La Muzeul Național al Unirii Alba Iulia a fost vernisat exponatul lunii iulie. Este vorba despre statueta zeiței Nemesis, un important artefact roman descoperit în primavara anului 2011 de arheologi în timpul lucrărilor de refacere a infrastructurii cetății Alba Carolina. Arheologii din Alba Iulia au descoperit în anul 2011 în interiorul Cetăţii din municipiu un templu roman dedicat zeiţei Nemesis, în incinta acestuia fiind găsite o statuetă a zeiţei, un basorelief şi un altar votiv. Directorul adjunct al Muzeului Naţional al Unirii din Alba Iulia, Constantin Inel, a declarat că templul este inclus în interiorul castrului roman al Legiunii a XIII-a Gemina. Istoricul a mai spus că templul a fost construit, cel mai probabil, de unii dintre militarii de carieră din cadrul legiunii care au vrut astfel să aducă o ofrandă zeiţei Nemesis, considerată patroana gladiatorilor şi soldaţilor romani, iar numele donatorilor sunt inscripţionate pe obiectele descoperite. Constantin Inel a adăugat că descoperirea este inedită şi unică pentru Dacia Romană, deoarece sunt foarte rare cazurile în care în interiorul unui castru roman de legiune era construit un templu sacru.
Zeiţa este înfăţişată alături de un grifon, animal mitologic care are corp de leu, aripi, cap şi gheare de vultur şi urechi de cal (simboliza forța apocaliptică a cataclismului numit și „Moara Cerească” (ce apare la „Vremea Culesului”) și care va avea forța leului și viteza vulturului în picaj (vede tot, ca o pasăre!); va fi auzită doar de cei aleși – cei din Neamul Calului (taină simbolizată și prin „Jocul Călușarilor”), cum mai era numit poporul geto-dac (Cavalerii Danubieni, Zamolxieni sau Traci). Din păcate acestei statui îi lipseşte o parte din mâna stângă în care ţinea o unitate de măsură pentru păcate. Directorul adjunct al Muzeului Naţional al Unirii din Alba Iulia Constantin Inel a spus că descoperirile sunt datate în secolul II, sau începutul secolului III, din perioada stăpânirii romane în Dacia. „Templul dedicat zeiţei Nemesis este un templu de formă simplă patrulateră. În interiorul lui am descoperit trei piese deosebite: un altar dedicat zeiţei Nemesis, un basorelief comandat de un instructor de gladiatori şi depus în acest loc sacru precum şi statuia zeiţei Nemesis, o piesă de o realizare artistică deosebită din marmură din Asia Mică”, a afirmat Inel.
În ultima perioadă, arheologii din Alba Iulia au descoperit, în timpul unor lucrări de reamenajare a zonei interioare a Cetăţii Vauban din municipiu, numeroase fragmente din vechiul castru roman al Legiunii a XIII-a Gemina. Prima descoperire a fost făcută în apropierea Porţii a III-a a cetăţii, unde a fost găsită fundaţia uneia dintre barăcile soldaţilor romani din Legiunea a XIII-a Gemina. O altă descoperire importantă a fost făcută în zona Porţii a IV-a a cetăţii, unde săpăturile de cercetare au scos la iveală acest altar din perioada romană. De asemenea, echipele de cercetători au descoperit şi o porţiune din Via Principalis, din interiorul castrului Legiunii a XIII-a Gemina, peste care a fost construită fortificaţia actuală. Cetatea din Alba Iulia a fost construită la începutul secolului al XVIII-lea, între anii 1714-1738, fiind considerată cea mai reprezentativă fortificaţie bastionară de tip Vauban din România. Înainte de a se ridica fortificaţia de tip Vauban, pe acest loc a existat, începând cu anul 104, un castru roman, iar apoi o cetate medievală. În primăvara anului 2011, pe parcursul cercetărilor arheologice preventive desfășurate în imediata apropiere a porții a IV-a, pe la 1,5 m adâncime față de cota actuală din zonă, au fost descoperite urmele unui posibil complex religios de epocă romană, format dintr-un edificiu de formă dreptunghiulară care pare să corespundă caracteristicilor unui templu dedicat zeului Mithras.
