ARTICOLUL 30 – (1) Libertatea de exprimare a gândurilor, a opiniilor sau a credinţelor şi libertatea creaţiilor de orice fel, prin viu grai, prin scris, prin imagini, prin sunete sau prin alte mijloace de comunicare în public, sunt inviolabile; (2) Cenzura de orice fel este interzisă; (3) Libertatea presei implică şi libertatea de a înfiinţa publicaţii; (4) Nici o publicaţie nu poate fi suprimată; (5) Legea poate impune mijloacelor de comunicare în masă obligaţia de a face publică sursa finanţării; (6) Libertatea de exprimare nu poate prejudicia demnitatea, onoarea, viaţa particulară a persoanei şi nici dreptul la propria imagine; (7) Sunt interzise de lege defăimarea ţării şi a naţiunii, îndemnul la război de agresiune, la ură naţională, rasială, de clasă sau religioasă, incitarea la discriminare, la separatism teritorial sau la violenţă publică, precum şi manifestările obscene, contrare bunelor moravuri.
Cum am scris anterior, în România nu se respectă dreptul la gândire, conștiință și exprimare proprie. Publicațiile care nu sunt afiliate grupurilor de interese ale Puterii sau Opoziției, sunt catalogate drept publicații extremiste. Orice opinii exprimate pe cale mediatică și care vin în opoziție cu principiile globaliste de guvernare ale țării, sunt considerate ca fiind manifestări subversive care contravin intereselor statului. Dar cine este STATUL? Partea politico-administrativă a țării, segmentul cel mai parazitar al societății, care implementează legi anti-naționale și anti-constituționale. Ura națională, religioasă și separatismul teritorial… Ei, arhitecții apocaliptici, le încurajează în formele cele mai aberante. Ei au suprimat dreptul la libera exprimare și la libera organizare, chiar mult înainte de a se ajunge la hotărârea mârșavă de a înlocui societatea civilă adevărată cu ONG-urile finanțate de către miliardarul evreu, George Soroș. Dar să vedem cum se numesc organizațiile lui Soroș, care sunt membrii de frunte ai acestor organizații și ce interese au.
Din 1990 și până acum, George Soros a dezvoltat o adevărată rețea de ONG-uri, cu care a acaparat noul concept de „societate civilă”, necunoscut românilor, astfel că a reușit să influențeze în mod major deciziile la nivel guvernamental. Pe lângă GDS și Fundația Soros, s-au dezvoltat o puzderie de ONG-uri legate de numele magnatului american.
Să enumerăm doar câteva din ONG-urile apărute după 1990: „Soros Advising and Placement Center”, „Soros Educational Advising Center”, „Uniunea pentru Reconstructia Romaniei”, „Centrul de Parteneriat pentru Egalitate”, „Centrul pentru Dezvoltare Economica”, Fundatia „Concept”, „Centrul pentru Drepturile Omului – București”, „Asociația pentru Apărarea Drepturilor Omului în România – Comitetul Helsinki (APADOR-CH)”, „Asociația Pro Democrația”, „Societatea Academică Română” etc, care la rândul lor au „născut” alte ONG-uri.
Printre membrii acestor organizatii găsim foști miniștri, consilieri ai președinților României, directori de instituții importante ale statului, jurnaliști influenți. De remarcat și că, trei din cei patru președinți ai României, au sau au avut drept consilieri oameni din cercul lui Soroș. Lista completă a beneficiarilor burselor Soros nu a fost niciodată făcută publică. O listă a fost avansată de ziarul Ziua, listă cu o parte din foștii sau actuali membri ai Grupului de Dialog Social, ai Fundației pentru O Societate Deschisă sau ai altor ONG-uri afiliate Open Society Romania Network. Datele prezentate pe noi pot fi verificate și sunt publice.
