Alexander Lara a fost cândva o speranță, un om inteligent, sensibil, care nici nu credea vreodată că viața ei va lua o întorsătură dramatică… A studiat medicina la Universitatea Babeş-Bolyai din Cluj-Napoca şi când mai avea puțin şi devenea medic cu acte în regulă, a făcut greşeala vieții sale, pe care acum o regretă: s-a îndrăgostit de un om, amanetându-şi prezentul, viața sa, în fapt, pentru iluzia unui viitor! A renunțat la studii. S-a căsătorit şi a plecat în Norvegia cu alesul inimii.
O perioadă a mers bine, până când a apărut şi un copil în viața lor, o fetiță care le-a amintit de responsabilitățile sporite pe care părinții le au. Brusc, viața lor a devenit un calvar. Soțul ei a intrat într-un fel de depresie prelungită sau de aventură idilică şi n-a mai vrut să ştie nici de Lara şi nici măcar de mica ființă nevinovată, inocentă, care îi spunea „Tată!”. Lara şi fiica ei au fost părăsite în România. Abandonate ca orice lucru inutil, de care nici nu-ți este milă atunci când îl arunci. Au fost mințite, înşelate, păcălite tot timpul. În timp ce tatăl se lăfăia într-un apartament în Norvegia, cheltuind de unul sigur nu numai ajutorul de şomaj, dar şi celelalte ajutoare de la stat, inclusiv alocația pentru copilul său!, soția lui, Lara, şi fiica, stăteau la mila străinilor, fără niciun ban, blestemându-şi zilele!… Nu aveau nici casă, nu aveau nici masă, erau numai pe drumuri… Ai nimănui.
Lara a luat contact cu mine acum câteva luni. Plângea, disperată. Nu mai avea de niciunele… Este dificil, uneori, să vorbeşti cu oameni care sunt la pământ, care şi-au pierdut orice speranță, care se gândesc numai să-şi ia zilele… Un copil care a împlinit, însă, trei ani, nu poate trăi cu aer. Dar acest lucru îl înțelege numai Dumnezeu, nu un tată iresponsabil! M-a rugat să o ajut. Asociația pentru Protecția Copiilor şi Familiei „George Alexander” susține Copiii şi Familia, dar nu părinții iresponsabili! Copilul acesta, de trei ani, trebuie şi el să trăiască. Este nevinovat. De ce să fie aruncat pe drumuri? De ce să fie ucis, înfometat cu bună ştiință, de tatăl care închide ochii acum şi nu mai vrea să ştie de el? O mama disperată m-a întrebat dacă este mai bine să meargă în Norvegia, unde riscă pierderea copilului!, căci Barnevernet este imprevizibil… Sau să rămână în continuare în țară şi să lupte să supraviețuiască. Bineînțeles că am sfătuit-o să rămână în țară unde are să primească ajutorul nostru, al oamenilor de bine. Am încercat să o ajut pe Lara aşa cum am putut… Asociația pe care am înființat-o va ajuta această Mamă şi acest Copil.
Lucrurile, însă, între timp, au degenerat din rău în mai rău… Când crezusem că situația s-a mai clarificat, că mama aceasta, alături de copilul ei, începe să-şi clădească o nouă viață, Lara a primit o nouă lovitură… Înțelegerea fusese ca ea să locuiască o perioadă la părinții săi, care au două case în Cluj-Napoca. (Una dintre aceste case se află în proprietatea comună a Larei şi a celorlalți doi frați/surori!). Profitând de situația dramatică în care se află Lara şi copilul său, însă, proprii săi părinți, orbiți de lăcomie, i-au cerut Larei să le dea o procură prin care ea renunță la drepturile ei asupra moştenirii părinteşti şi asupra proprietății sale! Refuzând să accepte cămătăria aceasta, o Mamă este alungată cu fiica ei, de trei ani direct în stradă!
Dumnezeule!, îmi spun. Câte drame sunt pe acest pământ. Câte drame pe lângă noi, cei care trecem nepăsători… Îi rugăm pe toți cei care ne pot ajuta, să ne ajute!
Lasă un răspuns