Orientat aproximativ est-vest, acest edificiu avea pe latura scurtă de est, adosată, o cameră cu dimensiunile de cca.3×4 m, grosimea zidurilor fiind de 0,80m, în care au fost descoperite pe parcursul cercetărilor, cele două monumente dedicate zeiței Nemesis, și, respectiv o placă votivă dedicată, cel mai probabil zeului Marte. Această încăpere (templu sau cameră sacră) a fost foarte bogată în ceea ce priveşte inventarul arheologic, fiind descoperite un altar, cu inscripţia foarte bine păstrată, dedicat zeiței Nemesis de doi dedicanți: Marcus Vibius Verinus (evocatus = veteran militar rechemat să servească în cadrul Legiunii a XIII-a Gemina) și Quintus Valerius Felicianus (salariarius = subofițer roman din cadrul Legiunii a XIII-a Gemina), aceleași două personaje dedicând și o statuetă reprezentând pe Nemesis, din marmură albă, după cum reiese din inscripția realizată pe două rânduri la baza statuii; a mai fost descoperită o placă votivă care reprezenta un personaj în echipament militar (cu analogii în reprezentarea zeului Marte), fiind dedicată de un personaj ce are atributul secunda rudis (ceea ce ne duce spre ipoteza ca dedicantul ar putea fi un fost instructor de gladiatori venit special în castru pentru a antrena militarii legiunii XIII-a Gemina). În spatele altarului votiv dedicat zeiței Nemesis și descoperit căzut spre est, cu inscripția în jos, a fost descoperit și o plintă de monument, placa de formă paralelipipedică putând fi interpretată ca plintă/soclu pentru altarul votiv amintit. Este posibil ca cele trei piese descoperite în această încăpere să fi avut o aranjare/dispunere inițială cu caracter cultic: la baza fiind așezată plinta, peste care s-a așezat monumental (altarul) dedicat zeiței Nemesis, iar pe acesta, utilizat ca și bază de monument să fie așezată statuia zeiței Nemesis. Neexistând la data cercetărilor posibilitatea susținerii financiare a întregii cercetări arheologice pentru acest obiectiv, pe parcursul realizării proiectului de reabilitare a infrastructurii rutiere din această zonă, au fost înregistrate descoperirile arheologice efectuate la acest nivel, fiind recuperate și mai-sus menționatele artefacte care în prezent se află în proces de investigare științifică pentru conservare, dar și pentru realizarea interpretărilor istorice sau de artă pe care piesele le comportă, în cadrul Muzeului Național al Unirii din Alba Iulia. Descoperirile din această locație pun problema realizării unui nou proiect de cercetare și punere în valoare a întregului complex de cult care se află localizat în acest punct, și care ar susține elementul de continuitate a manifestărilor religioase și de cult pe parcursul a aproape 2000 de ani.
În ce privește statueta zeiței Nemesis, aceasta este realizată din marmură albă și deținea la momentul descoperirii urme de pictură roșie pe faldurile și marginile vestmântului. De asemenea, coafura şi diadema de pe cap au urme de pictură cu roşu (apărea îmbrăcată în roșu, ca simbol al sângelui, al sacrificiului omenesc). Zeița a fost reprezentată stând în picioare, cu mâna dreaptă prinzându-și veșmântul la piept. Piesa este finisată şi pe partea posterioară, dar nu la același nivel de lustruire vizibil pe partea anterioară. Nemesis (Nu–Isis) este fiica lui Nyx (Noaptea), și apărea în mitologia greacă, ca una dintre divinitățile infernale.
Slujitoare a echilibrului și a ordinii din univers, ea cîntărea fericirea și nenorocirile oamenilor, faptele lor bune și fărădelegile săvîrșite și abătea asupra lor pedeapsa cuvenită, călăuzindu-le soarta (zeitate apocaliptică ce dovedește existența unor cataclisme planetare periodice, nejustificate din punct de vedere științific, dar și de neoprit). Mai târziu, datorită acestui atribut, Nemesis devine personificarea răzbunării divine. Ea îi urmărește și-i pedepsește pe muritori, ca și eriniile, pentru crimele săvîrșite. La noi, în România, clasa nobiliară maghiară din Ardeal (Transilvania) era numită „nemeșime” (de la Nemesis), datorită modului ei violent de comportament față de elementul național majoritar roman, dar și din credința populară că nedreptățile încurajate și făcute de aceștia vor fi răzbunate odată și odată, la Marea Judecată. Așa că acest cult al zeiței era cunoscut de către poporul român (daci, geți, vlahi), de-a lungul istoriei sale zbuciumate, și nu era neapărat adus de cineva din afară, cu dedicație. În perioada romană, această zeiță preluată din panteonul grec, este atât patroana gladiatorilor, a soldaților, dar și a împăraților romani, cei chemați să suțină echilibrul planetar. Zeița Nemesis este cea care pedepsește orgoliul sau percepția omului că el își poate depăși condiția cosmică, implicit faptele omenești comise cu intenția de a modifica ordinea naturii. De asemenea, Nemesis veghează aplicarea principiului „Nimic prea mult” /„Ne quid nimis” – deviză înscrisă pe frontonul sanctuarului din cetatea Delphi. Nemesis este înfățișată ca o femeie serioasă, cu un bici, o sabie, o pereche de hățuri sau o balanță în mâna stângă. Epitetul „cea de mânia căreia nimeni nu poate scăpa” i-a fost atribuit ulterior. Romanii au preluat cultul grec pentru Nemesis, transferând asupra ei atributele zeiței locale Fortuna, devenită patroana generalilor imperiali și a gladiatorilor.
Mai întâlnim cultul acestei zeițe la malul Mării Negre (Marea Getică), unde aflăm o aediculă cu dublă reprezentare a zeiței Nemesis (sec. II d. Hr.), una dintre cele mai remarcabile piese ale Muzeului de Istorie Națională și Arheologie din Constanța. Ea face parte din Tezaurul de 24 de sculpturi antice descoperit aici, la 1 aprilie 1962. Zeița Nemesis este cea care asigură echilibrul dintre bine și rău și ea poate va face să dispară – la ceas doar de ea știut – energiile negative care s-au abătut asupra României în ultimul timp.
Lasă un răspuns