Sandra Pralong – fost consilier al președintelui Emil Constantinescu, Alexandru Lăzescu – fost director al TVR, Andrei Pippidi – istoric, membru în Comisia care a elaborat Raportul Tismăneanu și Raportul Elie Wiesel privind participarea României la Holocaust, Vladimir Tismăneanu – politolog, președinte al Comisiei Prezidentiale de Analiză a Dictaturii Comuniste din România, Andrei Pleșu – scriitor, Ministru al Culturii(28 decembrie 1989 – 16 octombrie 1991), Ministru de Externe (29 decembrie 1997 – 22 decembrie 1999), membru al CNSAS(2000 – 2004), consilier al președintelui Traian Băsescu ( decembrie 2004 – mai 2005), Catrinel Pleșu – fost director, Centrul Național al Cărții, din cadrul ICR (2009 – 2012), Mihai Șora – filosof, Ministrul Educației (decembrie 1989 – 28 iunie 1990), Renate Weber – consilier al președintelui Traian Băsescu, (2004 – 2005) europarlamentar PNL, Liviu Antonesei – scriitor, jurnalist, Alin Teodorescu – sociolog, primul președinte al GDS, consilier al premierului Adrian Năstase, Ministru cancelar, șeful Cancelariei Primului Ministru Adrian Năstase, fondator IMAS, Andrei Marga – filosof, Ministru al Educației (1997 – 2000), Ministru de Externe (mai 2012 – august 2012), președinte al ICR (septembrie 2012 – iunie 2013), HR Patapievici – filosof, membru al CNSAS (2000 – 2004), președinte al ICR (2005 – 2012), Mircea Mihaieș – critic literar, eseist, fost vice-președinte al ICR( 2005-2012), Mihai-Răzvan Ungureanu – consilier al Președintelui Iohannis, fost ministru de externe (2004 – 2007), șed al SIE (2007 – 2012), premier al ROmâniei (februarie 2012 – mai 2012), Cristian Pârvulescu – politolog, președintele Asociației „Pro Democrația”, Victor Rebengiuc – actor, Sabina Fati – jurnalist România Liberă, Eevista 22, Andrei Oișteanu – etnolog, antropolog, membru în Comitetul educațional al Institutului Național pentru Studierea Holocaustului din România „Elie Wiesel”, Andreea Pora – jurnalist, Teodor Baconschi – teolog, fost ministru de Externe, decembrie 2009 – ianuarie 2012, ambasador al României la Vatican, în Portugalia, San Marino. Secretar de stat în MAE(2005-2006), Consilier al Președintelui Traian Băsescu (2006 – 2007), Monica Macovei – europarlamentar, fost Ministru al Justiției(2004 -2007), fost candidat la președinția României, Alina Mungiu – politolog, șef al Știrilor TVR (1997 – 1998), a fondat Societatea Academică din România, profesoară la SNSPA, Stelian Tănase – scriitor, președinte-director general al TVR, fost director al Realitatea TV, Laura Ștefan – membră a ONG-ului „Expert Forum”, director în Ministerul Justiției ( 2005-2007), a fost declarată expert – anticorupție de către Ambasada SUA, Adrian Cioroianu – istoric, decan al Facultății de Istorie a Universității București, a fost unul din susținătorii introducerii Manualelor alternative, inițiativă a Fundației Soros. Fost senator, de Timiș, fost europarlamentar, fost ministrul de externe (aprilie 2007 – aprilie 2008), Rodica Culcer – jurnalist, fost referent la Ambasada SUA de la București( 1985 – 1991), fost director al Știrilor TVR, Adrian Cioflâncă – cercetător științific, fost membru al CNSAS, coator al Raportului Tismăneanu și al Raportului Elie Wiesel, Stere Gulea – regizor, fost președinte al TVR, Gabriel Liiceanu – filosof, director al Editurii Humanitas( fosta Editură Politică), Sorin Ioniță – politolog, fost consultant al Consiliului Europei, Băncii Mondiale și UNDP pe Europa de Est și Balcani; reprezentant al României ȋn Comitetul Economic și Social European (EESC), sectiunile Transport-Energie și Mediu-Agricultură, fost membru în Comisia Prezidențială Pentru Analiza Riscurilor Sociale și Demografice, Smaranda Enache – președinte al ONG-ului Liga Pro Europa, fost ambasador al României în Finlanda (1998 – 2001), Edward Helvig – șef al SRI, fost director General al Institutului de Studii Sociale, Fost consilier al Ministrului de Interne, C. Dudu Ionescu, Fost consilier al lui Mugur Isărescu, fost deputat de Bihor, fost europarlamentar fost Ministru Dezvoltării Regionale și Turismului în Guvernul Ponta, Radu Filipescu – nepotul fratelui lui Petru Groza, membru fondator al GDS, Armand (Armant-Constantin) Goșu – istoric, fost consilier al Ministrului de Externe (2010 – 2012), fost membru al Comisiei Prezidențiale pentru analiza Dictaturii Comuniste în România, fost director al Institului Român pentru Istoria Recentă, Dan Perjovschi – desenator, ilustrator, Mircea Toma – activist, ActiveWatch, Mihail Bumbeș – istoric, co-fondator al ONG-ului Miliția Spirituală, cercetător în cadrul IICCMER. A obținut, prin Miliția Spirituală, o bursă de 30.000 de dolari de la CEE Trust for Civil Society in Central and Eastern Europe, Claudiu Crăciun – politolog, lector al Catedrei de Științe Politice și Studii Europene de la SNSPA, fost expert în cadrul Secretariatului General al Guvernului și Ministerului Educației (2004-2009). Lucrarea sa „The Learning Government Research Project:Assessing Policy Making Reform in Romania” a fost editată sub auspiciile Open Network Society și a Centrului pentru Studii Politice din cadrul Universității Central Europene, ambele înființate de George Soros. (Listă preluată din publicația Active News).
