Siturile antice din județul Satu Mare sunt pline de surprise; patru cupe ce datează din epoca bronzului au fost descoperite recent de către arheologi la Medieșu Aurit. Cu mii de ani în urmă, aceste minunate cupe au fost așezate pe fundul unei gropi ritualice. Potrivit specialiştilor, pe teritoriul ţării noastre epoca bronzului de care aparține aceste vase începe pe la mijlocul mileniului IV î.Hr. (aproximativ 3.500) şi ţine până la sfârşitul mileniului al II î.Hr. (1.100). Astfel, aceste vase au o vârstă cuprinsă între 3000 și 5.500 de ani. Arheologii spun că descoperirea este deosebit de importantă deoarece prin prisma acesteia se poate stabili modul în care se desfășurau festivalurile și sărbătorile în perioada preistorică și în antichitate. Specialiștii susțin că ceștile și cupele erau tratate ca obiecte personale, cu o mare importanță pentru proprietarii acestora. Două dintre cele patru cupe, cele mai mari, descoperite la Medieșu Aurit, au unele dintre cele mai sofisticate decoruri din preistoria Europei. Studiind aceste cupe, arheologii susțin că ornamentele realizate pe aceste obiecte nu au fost făcute la întâmplare (semnele „rotitoare” ale spiralelor semnalizează sensul de mișcare a meta tornadelor cosmice apocaliptice ce vor lovi planeta noastră; semn al turlelor rotunde ale bisericilor („T, care urlă”, sau care bate toaca („Care toacă tot”); dar și al vechilor altare traco-daco-gete; semn al sabiei „rotiroare” sica (unde „S” este cuțitul ce va toca tot, ca într-o mașină uriașă de tocat carnea – de unde și simbolul zvasticei („Z – cel Vast”, sau „Cel Mare”)); semn al mormintelor cenotafuri, cu carne și oase tocate; Forța Vieții care ține unite formele vii se va retrage de la noi și va fi de semn contrar, rupând tot; de aici și taina războiului, pornit pentru că „asta este voia Zeului”).
Există câteva zeci de motive ornamentale care pe parcursul a câtorva veacuri se repetă pe toate vasele de servit la mase și pe arme, ca un mesaj de taină foarte important. Arheologii spun că, două ceşti identice cu cele de la Medieşu Aurit au fost descoperite anterior şi la Nyirmada (în Ungaria, în așezările geto-dace de aici, ce ar trebui studiate și de către arheologii români). „Dobândirea de cupe era, odinioară, la foarte mare cinste. Achilleus avea o cupă cu totul distinsă. Nimeni nu avea o astfel de cupă; nici nu se făcea libaţie vreunui zeu din această cupă, decât lui Zeus.” (Athenaios – „Banchetul înţelepţilor”). Obiceiul de a îngropa vase întregi, uneori adevărate servicii de masă, era larg răspândit în preistorie şi antichitate (Vasele Zeului). Vasele utilizate în anumite ceremonii sau cu ocazia unor momente festive erau îngropate pentru a nu fi refolosite în viaţa de zi cu zi, în contexte profane. Astfel și anumite artefacte ritualice erau rulate, distruse, „împachetate”, iar apoi îngropate (a se vedea Tezaurul de falere ritualice de la Lupu (Alba), Tezaurul de la Stâncești (Moldova), etc. Prin prisma acestor descoperirii arheologice recente se poate stabilii modul în care se desfăşurau festivalurile şi sărbătorile în Antichitate şi Preistorie. „Obiceiurile antice ne arată cu prisosinţă că ceştile, respectiv cupele, erau tratate ca obiecte personale, reprezentative pentru proprietarii lor. Aceste vase de băut îi reprezentau pe proprietari în faţa comunităţii în momente de mare încărcătură sacrală şi socială, atunci când practicau libaţii sau rosteau toasturi”, spune istoricul Liviu Marta de la Muzeul Județean din Satu Mare.
