Puțin a stat la cârma țării marele domnitor (1859-1866), dar a lăsat urme de neșters în conștiința poporului român. Eram elev, când mi-a căzut în mână un volum impresionant, care cuprindea legende legate de domnitorul Alexandru Ioan Cuza. Multe dintre ele mi-au rămas întipărite în minte și în suflet și-mi amintesc de ele de câte ori văd sau trăiesc câte o situație asemănătoare.
Într-o seară, pe un post de televiziune foarte vizionat, o fetiță de școală primară pleda cu inteligență pentru eliberarea mamei sale din pușcărie. Aceasta furase dintr-un magazin o bucată de cârnat, fiindcă nu avea bani să cumpere, iar seara trebuia să-i pună ceva pe masă fetei. Fusese prinsă, judecată la urgență și condamnată la trei ani cu executare. Era impresionantă pledoaria fetiței pentru eliberarea mamei. Ea își punea speranța în Dumnezeu și în președintele țării. Redactorul i-a pus la dispoziție hârtie și condei și a ajutat-o să redacteze cererea către președintele țării de grațiere a mamei întemnițate. Nu știu dacă s-a rezolvat problema sau nu, dar un caz asemănător s-a petrecut și în vremea lui Cuza.
Într-o zi, Alexandru Ioan Cuza a făcut o inspecție la o pușcărie. Toți pușcăriașii au fost aliniați și domnitorul a trecut pe la fiecare și l-a întrebat cum îl cheamă și de ce a fost condamnat. Fiecare susținea că a fost condamnat pe nedrept, că s-au folosit martori și probe false, că totul a fost o uneltire sau răzbunare etc. Ultimul din șir era un amărât zdrențăros. Se vedea că este om de la țară, necăjit. Cuza l-a întrebat și pe el: „- Dar dumneata de ce ești condamnat? Tot nevinovat?” Omul a dat din cap și a spus: „- Nu, Doamne, pe drept sunt condamnat! Am furat o traistă de porumbi de la boier, ca să-i fierb și să dau la cei cinci copii mâncare! Nu aveam altceva să le dau și de două zile nu mâncaseră nimic. M-au condamnat la trei ani, dar pe drept!” Cuza a izbucnit ca un vulcan: „- Domnule comandant! Cum vă permiteți să țineți aici, în pușcărie, un hoț între atâția oameni cinstiți? Ieși afară, banditule! Ia de la mine o pungă de galbeni și să nu te mai prind pe aici câte zile vei avea! Aici, după cum se vede, sunt numai oameni cinstiți și nevinovați, nu hoți ca tine!” Și omul a ieșit pe poartă, îmbrâncit de gardieni.
Astăzi, o fetiță încerca să obțină grațierea de la Domnul Klaus Iohannis pentru mama sa, condamnată la trei ani pentru o bucată de cârnat. Cu oarecare timp în urmă, o bătrână din Banat de peste 80 ani era la pușcărie iar pentru trei ani, fiindcă un nepot îi legase un reșou la firul de curent, de la tabloul de siguranțe, deci înainte de contor, pentru ca să se dezmorțească și ea, fiind vreme grea de iarnă! Nu e ușor să dai o grațiere într-o asemenea situație! Nu este ușor, fiindcă nu mai sunt oameni ,,cinstiți” în pușcărie, ca pe vremea lui Cuza. Pe aceștia îi vezi la plajă la Marea Neagră, Marea Egee, Insulele Caraibe, în cazinouri, restaurante, la munte și-n alte asemenea locuri de destindere și distracție. Îi vezi la televizor dând lecții de moralitate națiunii sau chiar la tribuna parlamentului propunând legi pentru popor! Asta în ciuda faptului că au condamnări grele pentru sute de milioane de euro delapidate sau luate ca mită, pentru suprafețe imense de teren sau de pădure vândute pe sub tejghea, pentru înstrăinarea unor bogății ale țării, pentru multe alte fapte penale și tot felul de matrapazlâcuri.
Cât de mult a evoluat justiția, domʹle, în o sută cincizeci de ani! Păi, nu?
Lasă un răspuns