Slugile fruntașe ale ONG-urilor lui Soroș, Remus Cernea și Alina Mungiu Pipidi, militează activ pentru implementarea princiipilor globaliste care au ca scop:
- Scoaterea religiei din scoli,
- Introducerea orelor de sexologie in scoli,
- Legalizarea casatoriei intre homosexuali,
- Nivelarea religioasa, culturala, economica etc.,
- Sustinerea anumitor guverne, banci,
- Promovarea demonstratiilor stradale pro-sistem, a haosului, a amestecurilor religioase, cultural, etc.
- Catalogarea manifestărilor de cinstire a simbolurilor naționale ca fiind extremiste.
- Interzicerea manifestării patriotismului.
- Reducerea orelor de istorie din școli și interzicerea anumitor personalități istorice care și-au adus contribuția la bună desfășurare a societății din perioada existenței lor.
- Separatism teritorial.
- Îndoctrinarea generațiilor tinere în spiritul conceptelor globaliste despre familie, viață sexuală, educație, religie, orientare profesională.
- Impunerea propriilor directive în toate domeniile de activitate ale societății.
- Reducerea drepturilor la libera exprimare și inițiativă proprie.
- Distrugerea libertății culturale și naționale.
Mercenarii miliardarului Soroș care activează pe teritoriul românesc încasează anual cecuri de sute de mii de dolari pentru munca destoinică pe care o prestează împotriva României. Actualul prim-ministru al României, Dacian Cioloș, de asemeni face parte dintr-o organizație finanațată de Soroș, numită Friends of Europe. Tot cu ajutorul ong.urilor soroșiște care au deturnat protestele de stradă din perioada decembrie 2015, care au avut loc în urma tragediei premeditate și regizate de la Clubul Colectiv, manifestații în rândul cărora s-au strecurat agenți sabotori, Cioloș și guvernul lui de tehnocrați au putut fi instalați la putere în fruntea guvernului.Cioloș , omul de bază de la Bruxeless , slugarnic peste măsură, a continuat măsura îndatoririlor înrobitoare la organismele bancare internaționale.
De asemenea, tot de numele lui George Soroș se leagă înființarea ilegală pe teritoriul României a unui institut fantomă care s-a ocupat cu anchetarea Statului Român cu privire la implicarea în Holocaust. Pentru că trebuie să fim îndoctrinaţi cu ideea Holocaustului, istoricii români trebuie opriţisă spună adevărul, prin ameninţarea cu închisoarea.O serie de fapte din ultimii ani, de la marea infracţionalitate economică până la spionajul total, demonstrează declanşarea unei noi acţiuni evreieşti de tip sionist asupra României, între aceste strategii se preconizează şi o eventuală neocolonizare a ţării, în care scop prioritară este masiva achiziţie mascată imobiliară şi apoi funciară. Rezultă limpede mesajul real al liderilor sionişti către activiştii din România: loialitatea faţa de România nu primează, în timp ce interesele Israelului trebuie susţinute permanent şi prin orice mijloc, iar aceste mijloace, fiind nelimitate, pot atinge şi aria criminalităţii. Ca dovadă că nu este nici o exagerare în această privinţă, voi cita una dintre rezoluţiile celui deal XXIII-lea Congres al Asociaţiei Sioniste Mondiale (Congresul Mondial Evreiesc): “Obligaţia colectivă a tuturor organizaţiilor sioniste din diversele ţări, de a ajuta statul evreu în orice circumstanţă, este imperativă, chiar dacă o atare atitudine intră în contradicţie cu autorităţile ţărilor respective” În anul 2002, în prezenţa preşedintelui României, Ion Iliescu, după ce a fost decorat, înfocatul sionist Elie Wiesel, în plenul Academiei Române, în rândurile cărei era primit ca doctor, lansează afirmaţia: «România a participat la Holocaust. România a ucis, a ucis, a ucis. România trebuie să răspundă pentru faptele sale». Wiesel fusese primit de oficialităţile române cu toate onorurile, cu protocol la nivel de grad I.