În spaţiul carpatic rolul special al cupelor este foarte bine evidenţiat de arheologie atât pentru perioada antichității, cât şi pentru preistorie. În acest sens sunt cunoscute serviciile de vase de argint transilvănene din perioada statului dac. Pentru o perioadă mai timpurie sunt semnificative faimoasele serviciile de vase din metal preţios ale regilor traci (geții sudici, din Bulgaria). Astfel, Tezaurul de la Rogozen, descoperit în anul 1985 în Câmpia Dunării, conţinea 165 de vase din argint şi aur pentru servit masa. Unele dintre cupe aveau trecute în grafie greacă faptul că au fost dăruite de către regi ai tracilor tribali (geții sudici). „Rolul important al ceştilor şi al serviciilor de masă îngropate în contexte festive este bine documentat şi pentru Preistorie, elemente sugestive fiind descoperite şi în zona Sătmarului. La noi în zonă unele dintre cupe, ca de exemplu cele două cupe mari descoperite la Medieşu Aurit au unele dintre cele mai sofisticate decoruri din preistoria europeană. Decorul spiralic şi meandrat este realizat într-o manieră artistică desăvârşită, de o mână de meşter sigură, ce dovedeşte o bună stăpânire a tehnicii, dar şi a simbolisticii ornamentelor. Ornamente nu sunt realizate la întâmplare; există o paleta de câteva zeci de motive ornamentale care pe parcursul a câtorva secole se repetă pe vasele de servit la masă şi pe arme. Faptul că la Medieşu Aurit ceştile mici sunt nedecorate iar cele mari sunt decorate nu este deloc întâmplător”, consideră istoricul Liviu Marta. Decorarea ceştilor și a vaselor mai mari este un obicei bine surprins în cadrul tuturor serviciilor de vase descoperite în spaţiul carpatic. La Pişcolt ceaşca cea mai voluminoasă este cea mai decorată şi are construcţia cea mai sofisticată, având forma unei adevărate cupe, cu talpă, picior şi două torţi. Cele două ceşti identice cu acelea de la Medieşu Aurit care au fost descoperite la Nyirmada, în apropiere de Nyíregyháza (Ungaria), prezentau următoarele caracteristici: „Acestea erau prezente în cadrul unui serviciu de băut format dintr-un vas mare de servit lichide, respectiv zece ceşti (semnul lui IO) cu decor simplu şi două ceşti cu decor specific zonei de est a Slovaciei. S-a considerat că acest serviciu de băut a fost îngropat după consumarea unei mese festive, cupele fiind indicatori în ce priveşte etnicitatea şi statutul social al participanţilor. Pentru aceasta interpretarea pledează câteva argumente solide, ce vin din afara analizei comparate a compoziţiei serviciilor de vase. În ce priveşte prezenţa ceştilor din zona Kosice, prin modul în care sunt înşiruite descoperirile de arme şi podoabele de bronz sau aur s-a dovedit că Sătmarul şi Bazinul Kosice sunt situate pe un lung drum comercial ce leagă Transilvania de litoralul vestic al Mării Baltice”, povestește istoricul Liviu Marta.
În zona bazinului Tisei acest drum trece pe la poalele Carpaţilor Orientali, încercând să traverseze întinderile mlăştinoase aflate mai la vest. Schimburile intense pe direcţia nord sud sunt dovedite şi de prezenţa ceramicii în cadrul celor două regiuni, inclusiv în aşezarea de la Petea. Deoarece antropologii şi arheologii consideră că decorul ceramicii este un indicator cultural şi etnic prezenţa acestor vase este dovada circulaţiei persoanelor în cadrul rutei comerciale nord-sud (și al unui același mesaj ancestral: cataclismul distrugător este ciclic). Posibilitatea ca ceştile mari, frumos decorate, descoperite la Medieşu Aurit şi Nyirmada să fie indicatori ai existenței unor persone de rang înalt este dovedit și de prezenţa unei astfel de ceşti în mormântul princiar de la Nirkarasz. Mormântul – ce poate fi unul geto-dac – , consta dintr-un tumul de foarte mari dimensiuni, unde ceaşca de lut era alături de alte obiecte personale, reprezentate de echipamentul de luptă şi podoabele din aur. Faptul că aceste obiecte au fost aşezate în mormânt dovedeşte că erau considerate obiectele sale personale, ce îl reprezentau în lumea de apoi, la întâlnirea cu Marele Zeu. „Ne punem întrebarea asupra contextelor ce prilejuiau mesele festive ce duceau la îngroparea ceştilor de la Medieşu Aurit şi a serviciilor de vase în general. Izvoarele antice menţionează că mese festive aveau loc cu ocazia unor evenimente legate de viaţa oamenilor (naştere, majorat, etc), dar