O civilizație apusă care ne uimește

Noutăți extraordinare la Metropolitan Museum of Art, care a deschis acoperișul său, de fapt, a dezvăluit o uriașă terasă la ultimul etaj, ce dă spre Central Park, având o formidabilă vedere a Manhattan-ului. O imagine cu adevărat de pe altă lume, greu de surprins din altă parte.

Artista engleză Cornelia Parker a imaginat plasarea aici a unui obiect tranzitoriu, sinistra casă-hambar din filmul Psycho de Alfred Hitchcock, care are legătură și cu două din tablourile unui artist american clasic, Edward Hoper, care a pictat un hambar roșu și un conac. Acest obiect tranzitoriu, de 30 de picioare (9, 1 m) înălțime, este plasat pe acoperișul lui MET, poziționat deasupra lui Central Park, oferind un contrast neobișnuit cu panorama Mantattan-ului, cu tot orizontul brăzdat de zgârie-nori, unul mai original ca altul. Această insolită instalație se numește Acoperișul Grădină, întreg titlul ei fiind The Roof Garden Commission: Cornelia Parker, Transitional Object (PsychoBarn).

Casa, cam dărăpănată, din lemn, cu vopseaua scorojită, sprijinită în spate de niște schele, ca decorul din film, face, așadar, un formidabil contast cu imaginea măreață a zgârie-norilor newyorkezi. Relația dintre aceste simboluri a două lumi opuse, vechi și noi, este o operă de artă.

Dar dacă aici sensul este pozitiv, de la casa simplă, țărănească, spre civilizație, în interiorul muzeului, la etajul doi, putem vedea o realitate exact contrară, într-o expoziție monumentală: Pergamon and the Hellenistic Kingdom of the Ancient World / Pergamon și regatul elenistic al lumii antice, care ne șochează prin sensul ei negativ, căci ne arată cum trăiau oamenii acum 2 500 de ani, în perioada elenistică, perioadă cuprinsă între două morți imperiale, moartea lui Alexandru cel Mare, 323 î.Hr., și sinuciderea Cleopatrei, 31 î.Hr., o civilizație ajunsă la o treaptă greu de imaginat azi, după toate cuceririle umane, cuceriri care au dus și la distrugerea acestei vechi civilizații.

Văzând panorama orașului Pergamon rămâi uimit de spendoarea lui monumentală. În ciuda intervalului care a trecut de atunci, omenirea pare că nu a evoluat, ci o involuat. În pofida revoluției tehologice, nici o țară a lumii nu cunoaște o asemenea spendoare arhitecturală. Am văzut recent o expoziție la MoMA cu arhitectura japoneză a viitorului, dar cât de fragil este orașul de mâine față de ceea ce a fost un oraș ca Pergamon! Fabuloasa Acropola construită aici, mai impresionantă decât cea de pe colina Atenei, a capturat imaginația artiștilor, deoarece săpăturile au început la sfârșitul secolului al 19-lea. Orașul antic Pergamon a fost capitala dinastiei Attalid, care a domnit peste mari părți din Asia Mică.
Cel mai recent efort de a aduce cetatea antică la viață a fost o enormă panoramă de 360 de grade, măsurând aproape 340 de picioare lungime și 82 de picioare înălțime, realizată de artistul persan Yadegar Asisi. Imaginea este plasată într-o rotondă și oferă o introducere captivantă în măruintaiele expoziției.Cu adevărat ce vedem sunt măruntaie ale unei opere gigant a minții umane.

Este realizată macheta Acropolei și în jur ce a rămas din ea, zeci de cioburi din sculpturile și bogățiile ei. Impresionează statuia din marmură a Athenei Parthenos, numită așa fiindcă era plasată în Templul Partenon închinat acestei zeițe, Acropola fiind locul care adăpostea principalele edifii de cult ale grecilor. Statuia are dimensiuni impresionante: 457 × 130 × 94 cm, având 3500 kg, minune datată în anul 170 î. Hr., realizată dintr-un singur bloc de marmură. Un loc de pelerinaj, aș zice, îl constituie și un fragment de cap de tânăr despicat, ca și cum capul i-a fost tăiat în două, sec. 2 î. Hr. El se află la intrare, pe afișul expoziției. Iată alte opere de artă desăvîrșite, care parcă au fost create de ființe superioare, din alte lumi, nu se oameni:

Herakles, statuie din bronz, sec. 3 î. Hr. Statuia lui Alexandru cel Mare călare, creație romană, sec.1 î. Hr. Tot din același secol, o statuetă din teracotă a lui Diadoumenos, cu tineri care îi leagă un filet în jurul capului. O statuie reprezentînd o combinație de Rython și Centaur, din aur și argint 160 î. Hr. Un Cameo cu două capete, din sardonix, sec. 3. Partea superioară a corpului unei regine, marmură, sec. 2. Tot din marmură, statuia unei figuri feminine în stil archaistic, 150 î. Hr. Un formidabil cap al lui Pan realizat din fildeș! O statuetă de bronz a unui dansator voalat și mascat. O stelă funerară a unei femei așezate pe un tron. Tot din marmură, un hermafrodit dormind. O statuie din bronz a lui Eros dormind. Portretul din bronz al unui om din Delos. Portretul din marmură al unui general roman din Tivoli. Tot din marmură, un model numit Kalix-Crater, din așa- numitele “Vase Borghese”. Statuia unui tânăr, de fapt, ce a mai rămas din ea, capul și brațul drept, din marmură, sec. 2 î. Hr. Portret din marmură al lui Pompei cel Mare, 50 î. Hr. Vase de teracotă formidabil pictate, cu scene de luptă sau din viața artistocrației grecești, cum ar fi Hidra neagră cu glazură și decorație policromă. O formidabilă coronă de aur adusă de la Muzeul din Thessaloniki, orașul de baștină al regelui Filip, tatăl lui Alexandru, 325 î. Hr. Brățări din aur, 200 î. Hr. O pereche de banderole din aur, sec. 3. Un medallion cu bustul în relief al Atenei, din aur, sec. 2 î. Hr. O diademă din aur, 250 î. Hr. Monezi de aur, având pe ele chipul lui Mithridates (120 – 63 î. Hr.). M-a impresionat îndeosebi un formidabil mozaic cu muzicineni ambulanți, cam ce vedem current azi în Central Park. Deci această invenție, a teatrului de stradă, e veche de pe vremea stră-strămoșilor noștri. S-au mai salvat multe piese în basorelief, precum Friza din Telephos și friza care îl reprezintă pe Herakles cu fiul său, 160 î. Hr. Din același an, o sculptură din piatră, o statuie reprezentând un triton (akroterion) din Marele Altar, sec. 4 î. Hr. O cupă din sticlă cu mânere de argint.

Am oferit aici la întâmplare câteva exemple ca să vedeți extraordinara diversitate a tezaurului. Dar dacă la Acropola ateniană, refăcută de Pericle, după ce a fost complet distrusă de perși, știm cine au fost artiștii principali, ca renumitul arhitect Ictinios sau școala de sculptură a lui Fidias, aici nu ni se indică nici un nume de artist. Și evident că au fost sute, chiar mii, o adevărată pepinieră a artei antice.

Abia acum putem să spunem ca în Mahabharata că omenirea trăiește perioada Kali Yuga, perioada neagră a evoluției ei, fiindcă expoziția ne arată culmea la care a ajuns civilizația umană, în același timp cu demonul omului de a distuge ce a înălțat. E suficient să vezi cum arăta Pergamon, splendoarea lui, din imaginea reconstituită la proporții monumentale, și ce a mai rămas, resturile dezastrului făcut de om, plăcerea lui de a cuceri și distruge ceea ce au făcut alții, distrugerea fiind fatala replică la măreție. Ce a rămas din celebra Athena Parthenos, cu brațele și picioarele rupte, cu figura desfiguerată! Dar ce a rămas din însuși Zeus? Capul mutilat și un singur braț rupt. Suficient totuși, pentru a ne imagina cum arăta una din minunile lumii antice, Zeus sculptat de Fidias. Peste tot reprezentările măreției olimpiene spulberate, ca după un război atomic. Forme post-apocaliptice. Bucăți din temple, din statui, din cai și călăreți, totul fiind o imagine a unui dezastru reconstituit. Piesele din bronz reconstituie la scară miniaturală marile monumente ale orașului, cum ar fi statuia ecvestră a lui Alezandru Macedon călare pe Bucifal. Una din săli insistă pe cuceririle lui Alexandru cel Mare, care a transformat lumea antică, făcând posibile comerțul și schimburile culturale pe distanțe mari. De asemenea, este redat accentul pus pe artă, pe artiști, tot atât de mare ca și pe judecători. Patronajul artistic extins de Alexandru a oferit un model pentru succesorii săi, regii perioadei elenistice, care au venit să domnească peste o mare parte a imperiului său.

Pentru prima dată în Statele Unite, această importantă expoziție de împrumut internațional se concentrează pe bogăția uimitoare a imperiului elenistic, pe măiestria remarcabilă și realizările tehnice uluitoare pe durata a trei secole elenistice, între moartea lui Alexandru și impunerea Imperiului Roman, secolul I î.Hr. Expoziția reunește 264 de opere de artă care au fost create prin patronajul curților regale ale celor patru regate elenistice, cu accent pe orașul antic Pergamon. Privitorul are în față exemple din varii medii – lucrări din marmură și bronz, sculpturi din teracotă, bijuterii din aur, vase de sticlă și pietre gravate, metale prețioase și monede de aur, toate acestea dezvăluie moștenirea durabilă a artiștilor perioadei elenistice și influența lor profundă asupra artei romane.

Expoziția reprezintă o colaborare istorică între The MET și Muzeul Pergamon din Berlin, cu participarea a numeroase muzee importante din Grecia, Italia și alte țări europene, dar și din alte zone ale lumii, ca Maroc, Tunisia și Statele Unite. Expoziția cumulează, deci, pentru prima oară, într-un mod sincretic, obiecte care nu au părăsit niciodată până acum colecțiile muzeale.

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*