Demersul lui Wiesel & Comp nu este întâmplător şi nici singular. El face parte dintr-un plan pragmatic evreiesc. Astfel, la începutul anilor ’90, rabinul-şef din România, Moses Rosen, minţind ca îm mod ordinar, a declarat că cei 400.000 de evrei în minus în România anului 1945, faţă de România antebelică, ar fi fost omorâţi de statul român. În realitate, din cei 800.000 de evrei, câţi avea România înainte de război, 161.200 de evrei din Transilvania au fost deportaţi în lagărele germane de către ungurii hortyşti, după ce în 1940 Transilvania a revenit Ungariei, iar alţi circa 250.000 de evrei au fost desprinşi de România, odată cu cotropirea Basarabiei şi Bucovinei de Nord de către Uniunea Sovietică. Evrei au murit în război, ca şi români, sau ruşi sau germani, mai ales că se străduiau din răsputeri să se implice în acest război, în defavoarea românilor. Minciuna este la ea acasă. Teritoriul României în timpul celui de-al doilea război mondial nu conţinea Transilvania, ea aparţinând din 1940 Ungariei hortiste. Războiul României împotriva Rusiei nu era unul împotriva evreilor, ci avea ca miză deţinerea Basarabiei, răpită de către ruşi tot în 1940, iar deportările evreieşti din Ucraina vizau o populaţie ostilă armatei şi administraţiei româneşti. Nu vom insista asupra acestei conspiraţii sioniste de culpabilizare a poporului român, vrem însă să amintim că principalul substrat al acesteia are două filoane centrale: ura evreiască tradiţională împotriva românilor (care au încercat să se opună dominaţiei economice şi sociale) şi revendicarea de despăgubiri băneşti sau imobiliare. Citatele de mai sus provin dintr-o lucrare cu circuit internaţional (Paul Johnson, O istorie a evreilor), însă în aceeaşi situaţie se găsesc şi lucrările cu destinaţie exclusiv internă, aşa cum este România Iudaică a lui Teşu Solomovici. Aceasta, susţinând ideea vinovăţiei românilor ca asasini ai evreilor prin participarea la Holocaust, şi-a publicat uriaşa lucrare pe banii Ministerului Cultelor şi Culturii, minister patronat de filosemitul Răzvan Teodorescu.Termenul de Holocaust a fost pus în circulaţie de către evreul originar din România, Elie Wiesel, manager general al “industriei holocaustului”, prin cartea sa, Night (1985). Atenţia acestuia către România sa îndreptat de la începutul anilor ’90, când primul pretext i l-au oferit primul-ministru şi preşedintele României de atunci, Petre Roman. Astfel, evreul Petre Roman s-a apucat să declare în New Yok Times că în spatele conflictelor dintre maghiari şi români din martie 1990 de la Târgul Mureş se află şi: “O reînviere a Gărzii de Fier, mişcare fascistă, antisemită…
Manifeste ale Gărzii de Fier şi ale organizaţiei patronale Legiunea Arhanghelului Mihail au fost apariţii comune în ultimele luni în această regiune”. La rândul său preşedintele Ion Iliescu, declară în acelaşi an că revolta tineretului împotriva regimului neo-comunist, din iunie 1990 din Piaţa Universităţii, aparţine mişcării legionare. „Comisia parlamentară instituită ad-hoc nu a găsit, însă, nici un amestec al legionarilor în înscenările sângeroase din 13-15 iunie de la Bucureşti, după cum nici la Târgu Mureş nu a avut loc vreun amestec al legionarilor în acele întâmplări şi nu a fost semnalat nici un manifest legionar” .(Fragment preluat din cartea intitulată „RĂZBOIUL NEVĂZUT AL EVREILOR SIONIȘTI CU ROMÂNII’”, autor Cornel Dan Niculaie).
Lasă un răspuns