şi evenimente ce se repetau anual, evenimente aflate în legătură cu evoluţia ciclică a naturii (solstiţii, sărbători aflate în legătură cu începutul anului agricol, sărbători legate de strângerea recoltelor etc.). Antropologii au arătat universalitatea acestor fenomene în cadrul societăţilor tradiţionale”, mai spune Liviu Marta. Pentru că, odată cu cataclismul avea loc zdrobirea și amestecarea formelor de viață (ca într-un uriaș drob), se considera că acest zeu vine pentru a mânca – pentru a ne mesteca (vine la masă, la banchet („ban”-ul care se rotește; când Om, când Marea Pasăre ce ne va mânca ficații; vine la timpul „recoltei”, când pământul „s-a copt”) – iar apoi va „scuipa” Noua Creație. De aceea desenele preantice și antice au desenate – pictate dubla spiral. Este un fel de mesaj, prin care ni se transmite că ceea ce este „+” acum pentru viață, va deveni brusc „-”. Adică ceea ce ține unite formele de viață așa cum le știm noi (corpurile) se va lua de la noi (se vor dezmembra). Zeița Sarmis (Forța Vieții) ne va părăsi (va urca în slăvi, așa cum apare și pe stema veche a Daciei), iar pe Pământ vor coborâ Grifonii, Sirușii, Sfincșii, Dragonii (ființele fantastice, semn al energiilor cosmice necunoscute, ce ne vor distruge). De aceea Babele din Bucegi („babe” de pod, ca „balamale” ale porții către altă lume), au două „capete” (+ și -). Bucegii se numeau Băcăuca (sau „Ba = Căuc”, adică să nu fim năuci când va veni lovitura, să știm ce ne așteaptă și cum putem contracara lovitura cosmosului (sau „Coșul Moșului”, pentru că „Moșul vine pe coș!”)). „În ce priveşte modul în care se desfăşurau astfel de festivaluri şi mese festive în zona carpato-dunăreană ne ajută câteva informaţii ale unor autori greci referitoare la obiceiurile tracilor. Dincololo de relatările generale, avem şansa ca pentru anul 400 î.Hr. să avem descrierea unui mese festive la traci, realizată de Xenofon (în Anabasis, VII, 3,21) el însuşi fiind participant direct. Masa a fost organizată la primirea solilor greci de către regele trac Seuthes II, soli care veneau să angajeze în slujba regelui o mare armată de mercenari. Este foarte interesant modul în care s-au aşezat la masă. În centru dispuşi în cerc stăteau regele şi căpeteniile tracilor, lângă ei fiind invitaţi şi comandanţii mercenarilor greci. În spatele fiecărui căpetenii stătea suita sa. Acest mod de aşezare este descris ca fiind utilizat şi la celţi, fiind probabil un obicei de sorginte ancestrală. Modul în care se aşezau participanţii era motivat de ritualul în care decurgea servirea mesei. Vasele mari cu carne şi cu vin erau aşezate în dreptul fiecărui şef, iar acesta le împărţea din mâna sa vasalilor. Este fără îndoială un gest străvechi prin care şeful îşi recompensa luptătorii săi. Încărcătura simbolică a gestului a ieşit în evidenţa atunci când unul dintre şefii grecilor a fost sancţionat când necunoscând obiceiul, a mâncat fără aşi servii vasalii. În timpul mesei ce s-au facut libaţii pentru zei, iar la un moment dat câţiva traci sau ridicat şi au dansat înarmaţi, în sunete de flaut. Dansul era de fapt o scenetă, menţionată şi cu alte ocazii, în care era „povestită” o luptă străveche”, spune istoricul Liviu Marta.
„Aceste vase de băut îi reprezentau pe proprietari în faţa comunităţii în momente de mare încărcătură sacrală şi socială, atunci când practicau libaţii sau rosteau toasturi”, a explicat istoricul Liviu Marta. „Rolul important al ceştilor şi al serviciilor de masă îngropate în contexte festive este bine documentat şi pentru Preistorie, elemente sugestive fiind descoperite şi în zona Sătmarului. La noi în zonă unele dintre cupe, ca de exemplu cele două cupe mari descoperite la Medieşu Aurit, au unele dintre cele mai sofisticate decoruri din preistoria europeană. Decorul spiralic şi meandrat este realizat într-o manieră artistică desăvârşită, de o mână de meşter sigură, ce dovedeşte o bună stăpânire a tehnicii, dar şi a simbolisticii ornamentelor. Ornamente nu sunt realizate la întâmplare; există o paleta de câteva zeci de motive ornamentale care pe parcursul a câtorva secole se repetă pe vasele de servit la masă şi pe arme. Faptul că la Medieşu Aurit ceştile mici sunt nedecorate, iar cele mari sunt decorate, nu este deloc întâmplător”, a mai adăugat el.
Lasă un răspuns