios celebra piesă de teatru „Conu Leonida față cu reacțiunea” a marelui dramaturg Caragiale, întrucât orice mişcare revoluţionară, orice curent novator de opinie şi oricare vizionar politic provenit din rândurile societăţii civile dă naştere unui contra-curent reacţionar din partea statului și a exponenţilor doctrinelor partidice conservatoare înspăimântate de oricine și orice le-ar periclita rolul, poziția ierarhică și confortul. Personajul Leonida din piesa lui Caragiale este descris de către Garabet Ibrăileanu drept un exponent al „reacţiunii” față de eventualitatea unei revoluţii autentice, un opozant standard din rândul „zdrobitoarei majorități a republicanilor” care „se nasc bursieri, trăiesc funcționari și mor pensionari”, un exemplu tipic de om „al formei fără fond… incapabil de a cunoaște, de a gândi vreo realitate cât de simplă” şi un demagog înspăimântat de vreo schimbare pe care ar accepta-o doar la comandă, ca act de supoșenie față de autorităţi, dacă acestea ar simula vreo schimbare.
Marian Munteanu, în schimb, provine din partea avangardistă a baricadei, din rândul celor care chiar vor schimbarea profundă și nu pe cea de decor, fiind un personaj emblematic implicat, care a inițiat și a trăit revoluţia adevărată, venind cu o educaţie solidă în spiritul libertăţii și al civismului și cu o profundă cunoaştere a fenomenelor istorice, sociale, economice, culturale spiritual și filosofice, fiind cu totul conectat la realităţile acestor vremuri şi ale acestei lumi care tinde spre globalizare în detrimentul identității naționale, o lume din ce în ce mai divizată şi individualist, devenind cu timpul un veritabil om politic capabil să înfrunte sistemul captive „caracatiţei” intereselor politice oculte, străine de neam şi ţară.
Nutrind încredere într-un viitor mai puţin sumbru al ţării noastre peste una sau mai multe generaţii, am convingerea că Marian Munteanu întruneşte calităţile unui politician cu vocație, predestinat să devină modelul de lider autentic, cinstit, capabil, devotat naţiunii, deja călit în focul revoluţiei, impunându-se încă de pe atunci ca lider mai ales al tinerilor și intelectualilor, cu principii și concepții de luptă şi de viaţă sănătoase, deschise noului şi inovaţiei, dar fidele tradiționalimului moral și religios. Vreme de douăzeci şi şase de ani a preferat să nu intre ca lider în scena politică, deși nu a renunțat în niciun moment la idealurile patriotice, naţionaliste sănătoase, preferând poziția de observator al fenomenului politic şi al degradării clasei politice româneşti. Abia în acest an a lua decizia de a intra în scena politică de pe poziţia de candidat PNL la funcţia de primar al capitalei, o funcţie important ca perspective de premier sau președinte. Poate că tocmai această perspectivă i-a speriat și i-a transformat în „reacțiune„ pe liberali, pesediști, guvernanți, parlamentari și președinte.
Am convingerea că, prin presiuni și jocuri de culise ale actualei clase politice tributară gândirii vechi de tip comunist în amestec murdar cu partea nocivă a doctrinei capitaliste de import, înspăimântați de posibila ascensiune a potențialului primar al capitalei, toți decidenții politici și ong-iștii sateliți au conlucrat spre a-l determina să îşi retragă candidatura, dar după câteva luni, Marian Munteanu a dat viață propriului partid, „Alianţa Noastră – România”, care reuşește prin liderul său cu rol de „magnet civic” să atragă oameni de calibru național și internațional precum Dan Puric, omul cu o remarcabilă probitate morală și cu gândire profund creștină. Mare actor și om de spirit are darul de a atrage la rândul lui alți mulți oameni de valoare care vor schimbarea, revoluția cuminte, inteligentă…
A început, astfel, procesul de coagulare în jurul lui Marian Munteanu a intelectualilor, a tinerilor, a patrioților, a progresiștilor care nu s-au resemnat și cred încă în idealurile revoluționare din 1989-1990. Cu oameni ca Marian Munteanu ar putea începe, în sfârșit, reconstrucţia României şi asanarea morală a societăţii.
Lasă un răspuns